ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4165/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 25 ianuarie 2016, reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, contestație împotriva Deciziei nr. x din 3 noiembrie 2015 privind modul de soluționare a contestației formulată de societatea A., înregistrată la AJFP Vâlcea sub nr. x din 30 septembrie 2015.

Prin Sentința nr. 106 din 6 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis contestația formulată de reclamanta A. S.A. - societate în reorganizare judiciară, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea.

A fost anulată Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 și, în parte, Decizia nr. x din 24 august 2015, în ceea ce privește măsura de compensare a sumei de 3.612.052 RON cu impozitul pe profit.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 3 și 8 din C. proc. civ.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocându-se aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 și a dispozițiilor art. 34, 58, 125 și art. 206

51

din Codul fiscal în ceea ce privește soluția recurată prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta-intimată.

Recurenta-pârâtă arată că prima instanță a apreciat greșit că față de reclamata-intimată - societate aflată în proces de insolvență - în calitate de debitor sunt aplicabile dispozițiile art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 în sensul că ordinea stingerii datoriilor este cea prevăzută în planul de reorganizare confirmat și aprobat prin Sentința nr. 2329 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Recurenta-pârâtă arată că în cauză față de reclamanta-intimată decizia de compensare nr. x din 24 august 2015 este legal emisă în cauză fiind aplicate dispozițiile O.G. nr. 92/2003 care reglementează și situația debitorilor aflați în insolvență, respectiv ordinea de stingere a obligațiilor.

Potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și "completările ulterioare, art. 34, art. 58, art. 125, și art. 206

51

, impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoarea adăugată, și acciza constituie venituri ale bugetului de stat, iar potrivit prevederilor art. 2, alin. (2) din același act normativ contribuțiile sociale se datorează Bugetului asigurărilor sociale de stat, Bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și Bugetului asigurărilor pentru șomaj. Vărsămintele de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate constituie venit la bugetul de stat conform prevederilor art. 78*) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar obligațiile fiscale vamale se plătesc organului vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import reglementate de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, așa cum s-a menționat și în cuprinsul deciziei de soluționare, în cuprinsul planului de reorganizare așa cum a fost confirmat nu este individualizata suma de 32.330.186 RON, reprezentând impozit ca având termen de plată în 5 zile lucrătoare de la data încasării de către S.C. A. S.A. a prețului reprezentând contravaloarea părții sociale, neputându-se reține că nu a fost respectat planul de reorganizare.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiuni ca neîntemeiate.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând acte în susținerea întâmpinării și a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea și interpretarea greșită a legii.

În opinia Curții soluția de admitere a acțiunii este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 republicată, în raport de situația societății reclamante - societate aflată în procedură de insolvență cu plan de reorganizare aprobat prin Sentința nr. 892 din 22 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

În cauză, prima instanță a dispus în mod corect anularea deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale din 24 august 2015 plecând de la premisa aplicării în cauză a Sentinței nr. 2329 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea prin care s-a apreciat că suma reprezentând impozit pe profit nu reprezintă o creanță curentă.

În recurs se critică ca nelegală soluția de admitere plecând de la această premisă pe motiv că Sentința nr. 2329 din 16 decembrie 2015 este pronunțată după data emiterii deciziei de compensare și pe cale de consecință nu se aplică.

Curtea nu va reține acest aspect de nelegalitate apreciind că în cauză au fost aplicate corect dispozițiile art. 115 din O.G. nr. 92/2003 republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 115 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, ordinea stingerii datoriilor, pentru debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, este cea prevăzută în planul de reorganizare judiciară confirmat.

