ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 423/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 26.04.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 764.722 euro, din care 530.722 euro reprezentând daune materiale și 234.000 euro, cu titlu de daune morale, conform expertizei contabile, motivat de faptul că în zilele de 14 și 15.12.2015 a fost deconectată abuziv de la curent electric și gaz, cu toate că societatea a achitat toate facturile scadente după data de 24.09.2015 în sumă totală de 469.012 RON, producția cu clienții externi fiind afectată, societatea fiind în imposibilitate de a-și desfășura activitatea.

Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, prin Sentința nr. 143 din 19 aprilie 2017, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, apel anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 431 din 23 noiembrie 2017.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se arată că dezlegarea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, la prima instanță, prin Adresa nr. x/2016, administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. și-a însușit acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016, iar în considerarea acestei adrese judecătorul fondului a făcut aplicarea art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, constatând că acțiunea dedusă judecății este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În interpretarea prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, prin Decizia nr. 55/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului.

Se arată că în speță, urmare a faptului că acțiunea promovată de reclamantă a fost însușită de administratorul judiciar, iar prima instanță a constatat că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, erau aplicabile dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în raport de care și calea de atac exercitată este scutită de taxa judiciară de timbru, indiferent de poziția administratorului judiciar din faza procesuală a apelului.

Deosebit de aceasta, anterior momentului în care a fost invocată excepția netimbrării, se învederează că administratorul judiciar a comunicat instanței de apel că își însușește apelul declarat în cauză, împrejurare ce atrăgea și incidența art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (act normativ sub imperiul căruia a fost deschisă procedura insolvenței).

Pe cale de consecință, se arată că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina sa, prin rezoluție administrativă, obligația de plată a taxei judiciare de timbru și tot în mod nelegal instanța de apel a invocat din oficiu și a reținut excepția netimbrării apelului.

Potrivit art. 174 alin. (1) C. proc. civ. actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale de fond sau de formă este lovit de nulitate, iar potrivit art. 175 alin. (1) din același act normativ, în cazul în care nerespectarea cerinței legale a cauzat părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului de procedură nelegal intervine sancțiunea nulități condiționate.

Recurenta susține că nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 i-a cauzat o vătămare evidentă, constând în anularea apelului în temeiul unei excepții procesuale greșit reținute, cu consecința soluționării cauzei fără a se intra în cercetarea fondului.

Așa fiind, în temeiul art. 497 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecarea apelului pe fond.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat spre soluționare completului nr. 9.

Intimata S.C. B. S.A. a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Potrivit prevederilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței:

"Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Cererea de apel împotriva Sentinței nr. 143 din 19 aprilie 201, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a fost depusă de reclamanta S.C. A. S.A, prin administrator special.

Reclamantei i-a fost comunicată obligația de a timbra cererea de apel cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20.886,54 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamanta a înțeles să formuleze cerere de reexaminare. Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin Încheierea nr. 9 din 26 septembrie 2017, a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare.

Ulterior, la data de 6 noiembrie 2017, a fost depus la dosar un înscris intitulat "Precizări", prin care administratorul judiciar a arătat că își însușește apelul formulat de reclamantă.

Înalta Curte reține că legiuitorul a cenzurat din punct de vedere temporal obligația de timbrare a cererii de apel, stabilind că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzut de lege, potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, și că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

Prin urmare, se constată că este irelevantă o declarație de însușire a cererii de apel din partea administratorului judiciar, intervenită după soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, prin încheiere definitivă conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Cu privire la posibilitatea părților de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existența obligației de plată a taxei de timbru, în raport de art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare, cerere soluționată prin încheiere irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 7/2014, publicată în M. Of. nr. 137/24.02.2015, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, a decis că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Or dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare sunt reluate în art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, act normativ aplicabil în prezentul litigiu.

Este neîntemeiată și critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013. Astfel, prin Decizia nr. 55/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului, iar nu și pârâtul.

Or în prezenta cauză problema de drept este diferită. Instanța de apel a considerat că apelul trebuia timbrat întrucât nu a fost promovat și nici însușit până la soluționarea cererii de reexaminare de către administratorul judiciar, ale cărui cereri sunt scutite de taxe de timbru, potrivit prevederilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, deci de către persoana în virtutea căreia s-a acordat în primă instanță scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Suceava împotriva Deciziei nr. 431 din data de 23 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN