ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2015, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Vămilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, solicitând: anularea deciziei nr. 207/DGV din 20 aprilie 2015, de soluționare a contestației administrative formulate împotriva deciziei nr. 205/DGV din 1 aprilie 2015 privind suspendarea autorizației de antrepozit fiscal deținută de reclamantă; obligarea la repunerea în vigoare a autorizației de antrepozit fiscal nr. x; anularea obligațiilor administrative suplimentare de efectuat în sarcina reclamantei ca urmare a efectelor suspendării/considerării ca invalide a autorizației de antrepozit în perioada 1 aprilie 2015 - 29 aprilie 2015; anularea oricărei modificări a gradului de risc al reclamantei produse ca urmare a suspendării autorizației de antrepozit în perioada 1 aprilie 2015 - 29 aprilie 2015 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a anulat decizia nr. 207/DGV din 20 aprilie 2015 de soluționare a contestației administrative și decizia nr. 205/DGV din 1 aprilie 2015 privind suspendarea autorizației de antrepozit fiscal deținuta de reclamantă.

De asemenea, a obligat pârâta la repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal nr. x și efectuarea operațiunilor administrative necesare, în sensul eliminării din sistemele/bazele de date interne a perioadei în care autorizația a fost suspendată și a consecințelor care decurg din considerarea ca suspendată a autorizației în perioada 1 aprilie 2015 - 29 aprilie 2015.

A respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și, ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat un recurs incident împotriva aceleiași hotărâri.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului se arată, în esență, că prin adresa nr. x MCB din 13 martie 2015, DGAMC a comunicat faptul ca antrepozitul autorizat S.C. A. S.A. figura la data de 4 martie 2015 cu obligații restante reprezentând accize în sumă de 88.038.450 RON, fiind incidente prevederile pct. 119 din H.G. nr. 44/2004, motiv pentru care autoritatea vamală a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal a reclamantei, fără a fi necesară comunicarea actului care a stat la baza nașterii obligației de plată.

Mai arată că măsura suspendării autorizației de antrepozit fiscal a fost luată în conformitate cu art. 206

67

din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 119 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, având în vedere neplata accizelor peste termenul de 5 zile.

Precizează că pentru obligațiile suplimentare reprezentând accize în sumă de 88.038.450 RON, stabilite prin decizia de impunere nr. x din 13 ianuarie 2015, termenul de plată era 5 februarie 2015, dar la data de 6 februarie 2015 reclamanta a depus la organul fiscal scrisoarea de garanție bancară nr. x din 6 februarie 2015 pentru suma de 90.662.080 RON cu valabilitate până la 30 iunie 2015, obținând suspendarea executării silite potrivit art. 148

1

din O.G. nr. 92/2003 și nu suspendarea efectelor actului administrativ prin care au fost stabilite obligațiile de plată, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 206

6

alin. (1), art. 206

51

alin. (1) și (5) din Codul fiscal, art. 111 alin. (1) și (2) Codul de procedură fiscală, art. 206

67

Codul fiscal și pct. 119 din H.G. nr. 44/2004.

Recurenta-pârâtă mai arată că depunerea scrisorii de garanție bancară nu reprezintă plata accizelor, obligația fiscală restantă fiind doar garantată și nu stinsă, apreciind că art. 206

67

Codul fiscal și pct. 119 din H.G. nr. 44/2004 sunt incidente în toate situațiile în care plătitorii de accize înregistrează obligații fiscale restante mai vechi de 5 zile față de termenul legal de plată.

3.2. Prin recursul incident întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.A. solicită înlăturarea unor considerente din cuprinsul sentinței recurate și înlocuirea acestora conform argumentelor prezentate în cererea de recurs. Solicită menținerea dispozitivului sentinței recurate.

În esență, recurenta-reclamantă critică unele dintre considerentele hotărârii recurate, apreciind că acestea contravin dispozițiilor art. 125 Codul de procedură fiscală și art. 148

1

din același act normativ, care prevăd că în cazul depunerii unei scrisori de garanție bancară, executarea silită nu începe sau se suspendă, organul fiscal fiind obligat să se abțină de la orice acțiuni în ceea ce privește valorificarea creanței prin intermediul executării silite.

4.1. Recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 15 iunie 2016, prin care solicită, în principal, anularea recursului, conform art. 489 C. proc. civ., pe motiv că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat.

Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

4.2. Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursurilor

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulată de către pârâta ANAF, invocată de către recurenta-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De asemenea, criticile recurentei nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, se constată că aceasta reprezintă o copie fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond și aflată la dosarul Curții de Apel București, aspectele invocate făcând obiectul analizei instanței de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește recursul incident declarat de S.C. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluția dată în privința recursului principal declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) și respectiv art. 491 alin. (1) din același act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat de S.C. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM