ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2349/2019

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., director al Grădiniței "Politehnica", C., director educativ (delegat) al Grădiniței "Politehnica", D., Directorul General, Direcția Generală Administrativ Economică, E., Director, Direcția Informatizare și Resurse Umane, F., Rectorul Universității Politehnica din București și Universitatea Politehnica din București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună declararea nulă a notificării nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universității Politehnica din București; declararea nulă a deciziei de concediere nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universității Politehnica din București, F.; plata integrală a salariului (și cu sporul de doctorat în cuantum de 15 %, pe lunile decembrie 2016 și ianuarie 2017 acesta fiind tăiat nelegal), majorat cu 15 %, începând de la 1 ianuarie 2017 conform prevederilor pct. 10 din Legea nr. 250/2016 de la data de 2 februarie 2016 și până la data punerii în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile favorabile reclamantului, corelat cu dobânda aferentă la zi (la cursul B.N.R.) și a coeficientului de inflație aferent anului în care se pune în executare hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă; reintegrarea pe funcția de Administrator financiar gradul IA (S)/Universitatea Politehnica din București/Grădinița "Politehnica" sau pe o funcție similară conform pregătirii sale și funcției deținute până la data concedierii în cadrul Universității Politehnica din București; plata sporului de doctorat în cuantum de 15% aferent lunilor decembrie 2016 și ianuarie 2017, majorat cu 15 % de la 1 ianuarie 2017 și a sporului de vechime luând în considerare că studiile doctorale beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă și de specialitate; plata a 5 zile lucrătoare aferente perioadei lucrate din anul 2016, cu sporurile aferente, la zi corelate cu coeficientul de inflație și dobânda la data punerii în executare a hotărârii judecătorești; plata zilei ce i-a fost tăiată nejustificat (nelegal) fiind considerată de respectiva persoană "nemotivată", neavând cunoștință care ar fi această dată din luna decembrie 2016, cu sporurile aferente; acordarea de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminare a pârâților; repararea pagubei prin obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în cuantum de 200.000 RON fiecare; obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 7203 din data de 16 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., E., G., B., invocată de pârâți și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Politehnică din București; a obligat pârâta Universitatea Politehnică București la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru o zi de lucru, aferente zilei de 2 decembrie 2016; a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1780 din 23 aprilie 2018, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 7203 din data de 16 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-pârâți Universitatea Politehnică din București- prin reprezentant legal rector F., B., C., D., E., G..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14 iunie 2018, contestatoarea A. a formulat în contradictoriu cu intimații-pârâți Universitatea Politehnică din București, B., C., D., E. și G., contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1780 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2017.

Totodată, prin contestația în anulare s-a invocat de către contestatoare excepția de neconstituționalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., în raport de art. 1, art. 16, art. 21, art. 124, art. 125 alin. (1), art. 126 și art. 127 din Constituția României.

Prin încheierea din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., în raport de art. 1, art. 16, art. 21, art. 124, art. 125 alin. (1), art. 126 și art. 127 din Constituția României, invocată de contestatoarea A..

Prin Decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei civile nr. 1780 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., G. și Universitatea Politehnica, ca nefondată.

A. a declarat recurs exclusiv împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând admiterea căii de atac, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de recurentă se referă la soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., invocată de contestatoarea A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale este inadmisibil.

Totodată, deoarece criticile formulate de recurentă au vizat soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., prin raport s-a propus anularea recursului, conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că recurenta nu a indicat hotărârea atacată.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 22 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 11 noiembrie 2019, recurenta a depus la dosarul cauzei un punct de vedere la raport, prin care a precizat că recursul are ca obiect Decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

În speță, cu respectarea acestor prevederi legale, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția de neconstituționalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., invocată de contestatoarea A., prin încheierea din data de 26 iunie 2018.

Chiar dacă partea ar fi putut fi în eroare cu privire la actul jurisdicțional prin care s-a constatat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât avea obligația de a ataca acest act de la pronunțare, după comunicarea încheierii motivate la data de 6 iulie 2018, această prezumtivă eroare nu mai subzistă.

Așadar, nu exista niciun impediment ca partea interesată să precizeze actul jurisdicțional pe care înțelege să-l atace. Or, așa cum s-a arătat, deși lipsurile formale ale căii de atac i-au fost aduse la cunoștință prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. pentru depunerea punctelor de vedere, partea și-a menținut poziția procesuală anterioară, precizând că înțelege să atace Decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Analizând recursul formulat împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 20 februarie 2017, sub nr. x/2017, prin care reclamanta A. a solicitat: declararea nulă a notificării nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universității Politehnica din București; declararea nulă a deciziei de concediere nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universității Politehnica din București, F.; plata integrală a salariului (și cu sporul de doctorat în cuantum de 15 %, pe lunile decembrie 2016 și ianuarie 2017 acesta fiind tăiat nelegal), majorat cu 15 %, începând de la 1 ianuarie 2017 conform prevederilor pct. 10 din Legea nr. 250/2016 de la data de 2 februarie 2016 și până la data punerii în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, corelat cu dobânda aferentă la zi (la cursul B.N.R.) și a coeficientului de inflație aferent anului în care se pune în executare hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă; reintegrarea pe funcția de Administrator financiar gradul IA (S)/Universitatea Politehnica din București/Grădinița "Politehnica" sau pe o funcție similară conform pregătirii sale și funcției deținute până la data concedierii în cadrul Universității Politehnica din București; plata sporului de doctorat în cuantum de 15% aferent lunilor decembrie 2016 și ianuarie 2017, majorat cu 15 % de la 1 ianuarie 2017 și a sporului de vechime luând în considerare că studiile doctorale beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă și de specialitate; plata a 5 zile lucrătoare aferente perioadei lucrate din anul 2016, cu sporurile aferente, la zi corelate cu coeficientul de inflație și dobânda la data punerii în executare a hotărârii judecătorești; plata zilei ce i-a fost tăiată nejustificat (nelegal) fiind considerată de respectiva persoană " nemotivată", neavând cunoștință care ar fi această dată din luna decembrie 2016, cu sporurile aferente; acordarea de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminare a pârâților; repararea pagubei prin obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în cuantum de 200.000 RON fiecare.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind C. proc. civ. (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii), hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestației în anulare este definitivă, rezultă că și decizia pronunțată în contestația în anulare are același caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că Decizia civilă nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte, cu privire la criticile ce vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde indicarea hotărârii care se atacă, acest element reprezentând însuși obiectul recursului, fără de care instanța de judecată nu poate analiza criticile părții care a declarat calea extraordinară de atac, întrucât nu are indicat, ca atare, actul procedural la care să se raporteze pentru a aprecia asupra legalității sau nelegalității respectivei hotărâri.

Identificarea hotărârii se realizează prin elementele sale caracteristice și care o individualizează, respectiv arătarea instanței care a pronunțat-o, numărul hotărârii și data pronunțării.

Neindicarea hotărârii este sancționată de alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., conform căruia "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Se constată că atât în cuprinsul cererii de recurs, cât și în punctul de vedere asupra raportului întocmit în cauză se indică doar decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A..

Prin urmare, recurenta nu indică și încheierea de ședință din 26 iunie 2018 împotriva căreia ar fi înțeles să declare calea de atac, element prevăzut sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Chiar și în situația în care s-ar aprecia, în lumina considerentelor Deciziei nr. 321/2017 a Curții Constituționale (paragrafele 20 - 22), că recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 republicată, nu poate fi considerat o veritabilă cale extraordinară de atac în condițiile C. proc. civ., ci o cale de atac specială, lipsa indicării obiectului acestui remediu judiciar se sancționează tot cu nulitatea cererii, în raport de prevederile art. 461 raportat la art. 148 alin. (1) coroborat cu art. 174 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Concret, neindicarea obiectului oricărei căi de atac este o cauză de nulitate absolută, virtuală, a actului de procedură astfel întocmit și se sancționează, în consecință, cu anularea căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM