ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/15.04.2015, contestatoarea SC A. SRL Râmnicu-Vâlcea a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 641/29.09.2014, emisă de D.G.R.F.P. Craiova și împotriva deciziei de impunere nr. x/25.07.2014, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, pe care le consideră nelegale și netemeinice, solicitând anularea acestora, desființarea în totalitate a actelor administrativ fiscale atacate, acte comunicate contestatoarei în data de 25.07.2014, precum și anularea constatărilor din raportul de inspecție fiscală, cu consecința exonerării de la plata sumelor stabilite în sarcina acesteia, cu repunerea părților în situația anterioară și restituirea tuturor sumelor de bani încasate.

Prin Sentința nr. 179/F-CONT din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de SC A. SRL prin administrator judiciar provizoriu B. și administrator special C. împotriva Deciziei nr. 641 din 29 septembrie 2014, emisă de D.G.R.F.P. Craiova, a Deciziei de impunere nr. x din 25 iulie 2014, precum și împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. x din 25 iulie 2014, intimate fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL prin administrator special C. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea hotărârii și reținerea cauzei spre judecare în fond, conform prevederilor art. 497 și 498 C. proc. civ., arătându-se că sentința atacată a fost dată pe baza unor motive contradictorii și străine de natura cauzei, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a susținut că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului solicitat de reclamantă pentru verificarea veridicității și a cuantumului sumelor stabilite în sarcina acesteia, în opinia sa, cauza nefiind analizată pe fond.

De asemenea, s-a arătat că, în măsura în care instanța de recurs poate reține cauza spre judecare, soluția de respingere a contestației formulată de reclamantă este nelegală, apreciind că se impunea administrarea probei cu expertiză contabilă pentru verificarea documentelor fiscale și a stabilirii sumelor datorate de societate, probatoriu ce trebuie administrat în condiții de contradictorialitate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă nemotivarea respingerii acțiunii în ceea ce privește pct. 2 al deciziei administrative prin care a fost soluționată contestația.

Astfel instanța de fond nu a analizat toate semele care compun suma contestată în cuantum de 93.993 RON limitându-se a analiza doar suma de 929 RON, fără ca recurenta-reclamantă să aibă posibilitatea să administreze probe în combaterea legalității stabilirii acestei sume.

În raport de acest motiv se solicită în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar reținerea și rejudecarea în sensul admiterii contestației și anularea în parte a Deciziei nr. 641/2014 în sensul anulării pct. 2 din decizia administrativă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii criticându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. în ceea ce privește soluționarea pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 și a pct. 2 în ceea ce privește soluția de respingere pe fond a contestației pentru suma de 93.993 RON.

În ceea ce privește pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 s-a dispus suspendarea soluționării contestației în baza art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. pentru suma de 2.358.283 RON reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii.

Recurenta-reclamantă critică ca nelegală menținerea suspendării contestației pentru această sumă apreciind că în cauză prima instanță a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. Aceasta deoarece nu s-a ținut cont de ordonanța de clasare rămasă definitivă și față de numitul C. administratorul societății reclamante.

Se solicită în raport de acest motiv de recurs casarea sentința casarea sentinței atacate și rejudecând să se dispună admiterea acțiunii și anulării pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 în sensul obligării autorității pârâte DGRFP - Craiova la soluționarea contestației administrativ-fiscale formulată de reclamantă cu privire la suma de 2.358.283 reprezentând 818.140 RON impozit pe profit, 827.110 RON TVA și accesorii aferente.

La dosarul cauzei, în recurs recurenta-reclamantă a dispus copia Deciziei 10.702/20.11.2017 prin care autoritatea pârâtă competentă a desființat în parte decizia de impunere pentru o parte din sume respectiv 130.790 RON impozit profit, 196.184 RON TVA plus accesorii și a menținut suspendarea soluționării contestației în baza art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. față de atacarea ordonanței de clasare dată în dosarul penal.

Actele au fost depuse în recurs ca acte noi conform art. 492 C. proc. civ. dos.recurs.

La dosar recurenta-reclamantă a formulat concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate și de actele noi depuse în recurs, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză fiind îndeplinite ambele motive de casare art. 488 pct. 6 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de motive în rejudecare soluțiile pronunțate de instanța de recurs vor fi următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este apreciat de Curte ca fondat în cauză sentința de fond, prin care a fost respinsă în tot acțiunea reclamantei-recurente și menținută Decizia nr. 641/2014 este în parte nemotivată.

Prin Decizia nr. 641/29.09.2014 contestată în prezenta cauză s-au dispus următoarele la pct. 1 s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative pentru suma totală de 2.348.283 RON până la soluționarea sesizării penale conform art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. la pct. 2 s-a respins soluționarea contestației pentru suma de 93.993 RON reprezentând impozit profit 55.579 RON TVA, -5713 RON și accesorii.

Curtea constată că prima instanță deși a respins acțiunea pentru suma de la pct. 2 în cuantum total de 93.993 RON nu a motivat legalitatea impunerii decât pentru suma de 929 RON TVA - reprezentând pct. 2 din raportul de impunere fiscală.

Prima instanță nu a motivat și nu a analizat pct. 3, 5, 7 și 9 din raport respectiv suma de 4784 RON TVA pct. 3 și sumele apreciate ca fiind nedeductibile fiscal, sub acest aspect fiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cauză în lipsa analizei primei instanțe neputându-se exercita controlul de legalitate pe cel a recursului sub acest aspect al nemotivării soluției de menținere a pct. 2 din Decizia nr. 641/2014 în cauză se impune trimiterea spre rejudecare primei instanțe capătul de cerere privind anularea pct. 2 din Decizia nr. 64/2014 referitor la contestarea sumei de 93.993 RON reprezentând 555579 RON impozit pe profit, 5713 TVA și 32.701 RON accesorii.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează să solicite documentația administrativă care a stat la baza soluționării pct. 2 din Decizia nr. 641/2014, respectiv 2, 3, 5, 7 și 9 din raportul de inspecție fiscală.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat și în raport de actele noi depuse în recurs față de soluția dispusă în Dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea, secția penală, și în raport de emiterea Deciziei din 20.11.2017 a DGRFP - Craiova.

Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/29.09.2014 respectiv în partea care a rămas nesoluționată administrativ, ulterior pronunțării sentinței atacate prin Decizia nr. 702/2017.

Prin sentința atacată a fost respinsă acțiunea reclamantei și în ceea ce privește pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 apreciindu-se în esență că sentința îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. pe motiv că ordonanța de clasare privind pe administratorul societății reclamante nu este definită.

Ulterior pronunțării sentinței atacate în cauză față de reclamantă a fost emisă Decizia nr. 702/2017 prin care i s-a menținut suspendarea soluționării contestatoarei formulată împotriva deciziei de impunere și RIF din 23.07.2017 în ceea ce privește suma de 1840.913 RON, reprezentând impozit pe profit TVA și accesorii și s-a anulat decizia de impunere și RIF cu privire la suma de 517.370 RON reprezentând 130.790 RON impozit pe profit 196.184 RON TVA și 190.395 RON accesorii dispunându-se emiterea unei noi decizii.

Sub acest aspect, în raport de Decizia nr. 702/2017, cererea reclamantei este apreciată de instanța de recurs a rămasă fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare, respectiv cu privire la suma soluționată în cuantum de 517.370 RON și care nu a fost suspendată prin Decizia nr. 641/2014.

Cu privire la suma de 1.840.913 RON pentru care s-a menținut suspendarea prin Decizia nr. 702/2017, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. , aceasta atât la data pronunțării sentinței atacate cât și în raport de faptul că ordonanța de clasare, privind pe administratorul societății recurente numitul C. a rămas definitivă conform încheierii nr. 218/20.12.2017.

În consecință, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a apreciat ca legală suspendarea soluționării contestației administrative până la soluționarea sesizării penale. Această sesizare a fost soluționată prin clasare iar contestația administrativă în ceea ce privește suma de 1.840.913 RON contestată poate fi soluționată în cauză nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. .

Curtea va anula în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 și va obliga pârâta intimată la soluționarea contestației administrativ-fiscale formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere și RIF în ceea ce privește suma de 1.840.913 RON reprezentând 687.350 RON impozit pe profit, 630.926 RON TVA și 522.637 RON accesorii.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de SC A. SRL prin administrator special C. și lichidator judiciar B.

Va casa sentința recurată și, rejudecând:

Va admite în parte acțiunea și va anula în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta la soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă în ceea ce privește suma de 1.840.913 RON.

Va respinge ca rămasă fără obiect cererea cu privire la suma de 517.370 RON.

Va trimite spre rejudecare capătul de cerere privind anularea pct. 2 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta referitor la contestarea sumei de 93993 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL prin administrator special C. și lichidator judiciar B. împotriva Sentinței nr. 179/F-CONT din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea.

Anulează în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta DGRFP Craiova.

Obligă pârâta DGRFP Craiova la soluționarea contestației administrativ-fiscale formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. Deciziei de impunere nr. x/25.07.2014 și RIF nr. x/25.07.2014 în ceea ce privește suma de 1 840 913 RON contestată, reprezentând 687 350 RON impozit pe profit, 630 926 RON TVA și 522637 RON accesorii.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea cu privire la suma de 517 370 RON, reprezentând 130 790 RON impozit pe profit, 196 184 RON TVA și 190 396 RON accesorii.

Trimite spre rejudecare capătul de cerere privind anularea pct. 2 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta DGRFP Craiova referitor la contestarea sumei de 93993 RON, reprezentând 55579 RON impozit pe profit, 5713 TVA și 32 701 RON accesorii.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV