ÎCCJ, Decizia nr. 3/2020

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin Sentința nr. 135/S din 23 septembrie 2013, a respins, ca tardivă, contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorul A..

Prin Decizia nr. 1134 din data de 28 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâții Municipiul Brașov prin primar, SC B. SRL și SC C. SA (a cărei succesoare este SC D. SA) împotriva Deciziei nr. 142/Ap din 22 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2000.

Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul A. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 135/S din 23 septembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, pe care a apreciat-o ca fiind potrivnică Deciziei civile nr. 1134 din data de 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2001.

Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 213/S din 15 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 517 din 7 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că ultima hotărâre este Decizia civilă nr. 1134 din 28 martie 2018, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, s-a împlinit la 28 aprilie 2018, or cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă la 30 iulie 2018 (conform ștampilei tribunalului); în aceste condiții, față de data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, se constată că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire. În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că revizuirea Sentinței civile nr. 135S din 20 septembrie 2013 a Tribunalului Brașov a fost depusă în termen, dispoziția potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunțare și nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din același act normativ în termen de 30 de zile de la pronunțare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin Încheierea din 2 decembrie 2019 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. și s-a fixat termen de judecată la 13 ianuarie 2020, cu citarea părților.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1), (5) din același act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispozițiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speța dedusă judecății, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., anume de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 30 iulie 2018 și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speță, este reprezentat de data pronunțării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 517 din 7 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL