ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30 iunie 2015, reclamanta A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili:

- obligarea pârâtei la luarea măsurii soluționării contestației înregistrate la MFP-ANAF-DGAMC sub nr. x/12 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 70 C. proc. fisc. ;

- desființarea în parte a referatului nr. x/30 ianuarie 2013, în ceea ce privește operarea în modulul SASE Declarația 300 nr. x - 20/25 ianuarie 2012 în sumă de 2.237.616 RON precum și Declarația 300 nr. x-20/27.02.2012 în sumă de 308.395 RON;

- desființarea în parte a borderoului nr. x/30.01.2013 anexă la referatul sus-menționat, în ceea ce privește adăugarea de obligații de plată în suma de 2.546.011 RON, având ca document justificativ Decizia civilă nr. 868 din 21 decembrie 2012;

- desființarea tuturor actelor/deciziilor/dispozițiilor emise în baza referatului/borderou nr. x/30 ianuarie 2013 în ceea ce privește debitul fictiv de 2.546.011 RON și accesoriile calculate la această sumă, respectiv, dar fără a se limita la acestea, respectiv: decizia privind accesoriile (în sumă de 2.546.011 RON) nr. x/13 octombrie 2014; decizia de compensare nr. x/30 octombrie 2014; titlul executoriu x din 5 noiembrie 2014;

- desființarea adreselor de răspuns la plângerea prealabilă (x/08.04.2015, y/08.04.2015, z/08.04.2015).

Prin Sentința nr. 3254 din data de 8 decembrie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind desființarea în parte a referatului nr. x/30.01.2013, a borderoului nr. x/30.01.2013 și a adreselor nr. x/8.04.2015 și x/8.04.2015, invocată de pârâtă;

- a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind desființarea în parte a referatului nr. x/30.01.2013, a borderoului nr. x/30.01.2013 și a adreselor nr. x/8.04.2015 și x/8.04.2015;

- a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desființarea titlului executoriu nr. x/5.11.2014, a somației nr. x/5.11.2014, a titlului executoriu nr. x/4.12.2014 și a somației nr. x/4.12.2014, invocată de pârâtă;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili,

- a dispus anularea adresei cu nr. x/8.04.2015 emisă de pârâtă;

- a obligat pârâta să soluționeze prin decizie contestația formulată de reclamantă și înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. x/12.09.2015 și a luat act că reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând, admiterea excepției inadmisibilității cererii prin care se solicită desființarea adresei nr. x/08.04.2015, precum și a cererii privind desființarea titlului executoriu nr. x/05.11.2014, a somației nr. x/05.11.2014, a titlului executoriu nr. x/04.12.2014 și a somației nr. x/04.12.2014.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit o serie de norme de drept material care au avut drept consecință respingerea excepției inadmisibilității invocată de către recurenta-pârâtă.

Astfel, în mod greșit instanța de fond a dispus anularea adresei nr. x/08.04.2015 și obligarea recurentei să soluționeze prin decizie contestația, în condițiile în care adresa contestată nu reprezintă un act administrativ fiscal în înțelesul prevederilor art. 205 C. proc. fisc. , ci un document intern, o corespondență cu intimata, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desființarea titlurilor executorii și a somațiilor de plată, în condițiile în care, în raport de dispozițiile imperative ale art. 172 - 174 C. proc. fisc. , cererea de desființare a unor acte de executare silită nu este admisibilă în contencios administrativ, intimata-reclamantă având la dispoziție contestația la executare reglementată de art. 711 și următoarele C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a reiterat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desființarea deciziei privind accesoriile nr. x/13.10.2014 și a deciziei de compensare nr. x/30.10.2014, în raport de împrejurarea că intimata-reclamată nu a îndeplinit procedura administrativă obligatorie impusă de C. proc. fisc. .

În ceea ce privește dispoziția instanței de fond privind obligarea la soluționarea contestației, a învederat recurenta-pârâtă că, nefiind investită cu soluționarea unei contestații, a procedat la emiterea unui răspuns, comunicat prin adresa nr. x/08.04.2015, astfel încât, respectivul capăt de cerere se impunea a fi respins ca fiind rămas fără obiect.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.03.2016, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că instanța de fond a realizat o analiză corectă a excepției inadmisibilității invocată de către recurenta-pârâtă și a detaliat pentru recurentă modalitatea de soluționare a contestației prin emiterea unei decizii, în condițiile în care autoritatea fiscală a încălcat dispozițiile art. 210 C. proc. fisc. .

