ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 357/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la 17 septembrie 2015, reclamanta A. din București b-dul x C. Brătianu nr. 44 a solicitat, în baza art. 5 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 230/2007 raportat la art. 969 C. civ., obligarea pârâtei A. b-dul x C. Brătianu nr. 44 bis bloc P7 la plata sumei totale de 350.760,56 RON din care: 201.742,50 RON cote întreținere restante pentru perioada octombrie 2012- august 2015 și 149.018,06 RON penalizări întârziere pentru perioada octombrie 2012 - august 2015.

Urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei de către Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă, prin Sentința nr. 49 din 11 ianuarie 2016 (motivat de existența unui capăt de cerere superior valorii de 200.000 RON la care face referire art. 94 lit. k) C. proc. civ.), Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 804 din 10 iunie 2016, a respins, ca neîntemeiată, cererea, având ca obiect pretenții.

S-a reținut, în esență, că deși reclamanta a invocat ca temei al pretenției sale dispozițiile art. 969 C. civ., aceasta nu a probat existența unui contract încheiat cu pârâta, neputându-se astfel angaja răspunderea civilă contractuală a celei din urmă.

Cât privește aceeași pretenție pecuniară întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 230/2007, tribunalul a constatat că excede cadrului de reglementare al actului normativ, în condițiile în care pârâta nu este membră a asociației reclamante și nici nu deține cu aceasta în coproprietate comună, perpetuă și forțată centrala termică, la care a recunoscut că este racordată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 203A din 22 februarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de tribunal.

S-a constatat, în esență, potrivit concluziilor raportului de expertiză, că intimata-pârâtă a achitat o sumă mai mare decât cea pretinsă, astfel că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată și prin raportare la probatoriul administrat în apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta A. b-dul x C. Brătianu nr. 44.

Criticând decizia prin prisma art. 488 pct. 8 teza a doua C. proc. civ., recurenta a arătat că deși nu a existat niciodată un contract prin care să fie stabilite drepturi și obligații, totuși de mai bine de 50 de ani a existat o înțelegere între reprezentanții celor două asociații de locatari, ulterior de proprietari, astfel încât situația plăților către furnizori aferente funcționării uzinei termice să fie echitabil și proporțional suportate de ambele părți, conform cotelor de contribuție datorate și asumate de fiecare parte.

A criticat și soluția de respingere a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, pentru motivele expuse în conținutul încheierii din 8 februarie 2018, apreciind că în temeiul art. 22 și art. 338 C. proc. civ., se impune efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă.

A solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, prin rezoluția din 18 octombrie 2018, comunicarea recursului către intimata-pârâtă, cu mențiunea de a formula întâmpinare, urmând ca după efectuarea formalităților de comunicare să fie întocmit raportul prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

La data de 26 noiembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că în măsura în care se va trece peste problema admisibilității recursului, acesta ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cele prevăzute de lege.

Completul de filtru C3, la 27 noiembrie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod, inclusiv cu privire la admisibilitatea căii de atac și la nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., prioritar față de analiza altor aspecte.

Prin punctul de vedere depus la 12 decembrie 2018, recurenta-reclamantă, cu privire la nulitatea recursului, a arătat că nu există un text de lege materială care să reglementeze drepturile și obligațiile părților în situația particulară dată.

La 14 decembrie 2018, a fost înregistrat și punctul de vedere al intimatei-pârâte la raport, prin care s-a solicitat, anularea recursului, cu cheltuieli de judecată, în justificarea cărora au fost depuse înscrisuri.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 21 ianuarie 2019, s-a stabilit termen la 20 februarie 2019, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru soluționarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac au fost avute în vedere dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2/3.01.2019) și soluționarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, deși s-au indicat formal dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, unica susținere a recursului fiind legată de concluziile raportului de expertiză, care prezintă valori eronate, determinate de calcule efectuate greșit, ceea ce impune, în opinia părții, refacerea probei administrate.

Se reține, în aceste condiții, că recurenta nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1 - 8 ale art. 488 C. proc. civ.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, motivele de recurs ale reclamantei ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 488 alin. (5) C. proc. civ.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 din cod și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

Referitor la cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar recurs, această urmează a fi admisă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de valoarea și complexitatea cauzei deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. b-dul x C. Brătianu nr. 44 împotriva Deciziei nr. 203A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. bl. P7, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL