ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 629/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L - societate în reorganizare judiciară -, reprezentată prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 668.726,10 RON, cu titlu de cotă parte neachitată din facturile la plată și a sumei de 739.479,14 RON, reprezentând garanție de bună-execuție.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea stingerii prin compensație a datoriilor reciproce până la concurența sumei de 668.726,10 RON.

Prin sentința civilă nr. 1229/C/29.11.2016, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 739.479,14 RON, reprezentând garanție de bună-execuție, a admis cererea reconvențională și a constatat stinse prin compensație datoriile reciproce dintre părți până la concurența sumei de 668.726,10 RON; a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 7.318,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat recurs.

Prin decizia nr. 931/29.06.2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibile recursurile.

A reținut curtea de apel că litigiul nu vizează pretenții ce decurg dintr-un contract de achiziție publică, iar raporturile juridice care izvorăsc din contractul de asociere sunt guvernate de dreptul comun; or, potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

Notând că părțile au formulat recurs, în considerarea mențiunii greșite din dispozitivul sentinței, a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., se impune respingerea ambelor recursuri ca inadmisibile, urmând ca părțile să formuleze apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

Ambele părți au declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 12.10.2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a trimis cauza spre competentă soluționare secției I Civile a Curții de Apel Bacău, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2017*.

Prin decizia nr. 1059/21.12. 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a constatat compensarea datoriilor reciproce până la concurența sumei de 297.399,28 RON și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 371.326,82 RON, rămasă necompensată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L.

Prin încheierea nr. 72/18.01.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea de strămutare formulată de S.C. C. S.R.L., a dispus strămutarea dosarului nr. x/2017 de la Curtea de Apel Bacău, secția I civilă la Curtea de Apel Iași și a constatat desființată de drept hotărârea pronunțată în cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 18.04.2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a dispus refacerea actelor de procedură în stadiul procesual al apelului, în baza dispozițiilor art. 145 alin. (2) C. proc. civ. a stabilit în sarcina S.C. C. S.R.L. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 5.499,9 RON, a constatat că S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a încuviințat proba cu înscrisuri, propusă de ambele părți și proba cu expertiză financiar-contabilă, solicitată de S.C. C. S.R.L.

Prin încheierea din 16.05.2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis proba cu expertiză contabilă, solicitată de intimata-apelantă S.C. C. S.R.L., ale cărei obiective au fost indicate în nota de probatoriu, a desemnat, în mod aleatoriu, prin programul de repartizare a experților instalat pe computerul grefei, pe expertul D., al cărui onorariu provizoriu a fost stabilit la 2.000 RON, sumă ce urma a fi achitată de intimata-apelantă, a admis cererile formulate oral de apărătorii părților privind desemnarea unui expert parte, a pus în vedere apărătorilor părților să depună la dosar, în termen de 5 zile, contractele încheiate cu experții parte, a admis proba cu înscrisuri pentru ambele părți și, având în vedere și cererea de recuzare formulată oral de apărătorul apelantei-reclamante împotriva completului de judecată, a acordat termen la 13.06.2018, cu mențiunea că părțile au termen în cunoștință.

Prin decizia nr. 126/20.03.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.06.2019, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis apelurile și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte atât cererea principală, astfel cum a fost precizată, cât și cererea reconvențională, a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 225.060,42 RON, reprezentând garanție de bună-execuție, a constatat stinse prin compensație datoriile reciproce dintre părți până la concurența sumei de 297.399,28 RON, a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 371.326,82 RON, cu titlu de cotă-parte neachitată din facturile la plată, rămasă necompensată, a respins cererea intimatei-apelante S.C. C. S.R.L. privind plata cheltuielilor de judecată, a stabilit onorariul definitiv de expert la suma de 2.960 RON și a obligat pârâta-reclamantă la plata către expertului E. a sumei de 960 RON, cu titlu de diferență de onorariu expert.

Împotriva încheierii din 16.05.2018 și a deciziei nr. 126/20.03.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.06.2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, S.C. A. S.R.L. - societate în reorganizare judiciară -, reprezentată prin administrator judiciar B.., a declarat recurs, solicitând casarea lor și, în rejudecare, obligarea S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 739.479,14 RON, cu titlu de garanție de bună-execuție.

În motivare, a arătat că, deși s-a opus administrării probei cu expertiza tehnică, motiv pentru care înțelege să atace încheierea din 16.05.2018 în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că este îndrituită la plata sumei de 225.060 RON, reprezentând garanție de bună-execuție, potrivit concluziilor expertizei financiar-contabile efectuate în apel.

De asemenea, a susținut că instanța de prim control judiciar a dat valoare juridică absolută doar actului adițional nr. x/20.01.2014 și adresei nr. x/30.10.2015 a Consiliului Județean Neamț, din conținutul cărora a reținut că s-a convenit doar o schimbare a formei de garantare, în sensul că garanția de bună-execuție constituită prin rețineri succesive a fost înlocuită cu scrisoarea de garanție bancară nr. x, emisă de F. S.A. la 16.10.2015, pentru suma de 4.737.888,13 RON, care la 31.10.2016 a fost diminuată cu suma de 1.410.866,34 RON, suma rămasă putând fi eliberată numai după expirarea perioadei de garanție de 108 luni, respectiv la 31.10.2024.

În acest context, a evocat dispozițiile art. 1 și 91 din H.G. nr. 273/1994 și a subliniat că, întrucât s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, autoritatea contractantă este obligată să restituie prestatorului (asociației constituite din S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.) cota din garanția de bună-execuție stabilită prin contract; astfel, de la momentul semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor până la recepția finală, autoritatea poate efectua imputații doar asupra cotei de garanție de bună-execuție nerestituită. Faptul că autoritatea a înțeles să accepte restituirea către S.C. C. S.R.L. a întregii garanții de bună-execuție la semnarea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrării, în schimbul unei scrisori de garanție bancară, nu îndreptățește intimata să rețină garanția de bună-execuție scadentă la plată, al cărei beneficiar este.

A subliniat recurenta că nu solicită plata întregii garanții contractuale, ci a cotei de 50% din sumele reținute, la a cărei restituire este îndrituită, existența sau nu a garanției bancare fiind irelevantă sub acest aspect, sens în care a redat prevederile contractului de achiziție publică vizând garanția de bună execuție.

În ceea ce privește actul adițional nr. x la contractul de achiziție publică, prin care antreprenorul s-a angajat să furnizeze beneficiarului garanția de bună- execuție pentru 108 luni, a subliniat că deși se menționează drept parte "asocierea", în realitate, acest act juridic a fost semnat doar de liderul asocierii, S.C. C. S.R.L.

În acest sens, a susținut că potrivit art. 2 din acordul de asociere, "S.C. C. S.R.L., în calitate de Lider de Asociere, va reprezenta asocierea în relația cu Autoritatea Contractantă, fiind împuternicit de asociere să semneze și să parafeze, în numele acesteia, oferta, toate documentele necesare elaborării ofertei, contractul de achiziție publică ce va fi încheiat cu Autoritatea contractantă, precum și orice alte documente necesare, inclusiv acceptul pentru contractul anexat caietului de sarcini. Liderul de Asociere se obligă ca înainte de semnare să consulte si ceilalți membri ai asocierii cu privire la conținutul contractului."

Or, intimata nu a consultat-o în privința modificării contractului și, mai mult, nu și-a dat acordul asupra modificării contractului de achiziție publică, lipsind consimțământul său, deși este parte a contractului de achiziție publica.

În opinia recurentei, în mod eronat a reținut instanța de apel că acest aspect este irelevant, din moment ce intimata reprezenta asocierea.

Mai mult decât atât, a susținut că instanța de apel a permis expertului judiciar să interpreteze contractul și, întemeindu-se pe concluziile eronate ale acestuia (care nu a cunoscut dosarul și a apreciat și calculat greșit sumele din garanția de bună execuție a căror restituire i se cuvine), a pronunțat o hotărâre greșită.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și indică greșelile de judecată ale instanței, prin prisma motivelor de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei nu se încadrează în cele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși a indicat motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulțumirea sa față de modul de administrare a probelor și de stabilire a situației de fapt.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc doar o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt, atât timp cât instanța de apel a analizat, prin prisma probatoriului administrat, aspectele legate de partea din garanția de bună-execuție la a cărei restituire este îndreptățită, precum și de existența mandatului intimatei pentru semnarea actului adițional la contractul de achiziție, din perspectiva acordului de asociere încheiat între părți.

Or, examinarea instanței de recurs este limitată, de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

Cât privește textele legale evocate în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța supremă apreciază că acestea sunt invocate doar formal, fără a se aduce, în concret, critici de nelegalitate hotărârii recurate, autoarea căii de atac făcând trimitere, în susținere, doar la probe și împrejurări de fapt.

De asemenea, critica vizând administrarea probei cu expertiză, în lipsa indicării normei de procedură încălcate, reprezintă o critică de netemeinicie, care implică o evaluare a utilității probei, astfel că nu poate face obiectul analizei instanței de recurs.

Așa fiind, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., împotriva încheierii din 16.05.2018 și deciziei nr. 126/20.03.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.06.2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2020.