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.03.2018, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a acordat termen pentru soluționarea acestuia în ședință publică.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere înregistrată sub nr. x/12.03.2015 prin care a solicitat obligarea autorității fiscale, în conformitate cu dispozițiile art. 70 Codul de procedură fiscală, să procedeze la desființarea în parte a referatului nr. x/30.01.2013, în ceea ce privește operarea în modulul SASE Declarația 300 nr. x - 20/25.01.2012 în sumă de 2.237.616 RON precum și Declarația 300 nr. 8515407-20/27.02.2012 în sumă de 308.395 RON; desființarea în parte a borderoului nr. 3305/30.01.2013 anexă la referatul sus menționat, în ceea ce privește adăugarea de obligații de plată în suma de 2.546.011 RON, având ca document justificativ Decizia civilă nr. 868/21.12.2012; desființarea tuturor actelor/deciziilor/dispozițiilor emise în baza referatului/borderou nr. 3305/30.01.2013, respectiv decizia privind accesoriile nr. 215/13.10.2014, decizia de compensare nr. 2984/30.10.2014 și titlul executoriu x/05.11.2014; desființarea adreselor de răspuns la plângerea prealabilă.

În esență, intimata-reclamantă a arătat că prin Sentința civilă nr. 3898 din 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosar nr. x/2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 868/21.12.2012 pronunțată în dosar nr. x/2012 de către Tribunalul Teleorman s-a dispus anularea titlului executoriu nr. x/14.03.2012, a somației nr. x/2012/91824 din 14.03.2012, precum și a tuturor formelor de executare din dosarul nr. x, restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării și obligarea autorității fiscale să restituie intimatei-reclamante din prezenta cauză suma de 2.546.011 RON achitată cu OP 457/15.03.2012.

În executarea acestei hotărâri judecătorești autoritatea fiscală a emis referatul nr. x/30.01.2013 prin care a înregistrat obligația de plată TVA a sumei de 2.546.011 RON și transferarea acesteia într-o evidență specială (SASE) până la recuperarea acesteia, fiind înregistrată aceeași sumă prin "suprasolvire", rezultatul final fiind nerestituirea niciunei sume de bani către intimata-reclamantă.

Ulterior, în baza referatului sus-menționat, autoritatea fiscală a emis Decizia nr. 215 din 13 octombrie 2014, referitoare la obligațiile de plată accesorii și Decizia nr. 2984 din 30 octombrie 2014 privind compensarea obligațiilor fiscale.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, prin contestația administrativă nr. x/12.03.2015 intimata-reclamantă a contestat referatul nr. x/30.01.2013, precum și actele administrative ulterioare, contestație care nu a fost soluționată de către autoritatea recurentă, ci prin intermediul unei adrese nr. x/08.04.2015 i s-a comunicat că actul contestat reprezintă un act administrativ fiscal în sensul legii.

În raport de situația de fapt, instanța de control judiciar reține că, în mod corect instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 210 din C. proc. fisc. , potrivit cu care "în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz", a constatat că emiterea adresei nr. x/08.04.2015 în soluționarea contestației administrative nu respectă exigențele legale, autoritatea fiscală având obligația de a analiza contestația formulată și de a emite o decizie motivată.

Astfel, reținând că intimata-reclamantă a îndeplinit procedura administrativă reglementată de art. 205 C. proc. fisc. , prin formularea contestației nr. x/12.09.2015, în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desființarea deciziei privind accesoriile nr. x/13.10.2014 și a deciziei de compensare nr. x/30.10.2014 și a obligat autoritatea fiscală să soluționeze contestația administrativă prin emiterea unei decizii, conform dispozițiilor art. 210 C. proc. fisc.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desființarea titlurilor executorii și a somațiilor de plată emise în dosarul de executare nr. x, instanța de control judiciar reține că, în mod corect judecătorul fondului a respins excepția inadmisibilității invocată de autoritatea fiscală, în condițiile în care prin contestația administrativă formulată intimata-reclamantă a solicitat desființarea tuturor actelor emise în baza referatului nr. x/30.01.2013.

Dată fiind soluția asupra fondului cauzei, autoritatea recurentă urmează ca în procesul de soluționare a contestației administrative înregistrată sub nr. x/12.09.2015 să aibă în vedere împrejurarea că au fost contestate toate actele administrativ-fiscale emise în baza referatului nr. x/30.01.2013.

Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 3254 din 8 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL