ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 702/2019

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 776/2017 din 10.10.2017 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 397.365,12 RON din care: 303.529,22 RON, contravaloarea facturilor nr. x/06.07.2015, factura nr. x/08.07.2015 și factura nr. x și suma de 93.835,20 RON reprezentând penalități aferente debitului principal. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.524,37 RON cu titlu de daune interese pentru neîndeplinirea obligației contractuale. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul achitat de către reclamantă expertului.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat apel S.C. C. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 168 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost admis apelul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 776 din 10.10.2017 pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă,contencios administrativ și fiscal, sentință care a fost schimbată în parte. Au fost înlăturate dispozițiile din sentință privind plata sumei de 397.365,12 RON, reprezentând contravaloare facturi și penalități, precum și a daunelor interese în cuantum 5.524,37 RON. A fost admisă în parte acțiunea promovată de B. S.P.R.L. - Filiala Iași, în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului B. S.P.R.L. - Filiala Iași, în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A., contravaloarea a 84.323,6 KW, reprezentând consumul de energie electrică din perioada noiembrie 2014- iunie 2015. A fost păstrată dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond. A fost obligată B. S.P.R.L. - Filiala Iași, în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A. să plătească apelantei S.C. C. S.R.L., suma de 17.779 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. A. S.A.

Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Arătând că deși a fost dedusă judecății pretenția derivând din executarea unui contract, totuși instanța de apel, depășind principiile statuate de art. 1270 și art. 1170 C. civ. nu a dat relevanță voinței părților prin simplul motiv că a încălcat clauzele contractului de închiriere nr. 2912 din data de 1.07.2014.

În opinia recurentei, soluția instanței de apel a generat un dezechilibru contractual între părți, fiind pronunțată și cu încălcarea prevederilor art. 1350 și a principiului bunei credințe în derularea relațiilor contractuale întrucât în conformitate cu art. 2, 7.1, 7.2 și art. 12.11 din contract, locatarul, pe lângă obligația de plată a chiriei avea și obligația de a achita și plata utilităților refacturate de locator.

Instanța de apel nu a dat relevanță clauzelor specifice cu privire la posibilitatea locatorului de a refactura consumul de energie electrică precum și faptului că, prin neprecizarea unui anume mod de calcul, partea îndreptățită la refacturare avea la îndemână orice mod de calcul dorea, atâta timp cât se respecta principiul bunei credințe în derularea relațiilor contractuale.

În opinia recurentei, instanța de apel a omis faptul că, chiar dacă a schimbat modul de calcul al consumului de energie electrică și a refacturat alt consum către chiriaș, consumul real, acest lucru s-a făcut în temeiul prevederilor contractuale. Instanța de apel, prin obligarea chiriașului să plătească doar plata cantității de energie electrică inițial facturată și prin respingerea la plată a consumului real, calculat conform contractului, sunt încălcate prevederile contractuale statuate în art. 1270 și 1350 C. civ.

Recurenta contestă și modul de acordare a cheltuielilor de judecată arătând că instanța nu a cenzurat onorariul de avocat de 13.800 RON pe care îl consideră disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea efectiv desfășurată de avocat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului din perspectiva Deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție iar în subsidiar, excepția nulității recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, o va respinge reținând faptul că prin modificările legislative aduse prin Legea nr. 310/2018 a fost reglementată admisibilitatea recursului pentru deciziile pronunțate după data publicării în M.O. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, decizia atacată fiind pronunțată după această din urmă decizie.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea criticilor nu a dezvoltat motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susținerile recurentei că instanța nu a dat relevanță voinței părților precum și trimiterile la interpretarea dispozițiilor contractuale, nu reprezintă critici de nelegalitate în concepția noului C. proc. civ.

În fapt, recurenta încearcă, pe calea recursului, să repună în discuție situația de fapt și reinterpretarea probatoriul, aspecte care contravin rațiunii acestei căi de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.- prin lichidator B. S.P.R.L. - Filiala IAȘI împotriva deciziei nr. 168 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului formulată de intimata-pârâtă C. S.R.L..

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.- prin lichidator B. SPRL - Filiala IAȘI împotriva deciziei nr. 168 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.