Hotărârea prin care a fost confirmat Planul de reorganizare are caracter obligatoriu erga omnes în conformitate cu dispozițiile art. 102 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, pentru clarificarea acestei situații, prin Sentința nr. 2329 din 16 decembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, a constatat că suma menționată în Planul de reorganizare judiciară confirmat prin Sentința nr. 892 din 22 aprilie 2015 cu titlu de "impozit pe profit rezultat în baza aplicării prevederilor art. 102 din alin. (1) din Legea nr. 85/2006"nu reprezintă o creanță curentă. Această hotărâre are caracterul unei hotărâri în constatare, în recunoaștere, în confirmare, întrucât societatea A. a urmărit confirmarea prin hotărâre judecătorească a faptului că impozitul pe profit nu este creanță curentă, așa cum s-a prevăzut și prin Planul de reorganizare confirmat. Deci, data de la care trebuie raportată nașterea regimului juridic al impozitului pe profit este data pronunțării hotărârii prin care a fost confirmat Planul de reorganizare, respectiv 22 aprilie 2015. Prin urmare, hotărârea privind regimul juridic al impozitului pe profit doar constată acest fapt, acesta preexistând judecății și produce efect retroactiv de la data pronunțării hotărârii de confirmare Plan de reorganizare judiciară, aceasta fiind o hotărâre în realizarea dreptului.

În aceste condiții, motivul invocat de către recurentă este nefondat. Recurenta, în mod greșit, se raportează la hotărârea în constatare fără a ține cont de efectele retroactive ale acesteia și nici de efectele hotărârii de confirmate a planului de reorganizare care produce efecte pe viitor de la data pronunțării, respectiv 22 aprilie 2005. Deci, de la această dată, recurenta avea obligația de a nu compensa impozitul pe profil întrucât aceasta nu era o creanță curentă.

În cauză în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 102 din Legea nr. 85/2006 în sensul constatării aplicabilității hotărârii judecătorești de confirmare a planului de reorganizare "Când sentința care confirmă un plan de reorganizare intră în vigoare, în cauză sentința din 22 aprilie 2015 - anterioară emiterii deciziei de compensare - activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditoarelor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan".

Prin Sentința nr. 892 din 22 aprilie 2015, pronunțata de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2013, a fost confirmat planul de reorganizare al societății A. S.A., plan ce reprezintă singura modalitate propusă pentru stingerea unei părți cât mai mari a creanțelor. Această hotărâre definitivă are ca efect nașterea unor drepturi și obligații în sarcina părților. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 435 C. proc. civ., recurenta care are calitatea de creditoare a subscrisei, are obligația de a respecta dispozițiile hotărârii judecătorești și ale Planului de reorganizare confirmat.

Sentința definitivă prin care a fost confirmat Planul de reorganizare al societății A. are putere executorie conform dispozițiilor art. 433 C. proc. civ.

Ștergerea creanțelor din contabilitate, ca urmare a implementării planului a fost înregistrată în Situația rezultatului global la 30 iunie 2015, ca venit scriptic al societății, ca și alte venituri din exploatare, în cuantum de 2.391.200.730 RON, iar implementarea în contabilitate a acestei măsuri a determinat calcularea unui impozit pe profit de 32.330.186 RON, conform Declarației privind obligațiile de plată la bugetul de stat raportată la luna iunie 2015 depusă de societate. În concluzie acest impozit pe profit nu a fost determinat de activitatea curentă a societății ci este un impozit pe profit determinat de anularea unor datorii, operațiune care nu a generat lichidități pentru societate.

Curtea apreciază că în cauză instanța a aplicat corect dispozițiile art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 republicată în vigoare la data emiterii actelor contestate dar coroborând aceste texte cu dispozițiile Legii nr. 85/2006 ținând cont de situația specială a reclamantei - societate în insolvență și de dispozițiile Sentinței civile nr. 892 din 22 aprilie 2015 și de dispozițiile Sentinței nr. 2329 din 16 decembrie 2015, sentințe prin care s-a aprobat planul de reorganizare și respectiv s-a constatat că suma reprezentând "impozit pe profit rezultat în baza aplicării art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu reprezintă o creanță curentă.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496, 497 din C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 106 din 6 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM