ÎCCJ, Decizia nr. 5/2020

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, revizuentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Județului Brașov prin Prefect, Municipiul Brașov prin Primar, Primarul Municipiului Brașov, SC B. SRL Brașov și SC C. SA Brașov (succesor al SC D. SA Brașov) a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 89/D din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Brașov (definitivă prin Decizia nr. 826 Ap din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov), întrucât aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 142/Ap din 22 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov și a Deciziei civile nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2001.

Prin Decizia civilă nr. 211/S din 15 octombrie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Sentinței civile nr. 89/S din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Brașov, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 639 din 21 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că această cale extraordinară de atac a fost înregistrată la instanță la 30 iulie 2018 (conform ștampilei Tribunalului Brașov aplicată pe cererea de revizuire), iar calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., or, făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, reiese că data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei revizuire se solicită este data pronunțării Deciziei nr. 826/Ap din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu a fost respectat de către revizuent, acesta depunând cererea de revizuire la 30 iulie 2018, cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de revizuire. În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că revizuirea Sentinței civile nr. 89 din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Brașov a fost depusă în termen, dispoziția potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunțare și nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din același act normativ în termen de 30 de zile de la pronunțare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin Încheierea din 2 decembrie 2019 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. și s-a fixat termen de judecată la 13 ianuarie 2020, cu citarea părților.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1), (5) din același act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispozițiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speța dedusă judecății de la data pronunțării Deciziei civile nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., așadar de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 30 iulie 2018 și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speță, este reprezentat de data pronunțării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 639 din 21 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL