ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 295/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la data de 13.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei Scărișoara și Comisia județeană Olt pentru aplicare Legii fondului funciar de pe lângă Instituția Prefectului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Comisiei locale de fond funciar a comunei Scărișoara să îl pună în posesie cu suprafața de 10,70 ha teren agricol, situat pe teritoriul comunei Scărișoara și obligarea Comisiei județene Olt să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 10,70 ha.

Prin Sentința civilă nr. 254/09.02.2017, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 165/2013 actualizată, comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de fond funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate, iar în situația neîndeplinirii acestor obligații, persoana care se consideră îndreptățită, potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (2) din această lege, poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială se află situat terenul, în termen de 30 de zile.

Prin Sentința civilă nr. 1406/17.10.2017, pronunțată de Judecătoria Caracal, s-a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Olt, având în vedere precizarea reclamantului, în sensul că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 165/2013. De asemenea, constatând ivit conflict negativ de competență materială, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții de Apel Craiova în vederea soluționării acestuia.

Învestită cu pronunțarea regulatorului de competență, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a stabilit, prin Decizia nr. 97/08.11.2017, competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Olt, având în vedere obiectul acțiunii formulate de reclamant, acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 165/2013.

Prin Sentința civilă nr. 189 din 5 martie 2018, Tribunalul Olt, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Prin Decizia nr. 2170 din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar a comunei Scărișoara să îl pună în posesie cu suprafața de 10,70 ha teren agricol, situat pe teritoriul comunei Scărișoara, și obligarea Comisiei Județene Olt să emită titlu de proprietate pentru această suprafață de teren.

Din actele emise de Comisia locală de fond funciar a comunei Scărișoara se reține faptul că reclamantul, alături de alți moștenitori ai autorului B., au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,70 ha în temeiul Legii nr. 247/2005. Întrucât pe raza localității Scărișoara s-a constatat că nu există rezervă de teren, neputându-se da curs cererilor de reconstituire în natură, reclamantului și celorlalți moștenitori li s-a adus la cunoștință că se poate acorda teren pe raza altor comune vecine, care dispun de rezervă de teren. Aceștia au refuzat, optând pentru acordarea de despăgubiri, astfel că s-a întocmit dosar pentru acordarea de despăgubiri care a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Astfel cum rezultă din răspunsul nr. x/27.08.2018, emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Dosarul de despăgubire nr. 27961/FFCC/05.10.2012 a fost constituit în baza Hotărârii Comisiei județene Olt nr. 550/08.11.2007, hotărâre prin care a fost validată Anexa de despăgubiri nr. 23 a localității Scărișoara unde, la poziția nr. 1 figurează reclamantul A., precum și numiții C., D. și E., moștenitorii autorului B., cu suprafața de 10,70 ha.

În anul 2011, potrivit Legii nr. 247/2005, dosarul de despăgubire a fost înaintat către ANRP fiind înregistrat inițial sub nr. x/2011.

Ulterior, prin procesul-verbal nr. x/SCFF/04.10.2011, dosarul a fost returnat Comisiei județene Olt cu motivarea că s-a constat lipsa adeverințelor eliberate de comisiile locale pe raza cărora autorul a mai deținut terenuri, adeverințe care să certifice dacă autorului reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și pe raza respectivelor comune. Aceste adeverințe erau necesare, întrucât, potrivit Registrului Agricol, autorul a deținut teren și pe raza altor comune, existând posibilitatea dublei reconstituiri.

Prin procesul-verbal nr. x/05.10.2012, Comisia județeană Olt a transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită ulterior Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) un dosar de despăgubire constituit de Comisia locală Scărișoara pentru aceeași suprafață și în favoarea acelorași persoane (reclamantul A. și numiții C., D. și E.), dosarul înregistrat inițial sub nr. x/2011. Acest dosar a fost înregistrat sub nr. x/2012.

În mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 care, la art. 42, a prevăzut că dosarele înregistrate la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pot fi solicitate de către persoanele îndreptățite în vederea restituirii în natură a suprafețelor de teren înscrise în Anexa de despăgubire în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a respectivei legi, termen modificat prin prevederile art. II alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013. Termenul până la care persoanele puteau solicita returnarea dosarelor de despăgubire la Comisiile locale de fond funciar a expirat în data de 24.02.2014.

Prin adresele înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisie Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr. x/19.02.2014 și nr. y/20.02.2014, reclamantul A. și numita E. au solicitat returnarea Dosarului nr. x/2012 în vederea restituirii în natură a suprafeței de 10,70 ha.

Prin răspunsul formulat, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a comunicat faptul că pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 165/2013, cererea trebuia depusă fie de către toți beneficiarii dosarului de despăgubire, fie de către unul dintre beneficiari în baza unui mandat expres din partea celorlalte persoane îndreptățite.

Prin adresa nr. x/28.03.2016, reclamantul A., precum și numiții C., D. și E. au solicitat ANRP returnarea dosarului de despăgubire către Comisia locală Scărișoara, dar, în mod corect, a reținut instanța de apel, ANRP nu a putut da curs solicitării pretențiilor, deoarece termenul legal expirase încă din data de 24.02.2014, cererea de returnare a dosarului de despăgubire formulată de reclamant și de către ceilalți moștenitori ai autorului B. fiind făcută la data de 28.03.2016, cu încălcarea termenului prevăzut de art. II alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013.

În aceste condiții, a concluzionat instanța de apel, opțiunea de restituire în natură formulată de reclamant nu mai poate fi valorificată, urmând ca Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să soluționeze dosarul aflat în lucru în raport cu dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 octombrie 2018.

La data de 14 noiembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 15 noiembrie 2018, Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză, reclamantul A. a depus punct de vedere la raport, invocând aspecte care țin de fondul litigiului dedus judecății.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 13 februarie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 13.01.2017 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit precizării de acțiune făcută de reclamant la data de 16 octombrie 2017.

Totodată, prin Decizia civilă nr. 97/08.11.2017 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Olt și Judecătoria Caracal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, față de obiectul acțiunii formulate de reclamant și procedura în cadrul căreia acesta a înțeles să-și valorifice dreptul, reținându-se că sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, prevede, în art. 34, faptul că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Art. 35 prevede: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.".

Reiese, așadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., se reține că Decizia nr. 2170 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă cenzurii pe calea recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2170 din data de 12 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV