ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 444/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În ședința de judecată de la data de 12 decembrie 2018, termen fixat în vederea soluționării recursului declarat de recurenta - revizuentă A. împotriva sentinței civile nr. 5931 din 17 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recurenta a depus la dosar cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și o cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate privind Ordinul nr. 1363 din 13 decembrie 2006.

Recurenta a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., referitor la sintagma "reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților". A considerat că excepția de neconstituționalitate este perfect admisibilă, având în vedere că este parte în proces, iar excepția poate fi ridicată de orice parte în oricare stadiu al procesului și indiferent de natura acestuia.

A arătat că admisibilitatea este întemeiată și față de faptul că această sintagmă încalcă în esență, două articole din Constituția României, și anume, art. 24 alin. (1) care reglementează accesul liber la justiție și art. 21 alin. (3), care prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

A solicitat a se lua act de faptul că, Curtea Constituțională nu a mai fost sesizată cu această excepție de neconstituționalitate, iar excepția vizează și are legătură cu fondul cauzei întrucât se găsește în situația în care, cererea de revizuire în prezenta cauză este întemeiată pe raportul Corpului de Control, care a fost emis în 2016, care este o situație concretă, o situație de fapt, din perioada 2016-2011, și anume, starea de incompatibilitate și conflict de interese a numitei B. ca manager al Spitalului de Oftalmologie.

Curtea, după deliberare, a respins, în cadrul considerentelor, cererea de sesizare a Curții Constituționale raportându-se la cerințele impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, dar și la obiectul dedus judecății, și anume recurs, ce se circumscrie dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 299 - 316 din vechiul C. proc. civ.

Curtea a pus în vedere recurentei că are posibilitatea a declara recurs, împotriva soluției date cu privire la excepția de neconstituționalitate, în 48 de ore de la pronunțare.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs recurenta A..

Recurenta solicită admiterea recursului, iar pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând, în drept, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Consideră recurenta că instanța de recurs a respins neîntemeiat solicitarea de sesizare a Curții Constituționale.

Recurenta precizează că sintagma "reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților" este neconstituțională întrucât prevede și situația conform căreia partea potrivnică sau autoritățile statului român împiedică emiterea unui document, care ar fi trebuit să fie întocmit într-un anumit termen, conform legii, menținând o situație ilegală.

Concret, recurenta precizează că este vorba de Ministerul Sănătății care a întârziat timp de 10 ani recunoașterea situației de incompatibilitate în care s-a aflat B. în perioada 2006 - 2016, acesta având obligația să întocmească un Raport al Corpului de Control privind incompatibilitățile numitei B. la începutul anului 2007, când a fost desemnată manager lucru pe care nu l-a făcut. În schimb, se arată, Raportul a fost întocmit abia în 2016, situație care vizează exact perioada 2007 - 2011 când numita B. a fost și manager al spitalului, cât și salariat al firmei căreia îi închiriase spațiu în incinta spitalului.

Arată recurenta că dosarul nr. x/2018 are ca obiect revizuirea dosarului nr. x/2012 al Tribunalul București litigiu în baza unui document nou descoperit "Raportul Corpului de Control al M.S." din 2016, care vizează, pe bază de acte doveditoare existente la momentul 2006 - 2011, starea de incompatibilitate a numitei B.

Se arată că, dacă această situație de incompatibilitate era dovedită prin Raport întocmit în 2007 pentru situația din 2007, soarta dosarului nr. x era cu totul alta.

Concluzionează recurenta că există o situație clară, în care o autoritate a tărăgănat emiterea unui document, timp de 10 ani, menținând-o ilegal pe numita B. în funcție.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, întrucât Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, judecătorul este chemat să realizeze o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În speță, cererea de sesizare a Curții Constituționale având ca obiect neconstituționalitatea art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu îndeplinește una dintre cerințele impuse, aceea de a avea legătură cu cauza.

Astfel, instanța de revizuire, în aplicarea cerințelor impuse de art. 326 alin. (3) C. proc. civ., a avut a se pronunța, cu prioritate, asupra admisibilității cererii de revizuire din perspectiva cerinței impuse de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., aceea ca hotărârea atacată să evoce fondul.

În speță, întrucât prin sentința ce formează obiectul cererii de revizuire a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București și B., ca fiind prescrisă și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, instanța de revizuire a statuat asupra faptului că instanța de fond nu a examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, aceasta neevocând fondul raportului litigios.

Nefiind îndeplinită această condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, de evocare a fondului, nu s-a putut trece la analiza pe fond a motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul analizării condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile doveditoare, inclusiv a celor incluse în sintagma reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În acest context, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta - revizuentă nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, câtă vreme soluția instanței de fond nu a fost întemeiată pe sintagma a cărei neconstituționalitate s-a invocat în recurs.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.