ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.07.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 873/2018

HOTĂRÂRE
21.07.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 873/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 21 iulie 2017, în același dosar, a fost admis apelul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 149/S din 24 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă; a fost schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea reclamanților, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât Municipiul Brașov, prin Primar, solicitând admiterea căii de atac și invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 septembrie 2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată prin care reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, prin Primar, G. și H., au solicitat admiterea notificării formulată de reclamanți și de pârâții G. și H., în calitate de moștenitori ai fostei proprietare, defuncta I., și restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv și fără titlu valabil de Statul Român, înscrise în CF x Brașov, nr. top y, în CF x Brașov, nr. top y, în CF x Brașov, nr. top y și în CF x Brașov, nr. top y; înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate cu titlu de restituire în natură.

Reclamanții au formulat prezenta cerere de chemare în judecată în lipsa răspunsului prevăzut de lege în legătură cu notificarea depusă prin executor judecătoresc nr. x/2001, în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. x/2001 la Municipiul Brașov. Această notificare a fost conexată la dosarul de fond funciar nr. x, dosar format în baza Legii nr. 247/2005.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel. "

Prin decizia nr. 20 din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

În speță, întrucât până la data introducerii cererii de chemare în judecată, Municipiul Brașov, prin Primar, în calitate de unitate deținătoare în accepțiunea art. 1 din Legea nr. 10/2001, nu și-a îndeplinit obligația care îi revenea, potrivit dispoziției art. 26 din același act normativ, respectiv aceea de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire, reclamanții au învestit instanța cu o contestație împotriva lipsei răspunsului unității deținătoare învestită cu soluționarea notificării.

Or, potrivit statuărilor deciziei nr. 20 din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii, lipsa răspunsului unității deținătoare învestită cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului.

În prezenta cauză, acțiunea reclamanților pune în discuție, practic, refuzul restituirii imobilelor solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, situație care se încadrează în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din acest act normativ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 20 februarie 2013, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este " definitivă ", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este " supusă recursului " sau că " poate fi atacată cu recurs " ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

În cauză, apelul declarat de apelanții - reclamanți A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 149/S din 24 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Brașov, secția civilă prin decizia civilă nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 21 iulie 2017, în același dosar.

Potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus evocate, rezultă că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Prin urmare, decizia nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Municipiul Brașov, prin Primar, împotriva deciziei nr. 1206/Ap din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2558/2018
v declarată. Prin decizia civilă nr. 2338 din 24 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia civilă nr. 84 Ap din 26 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de
ÎCCJ 2018-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1301/2018
Asupra cauzei de față, constata următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 iulie 2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și SC D. SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va p
ÎCCJ 2018-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2018
a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol. Prin încheierea din 16 septembrie 2015, Tribunalul Brașov, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (
ÎCCJ 2018-09-20
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3465/2018
înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate la numele reclamantului, cu titlu de cumpărare, și au fost obligați pârâții la plata sumei de 4.488 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru, onorariu
ÎCCJ 2025-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 610/2025
ov, secția civilă a respins cererea de îndreptare, lămurire și înlăturare a dispozițiilor contradictorii formulată de către petenții C., D., F., prin mandatar Q., cu privire la decizia nr. 1473 din 25 octombrie 2019 și la decizia nr. 535 di
Sursă