ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2019

Prin cererea de revizuire formulată la data de 31 iulie 2018 (astfel cum a fost precizată la data de 20.08.2018) și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin declinarea dispusă prin Sentința nr. 4.011/02.05.2019 de Judecătoria Brașov, revizuentul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Sentinței nr. 6.767/23.05.1994 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosar nr. x/1994, ca fiind contrară Deciziei nr. 1.134/28.03.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosar nr. x/2001.

În motivare, s-a arătat că B., a fost proprietara imobilului înscris în CF x Brașov, nr. top x, y din care a vândut cota de 1/5 familiei C., în speranța că nu va fi naționalizat, ea fiind exceptată de la naționalizare potrivit art. II din DL nr. 92/1950.

La 6 luni după decesul proprietarei tabulare, Statul Român s-a intabulat ca și proprietar al imobilului, acesta fiind dezmembrat ulterior naționalizării prin Actul de ieșire din indiviziune nr. x/12 noiembrie 1960, în două corpuri separate, corpul A fiind atribuit familiei C. și scos de sub naționalizare, iar corpul B rămânând în proprietatea Statului Român. Corpul A a făcut obiectul notificării nr. x/14.09.2001, iar corpul B al notificării nr. x/14.09.2001 adresate Primăriei Brașov.

Prin Sentința nr. 6.767/23.05.1994 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul civil nr. x/1994 și Sentința nr. 4.244/01.04.1997 a Judecătoriei Brașov, corpul B a ajuns în posesia SC, D. SA, Brașov.

Revizuentul a arătat că această acțiune se referă la corpul A (adică acela vândut familiei C. de către autoarea sa), care a ajuns la intimata SC, E. SA.

Revizuentul este singurul moștenitori al defunctei sale bunici B., având calitatea de persoană îndreptățită să solicite restituirea în natură a imobilului.

Revizuentul a mai arătat că prin acțiunea obiect a Dosarului nr. x/1996 a solicitat instanței să decidă asupra modalității în care a fost naționalizat corpul B, din CF x Brașov, nr. top x, y, obiect al notificării x/14.09.2001; că imobilul a fost cedat ilegal familiei C., astfel apartamentele nr. x și y au fost cumpărate de intimații F. și G.,iar ulterior înstrăinate intimatei SC, E. SA, după depunerea notificării; că prin Sentința nr. 101/s/26.05.2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, în Dosarul civil nr. x/2013* nu s-a examinat fondul cauzei, nu s-a examinat cum a ajuns acest imobil în proprietatea Statului Român; că după depunerea notificării nr. x/14.09.2001 revizuentul a solicitat suspendarea judecării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov, iar după încuviințarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a depus la Dosarul nr. x/2001 copii a demersurilor efectuate în baza Legii 10/2001; că în acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/1996 s-a pronunțat Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000, a Curții de Apel Brașov, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1.134/28.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a solicitat revizuirea Sentinței nr. 6.767/23.05.1994 a Judecătoriei Brașov și obligarea intimatei SC, E. SA, să îi restituie cele două apartamente de sub nr. top x1 și x2 din CF x și y Brașov prin soluționarea notificării nr. x/14.09.2001 formulate de revizuent în baza Legii nr. 10/2001, intabularea drepturilor în CF sau restituirea prin echivalent.

Prin precizarea depusă la data de 20.08.2018, revizuentul a arătat că Sentinței nr. 6.767/23.05.1994 i se opune Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000, a Curții de Apel Brașov, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1.134/28.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adică cele două sunt contradictorii, fără a indica însă în concret în ce constau dispozițiile contrare.

Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior menționat presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare. Din rațiunea reglementării acestui caz special de revizuire se deduce că, de asemenea, o altă condiție de aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o constituie faptul de a nu se fi discutat și verificat, în cel de-al doilea litigiu, autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cel dintâi litigiu, întrucât într-un astfel de caz revizuirea pentru contrarietate de hotărâri s-ar transforma într-un recurs deghizat împotriva dezlegărilor date chestiunii autorității de lucru judecat de către instanța din cel de-al doilea litigiu.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se întemeiază pe respectarea autorității de lucru judecat a celor statuate deja jurisdicțional și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă o sancționare a nesocotirii lucrului judecat.

În cauză, revizuentul solicită anularea primei hotărâri dintre cele două referitor la care susține că ar fi incidentă contrarietatea, respectiv, a Sentinței nr. 6.767/23.05.1994 pronunțată de Judecătoria Brașov, în Dosar nr. x/1994, care este anterioară Deciziei nr. 1.134/28.03.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosar nr. x/2001, arătând că prima hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celei de-a doua.

Prin concluziile orale formulate cu prilejul dezbaterilor, la solicitarea instanței de a preciza dacă o hotărâre judecătorească (Sentința nr. 6.767/23.05.1994 a Judecătoriei Brașov), poate nesocoti autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri inexistente la data pronunțării ei (Decizia nr. 1.134/28.03.2018 a Înaltei Curți), revizuentul a arătat că este vorba de încălcarea autorității de lucru judecat de către prima hotărâre, respectiv, cea din 1994, solicitând în mod expres, anularea, prin intermediul căii extraordinare de atac, a acesteia.

Rezultă astfel, cu evidență, că manifestarea de voință în sens procesual a revizuentului este aceea de desființare a primei hotărâri dintre cele presupus contradictorii, lucru care însă nu poate fi primit, fiind contrar sensului și finalității art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sancționează, așa cum s-a arătat, încălcarea, de către a doua hotărâre, a autorității de lucru judecat a primei hotărâri, cu consecința anulării/desființării ultimei hotărâri, nefiind posibil procedeul invers, respectiv, nu hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat este încălcată, adică prima, să fie desființată, ci hotărârea care a ignorat cele statuate de aceasta, adică hotărârea ulterioară.

Anularea hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, respectiv, a ultimei hotărâri, este bazată pe anterioritatea hotărârii în raport de care operează autoritatea lucrului judecat și reprezintă consecința sancționată juridic a unei atare încălcări.

O astfel de interpretare rezultă din însăși esența autorității de lucru judecat, care semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, în mod firesc ulterioară, cu scopul unei bune administrări a justiției și a respectării principiului securității raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 6.767 din 23 mai 1994, pronunțată de Judecătoria Brașov, în Dosarul nr. x/1994.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2019.

GGC - OB