ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 357/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la 18 iulie 2016, contestatoare A. SA, în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în ceea ce privește notificarea din data de 07.07.2016, formulată conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 de către pârât, privind darea în plată a imobilului situat în București, strada x nr. 26, apartament 43, solicitând admiterea contestației și constatarea neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării formulate de pârât, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2648 din 23 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea A. SA, în contradictoriu cu pârâtul B., și s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii prevăzute de Legea nr. 77/2016, pârâtul fiind repus în situația anterioară emiterii notificării. Totodată, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de B. împotriva Sentinței civile nr. 2648 din 23 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București a fost respins ca nefondat de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Decizia nr. 3675/2017 din 17 octombrie 2017.

Împotriva Deciziei civile nr. 3675/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs B., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin Decizia civilă nr. 295 R din 8 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu opinie majoritară, a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de B. împotriva Deciziei civile nr. 3675/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Opinia separată a fost în sensul respingerii excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 23 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 3675/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului București este Curtea de Apel București rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurentul B. împotriva Deciziei civile nr. 3675/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.