ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 366/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Babadag, reclamanta A., Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea - Biroul Fiscal Comunal Baia și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat contestație la executare împotriva Somației nr. x/2015/464 din data de 22.12.2015 emisă în cadrul Dosarului fiscal nr. 14803, a titlului executoriu nr. x/22.12.2015 precum și a tuturor actelor și formelor de executare începute/emise de intimată în Dosarul de executare silită nr. x/22.12.2015.

Totodată, a solicitat anularea acestor acte și a executării silite însăși și a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27.04.2015 de intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și înregistrat la sediul intimatei sub nr. x/08.05.2015, astfel cum a fost îndreptat prin procesul-verbal nr. x/27.05.2015, susținând că potrivit art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, această contestație are și valoarea unei contestații la titlu.

Prin Sentința civilă nr. 250 din 19.05.2016, Judecătoria Babadag a disjuns capătul de cerere având ca obiect procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27.04.2015 de către intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și înregistrat la sediul intimatei sub nr. x/08.05.2015, astfel cum a fost îndreptat prin procesul-verbal nr. x/27.05.2015, și a declinat competența soluționării cauzei disjunse în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 164 din 26 septembrie 2016, a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., Persoană Fizică Autorizată, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că în mod greșit a fost respinsă cererea disjunsă ca inadmisibilă, întrucât nu a vizat formularea unei acțiuni fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale O.U.G. nr. 66/2011, ci formularea unei contestații la titlu, întemeiată pe art. 172 alin. (3) din C. proc. fisc.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară, de admitere a recursului și de casare a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la titlu, arată că instanța de recurs urmează să se pronunțe numai în măsura în care va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Potrivit recurentei, întrucât pe calea contestației la executare a invocat că este în discuție și o contestație la titlu, aducând critici cu privire la nelegalitatea titlului executoriu/documentului prin care s-a evidențiat suma de plată, respectiv nr. x/08.05.2015, se impune anularea acestora, cu consecința anulării și a actelor de executare silită emise de organul de executare, inclusiv a executării silite.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27.04.2015 de către intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și înregistrat la sediul acesteia sub nr. x/08.05.2015, astfel cum a fost rectificat.

Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Se reține că, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de autoritate contractantă, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și A., Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiară, a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x/06.03.2012, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr. x pentru proiectul "Achiziționare de teren agricol de către tânărul fermier instalat pentru prima dată ca șef al fermei mixte în localitatea Baia, județul Tulcea".

Ca urmare a efectuării unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene cu nr. 5799/18.02.2015, pentru nerespectarea condițiilor contractuale din Contractul de finanțare, conținând constatări cu implicații financiare, s-au constatat o serie de nereguli, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 27.04.2015

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 27.04.2015 de către Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Tulcea și aprobat Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/08.05.2015, astfel cum a fost îndreptat prin procesul-verbal pentru îndreptarea erorii materiale existente nr. x/27.05.2015, s-a instituit în sarcina beneficiarei de fonduri nerambursabile restituirea creanței în cuantum de 64.849 RON.

Contestația formulată împotriva procesului-verbal sus-menționat a fost respinsă de autoritatea intimată, prin Decizia nr. 24923/09.07.2015.

Instanța de control judiciar reține că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Potrivit art. 34 alin. (3) raportat la art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011 împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ.

Conform art. 51 alin. (2) din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Așadar, obiectul principal al acțiunii în contencios administrativ în această materie, similar procedurii fiscale, îl constituie anularea deciziei de soluționare a contestației.

Subsecvent, persoana vătămată poate contesta și procesul-verbal sau nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, și chiar operațiunile administrative preparatorii actelor administrative atacate în condițiile Legii nr. 554/2004, fără ca anularea acestora din urmă să poată forma obiectul exclusiv al acțiunii în contencios administrativ.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a titlului de creanță atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestației, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

Totodată, se observă că dispozițiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanță în condițiile Legii nr. 554/2004. Per a contrario, rezultă că, în prezența dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acțiune în anularea notei de constatare/procesului-verbal/în absența deciziei de soluționare a contestației administrative.

Or, se constată că demersul judiciar inițial de recurenta-reclamantă vizează anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 27.04.2015, nu și decizia prin care s-a soluționat contestația administrativă formulată împotriva acestui act.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A., Persoană Fizică Autorizată, împotriva Sentinței nr. 164 din 26 septembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV