ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6065/2019

Ședința publică din data de 08 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată la data de 18.10.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. BABADAG a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.- DIRECȚIA GENERALĂ DE CONTROL ANTIFRAUDĂ ȘI INSPECȚII anularea deciziei nr. 307280/05 mai 2016 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 întocmit de pârât, constatarea nulității/anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti suma de 204.000 RON reprezentând sumă plătită necuvenit aferentă cererii de finanțare nr. x.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 35/CA pronunțată în data de 02 martie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. BABADAG, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, anulând Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 și Decizia nr. 307280/05.05.2016.

Prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2016 pronunțată de instanța de fond - Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de recurentul - pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, privind adresarea unei întrebări preliminare către Curtea de Justiției a Uniunii Europene.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 35/CA din data de 02 martie 2017, dar și împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2016 a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin recursul său recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut în esență că, în ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii de ședința din 16.12.2016 prin care s-a respins cererea formulată de MADR privind sesizarea CJUE în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, consideră recurentul că instanța de fond a interpretat eronat normele europene atunci când a dispus respingerea cererii privind adresarea unei întrebări preliminare, întrucât prin întrebarea preliminară nu se solicită interpretarea TFUE.

Consideră că solicitarea sa de sesizare a Curții de Justiție a Uniuni Europene este admisibilă, atâta timp cât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat instanței naționale să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene o întrebare Preliminară necesară soluționării obiectului litigiului dedus judecății în prezenta cauza, referitoare la modul de interpretare al prevederilor art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, privind Fondul European pentru Pescuit, unde sunt stabilite măsurile de sprijin pentru mediul acvatic, deoarece în speța se pune problema interpretării sau validității unei norme comunitare, iar întrebarea ce se poate adresa de instanța națională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul național sau elemente particulare ale speței deduse judecății.

Instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 267 TFUE atunci când a considerat că nu se poate admite cererea de adresare a unei întrebări preliminare formulate de MADR deoarece nu se solicită interpretarea TFUE!

Atât timp cât MADR solicită interpretarea unei prevederi comunitare inclusă în cuprinsul unui Regulament CE, deoarece consideră că Statul Român prin autoritatea responsabilă a interpretat eronat aceste prevederi europene și, pe fond, a acordat în mod necuvenit o sumă dublă din bugetul Uniunii, apreciază recurentul că instanța de fond trebuia să admită cererea de adresare a întrebării Preliminare pentru ca legiuitorul european sa precizeze care a fost intenția acestuia cuprinsă în conținutul art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, privind Fondul European pentru Pescuit.

Mai mult, instanța de fond se contrazice când afirmă inițial ca "prin intermediul întrebării Preliminare se solicită chiar dezlegarea raportului dedus judecății de față", pentru ca, ulterior, să rețină că "nu va mai analiza pertinența întrebării"!

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Curtea de Apel Constanța la data de 16.12.2016 în prezenta cauză si, rejudecând cauza, solicită admiterea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare Preliminară necesară soluționării obiectului litigiului dedus judecății în prezenta cauză, referitoare la modul de interpretare al prevederilor art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 35/02.03.2017, recurentul menționează că înțelege să critite această hotărâre pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Apreciază că, în soluționarea cauzei instanța de fond a aplicat greșit normele de drept, motiv pentru care, critică în totalitate sentința instanței de fond, pe care o consideră atât nemotivată cât și neîntemeiată iar simpla înșiruire de către instanța de fond, a unor apărări susținute de contestatoare, nu poate ține loc de aprecierea și considerentele instanței, care au condus-o, de fapt, la acesta nelegală hotărâre.

Solicită instanței de recurs a constata că, din lecturarea sentinței se observă clar o aplecare inechitabilă, vizibilă, a instanței de fond asupra apărărilor și criticilor reclamantei.

Mai mult, autoritatea recurentă a formulat apărări superflue, care au fost în totallitate înlăturate, fără a ști din ce motiv, dar în schimb, iau fost reținute în amănunte cele ale reclamantei.

Referitor la reținerile instanței de fond privind nulitatea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 pentru depășirea termenelor maxime prevăzute de lege, susține în esență recurentul că titlul de creanță a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora: "Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului,(...)." este finanțat din POP 2007-2013, program operațional ce are ca dată finală 31 decembrie 2013.

Reținerile instanței privind nelegalitatea Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/10.02.2016 deoarece s-a depășit termenul de 90 de zile "de la data comunicării documentelor de constatare, conform art. 21 pct. (26) din O.U.G. nr. 6612011", sunt nefondate, întrucât prevederile art. 3 alin. (3) din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/1995 acordă statelor membre facultatea de a aplica un termen de prescripție mai lung: "Statele membre își păstrează posibilitatea de a aplica un termen mai lung decât cel prevăzut la alin. (1)."

Mai mult, însăși instanța recunoaște dreptul Statului membru de a-și stabili propriile termene de prescripție/decădere, atunci când citează din jurisprudența CJUE, cauza C-434/12:"23. (...) problema prescrierii acțiunii de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat este reglementată de normele de drept național aplicabile în materie".

În acest sens, în calitate de stat membru al UE, România a reglementat un termen de prescripție de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare prin art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, apreciază ca fiind neîntemeiată reținerea instanței privind decăderea autorității de a acționa administrativ împotriva societății beneficiare a sprijinului financiar nerambursabil, deoarece România, ca stat membru al UE, a reglementat un termen de prescripție de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare.

Mai mult, invocă și prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011: "(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structura de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.", care dau dreptul autorității de management să emită un nou titlu de creanța, cu respectarea termenului de prescripție.

Astfel, susține recurentul, în mod nelegal și netemeinic instața de fond retine: "Curtea apreciază relevantă jurisprudența CJUE în materie, reținând calificarea termenului prevăzut pentru adoptarea deciziei de corecție financiară ca fiind unul imperativ".

Instanța invocă jurisprudență referitoare la corecțiile financiare, or, în speță, a fost supus controlului judiciar un act administrativ care stabilește o creanță, nu o corecție.

Conform denumirii actului administrativ emis și anume Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016, acesta în cuprins prezintă constatări cu privire la achitarea în mod necuvenit către beneficiar a unei sume neelijjibile, nu la aplicarea de corecții financiare legate de procedura de achiziție.

In concluzie, în raport de dispozițiile legale europene și naționale invocate, procesul-verbal de constatare întocmit de structura de control pentru DGP AMPOP la data de 10.02.2016 s-a încheiat în termenul legal de prescripție a dreptului autorității de a acționa administrativ asupra beneficiarului în sensul de a constata neregulile în legătură cu obținerea sprijinului financiar comunitar și de a stabili creanțele bugetare (sprijin financiar primit necuvenit) care trebuie recuperate, astfel că, depășirea termenului de 90 de zile prevăzut la art. 21 pct. 23 din O.U.G, nr. 66/2011 pentru efectuarea verificării proprii și emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nu constituie motiv de anulare a acestuia.

Solicită astfel a se constata că titlul de creanță contestat a fost emis în termenul de prescripție și, pe cale de consecință, a se admite recursul declarat împotriva soluției de anulare a Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/10.02.2016 pentru depășirea termenelor maxime de 90 de zile, respectiv 180 de zile, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

Pe fond, susține recurentul că, admiterea acțiunii introductive și dispunerea unei soluții de anularea a Procesului-verbal de constatare nereguli . nr. x/10.02.2016 se întemeiază pe opinia eronată a instanței referitoare la faptul că autoritatea nu are dreptul la recuperarea sumelor plătite necuvenit, deoarece "autoritatea nu poate să-și invoce propria culpă".

Instanța de fond nu a lecturat apărările sale formulate prin întâmpinare, în care a precizat următoarele:

"producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE-, statele membre având obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor acordate în mod necorespunzător.

Regula generală este ca orice abatere sa conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 - punctul 15 și Concluziile avocatului general Sharpston pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obtisație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

În perioadele 05.12 - 09.12.2011 și 02 - 06.04.2012 s-au desfășurat în România misiuni de audit ale B. din cadrul Comisiei Europene.

Prin Raportul de audit B. din cadrul Comisiei Europene cu nr. Ares (2012) 959619/09.08.2012, auditorii au constatat că beneficiarilor Sit Natura 2000 le-au fost plătite compensații în exces în cuantum de peste 50%, prin interpretarea eronată a formulei stabilite în cadrul Comitetului de Monitorizare (calculul primei a fost efectuat în mod eronat multiplicând cu 2 suma primei).

Inclusiv instanța de fond admite acordarea unei sume necuvenite reclamantului, însă reține eronat starea de fapt, considerând ca se aplică dispozițiile art. 70 alin. (2) din Reg. Nr. 1198/2006, prin aceea că "nu se mai pot recupera sumele plătite necuvenit ".

Aceste rețineri ar justifica respingerea pe fond a cererii privind adresarea unei întrebări Preliminare către CJUE privind interpretarea art. 30 din Reg. Nr. 1198/2006, însă, instanța de fond a respins cererea pentru vicii de procedură, afirmând că "nu va mai analiza pertinența întrebării".

Prin urmare, în raport de concluziile instanței de fond din cuprinsul hotărâri recurate, ceea ce trebuie constatat în mod corect de către instanța de control judiciar este faptul că Autoritatea de Management a POP 2007 - 2013 avea și are dreptul de a solicita recuperarea sumelor acordate necuvenit de la beneficiarii acestor sume, cu respectarea termenului de prescripție de 5 ani prevăzut la art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Față de actul administrativ contestat, apreciază recurentul că nu pot fi reținute aspecte de nelegalitate raportat la argumentele instanței de fond privind faptul că eroarea aparține autorității cu competențe în acordarea sprijinului financiar.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod complet eronat că sumele acordate reclamantei reprezintă "drepturi câștigate", deoarece astfel s-ar încălca principiul securității juridice.

Potrivit art. 23 al Hotărârii Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013, cu modificările și completările ulterioare: "Proiectul/operațiunea eligibili'eligibilă nu poate avea scopul sau efectul de a produce profit beneficiarului, în conformitate cu prevederile art. 109 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1.605/2002 al Consiliului."

Prevederea art. 109 din Regulamentul {CE. Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului stabilește că:"(1) Acordarea subvențiilor se supune principiilor transparenței și tratamentului egal. Subvențiile nu pot fi cumulative, nu se pot acorda retroactiv și presupun cofinanțarea.

(2) Subvenția nu poate avea scopul sau efectul de a produce profit beneficiarului."

Având în vedere aceste considerente și faptul că suma acordată în speță reprezintă o compensație din bugetul UE, asimilată termenului de subvenție, rezultă că modul de calcul al acestor compensații trebuia să prevadă un mecanism de, evitare a supracompensării, printr-o formulă care să nu acorde beneficiarilor un avantaj necuvenit, de natură să aducă atingere liberei concurente sau care să distorsioneze piața în acest domeniu.

De asemenea, compensațiile la care sunt îndreptățiți beneficiarii trebuie să fie calculate în raport cu pierderile de venit efectiv suferite sau de costurile suplimentare utile și necesare pe care aceștia sunt nevoiți să le facă ca urmare a restricțiilor de mediu, în urma desemnării ca sit Natura 2000 a zonelor în care sunt situate unitățile de acvacultura.

În acest sens, învederăm faptul că sumele stabilite prin titlul de creanță reprezintă sume plătite necuvenit beneficiarului S.C. A. S.R.L., din bugetul comunitar și bugetul național, reprezentând prejudiciu cert adus acestor bugete. Așadar, sumele stabilite prin Procesul-verbal nr. x nu provin din patrimoniul societății ci din fonduri europene, fiind plătiți reclamantei urmare depunerii de către aceasta a unei cereri de rambursare.

Fiecare fond european are propriile reguli, în speță fiind aplicabil Regulamentul CE nr. 1198/2006, prin care la art. 56 alin. (3) legiuitorul a dispus:

"Art. 56: Durabilitatea operațiunilor (3) Sumele plătite în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu titlul VIII, capitolele II și III."

Exista si reguli comune, respectiv Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, din cuprinsul căruia rugăm instanța să aibă în vedere următoarele aspecte:

"[...] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora".

Prin urmare, prejudiciul produs bugetului UE și implicit bugetului național este real, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii acestora. Obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor.

Mai mult, instanța de fond, într-o primă justificare a soluției dispuse, invocă faptul că, și dacă ar fi aplicabilă O.U.G. nr. 66/2011, speța nu se circuscrie definiției neregulii stabilită de legiuitor la art. 2 din acest act normativ.

În acest sens, recurentul reiterează că S.C. A. S.R.L. a beneficiat de o plată excedentară în valoare de 204.000,00 RON, contrar prevederilor art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit, care stabilesc calcularea unei singure compensații pentru o perioadă de maxim 2 ani, și nu calcularea compensației anuală și însumarea sumelor rezultate pentru fiecare an.

Cadrul legal referitor la legalitatea restituirii sumei necuvenite în valoare de 204.000,00 RON, este stabilit prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene la art. 2 și art. 4, prin Ghidul solicitantului aferent acestei măsuri din POP 2007 - 2013, document ce a stat la baza întocmirii Cererii de finanțare și a aprobării finanțării, la capitolul 4.6. - Recuperarea debitelor, precum și prin prevederile art. 10 Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării din Anexa I la Ordinul de finanțare nerambursabilă din POP nr. x/15.02.2011.

Modul de acordare a compensației, metoda de calcul și nivelul primelor acordate în baza Programului Operațional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri, au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, care prevede următoarele:

"1. Primele pentru compensarea pierderii de venituri în cadrul măsurii 2.2 - Măsuri pentru mediul acvatic.

Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensație $i va fi alocată conform condițiilor prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006.

Din text rezultă că "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensație și va fi alocată conform condițiilor, prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006", și vor fi acordate pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanță cu Natura 2000, numai pentru unitățile de acvacultura care desfășurau activități de acvacultura anterior deciziei.

Prin Decizia nr. 16/2010 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, se face trimitere la modul de calcul al primelor și cuantumul acestora aprobate în CM 02 din 2008, respectiv Decizia nr. 5/29.05.2008. Modul de calcul stabilit în această decizie introduce față de decizia anterioară, raportarea la suprafața luciului de apă "pentru care s-a făcut cererea."

Susține recurentul că, niciuna dintre cele două DECIZII ale Comitetului de Monitorizare POP, nu stipulează însumarea primei/compensației aferentă pierderilor suferite în fiecare an din cei doi ani prevăzuți de Regulamentul CE, ci calcularea unei compensații unice aferente pierderilor suferite de o fermă de acvacultura într-o perioadă de 2 (doi) ani.

Atât reprezentanții Comisiei Europene cât și ai Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României au considerat cuantumul acordat beneficiarilor Sit NATURA 2000 ca o neregulă, în sensul că formula de calcul stabilită prin cele două decizii ale CM POP a fost aplicată eronat, prin însumarea compensației pentru cei doi ani.

Față de cele expuse, consideră recurentul că instanța poate aprecia asupra faptului că, constatarea neregulilor și recuperarea prejudiciului creat prin această neregulă, are temei legal, cu consecința ca beneficiarul să fie obligat a restitui suma primită necuvenit, aceasta nefiind suportată de bugetul statului.

Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistența și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

MADR, prin structura cu rol în implementarea Programului Operațional de Pescuit, respectiv DGP AMPOP și structura de control, DCAI are ca atribuție protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, iar acordarea finanțării prin încheierea contractelor cu solicitanții de sprijin trebuie corelată cu responsabilitatea angajării fondurilor europene, DGP AMPOP fiind supusă auditului din partea Curții de Conturi a României în ceea ce privește modul de gestionare a fondurilor alocate dar și din partea Departamentului de Luptă Antifrauda - organism abilitat cu verificarea și gestionarea fondurilor nerambursabile acordate din partea Comunității Europene.

De asemenea, DGP AMPOP are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de monitorizare a finanțării europene și indiferent de momentul constatării neregulilor.

Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurent, intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv recursul formulat împotriva încheierii din 16.12.2016, prin care a fost respinsă cererea pârâtului ca instanța să adreseze o "Întrebare Preliminară" Curții de Justiție a Uniunii Europene, intimata a susținut că este nefondat, pe considerentul că instanța de fond în mod corect a apreciat că, prin intermediul acestei întrebări nu se urmărește interpretarea unei prevederi din TFUE, mai exact a prevederilor art. 30 din Reg. CE nr. 1198/2006, ci se solicita chiar dezlegarea pricinii dedusă judecății .

De altfel, raportat și la motivele acțiunii de față, în cadrul căreia a solicitat a se constata nulitatea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016, nulitate ce vizează încălcarea normelor de procedură instituite de o lege națională (O.U.G. nr. 66/2011), lege care a fost adoptată tocmai pentru corelarea legislației românești la normele comunitar europene, nulitate invocată ca și excepție, instanța de fond era ținută să se pronunțe în primul rând pe această excepție ulterior urmând să analizeze fondul cauzei.

Ori, cererea pârâtului de a fi adresată o întrebare preliminară CJUE și de suspendare a judecării cauzei până la primirea unui răspuns ce viza soluționarea fondului cauzei nu putea și nu poate fi primită în condițiile în care s-a invocat nulitatea procesului-verbal ca tardiv întocmit și cu nerespecatarea normelor de procedură și a termenelor instituite de O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește criticile recurentului-pârât legate de modul în care instanța de fond a apreciat nelegalitatea procesului-verbal pentru depășirea termenelor prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, intimata le apreciază ca fiind total nefondate, invocând dispozițiile art. 21 alin. (2) și (3) și alin. (25) și 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

Ori în condițiile în care prin adresa Autorității de Audit nr. 51579/AP/18.10.2012 (când era în vigoare O.U.G. nr. 66/2011) a fost transmis Direcției Generale de Pescuit - AM POP situația constatată, respectiv că ar exista nereguli cu privire la acordarea compensției bănești către subscrisa S.C. A. S.R.L., stabilind că suma de 204.000 RON ar fi fost achitată necuvenit, solicită a se avea în vedere că această sesizare, prin care s-a solicitat de comisia de audit verificarea neregulilor constatate ca urmare a auditului a fost verificată și constatată de echipa de control (constituită în sept 2014) prin întocmirea PV contestat, adică în data de 10 februarie 2016 adică la patru ani de la sesizare, în speță fiind încălcat termenul și procedura specială obligatorie instituită de prevederile art. 21 alin. (23), (25) și 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la acest aspect invocat în cadrul contestației, comisia de soluționare a contestației (alin. penultim, fila x din decizie) a apreciat printre altele că "... chiar dacă ar fi depășite aceste termene (prevăzute explicit de O.U.G. nr. 66/2011), nu ar fi un motiv de nulitate a titlului de creanță,întrucât acesta nu este un termen de decădere(dar ce fel de termen ar putea fi ?!), nefiind prevăzut expres de legiuitor.

Pe fondul cauzei legat de existența "faptei culpabile" a societății, solicită a se avea în vedere Decizia de finanțare nr. x/7.02.2011, prin care a fost aprobată finanțarea proiectului societății, mai exact modalitatea de calcul a primei acordate, mod de calcul stabilit de Autoritate la fila x din decizia amintită.

Prin procesul-verbal contestat de subscrisa s-a constatat că suma de 204.000 RON reprezintă o cheltuială afectată de neregulă, aspect sesizat inițial de prin Nota de control DGCAI nr. 305971/18.04.2014 și a fost stabilit caracterul sistemic al neregulii.

Totodată la art. 10 alin. (1) din Anexa la Ordinul de finanțare nr. x din 15.02.2011 este definită " neregula" iar la alin. (3) din aceiași anexă se prevede " orice plată excedentară constituie plată necuvenităiar beneficiarul are obligația de a restitui sumele necuvenite...", însă conform art. 10 alin. (1) din anexă trebuie ca mai întâi beneficiarul să săvârșească o neregulă și numai după constatarea acestei nereguli conform prevederilor legale beneficiarul poate fi obligat la restituirea plății excedentare.

În concluzie:

Având în vedere situația de fapt și de drept expusă mai sus, intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond prin care s-a constatat că Procesul Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 a fost întocmit cu încălcarea normelor procedurale obligatorii instituite prin O.U.G. nr. 66/2011, lege specială, care a fost adoptată tocmai pentru alinierea legislației românești la normele europene din domeniu, respectiv al alocării și gestionării fondurilor europene dar și a constatării neregulilor apărute în cadrul administrării unor astfel de fonduri.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor expuse de intimata - reclamantă, prin întâmpinare, recurentul - pârât Ministerul dezvoltării Rurale a formulat Răspuns, în cadrul căruia susține în esență că, prin întâmpinarea depusă de intimata - reclamantă se aduc în atenția instanței aspecte care au fost deja invocate prin cererea de chemare în judecată și combătute prin întâmpinarea formulată de autoritate și depusă la judecarea pe fond a cauzei.

Se reiterează cererea de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluția din 24 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului, în ședință publică, la data de 08 noiembrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În prealabil, Înalta Curte apreciază necesar a stabili limitele prezentei cercetări judecătorești, sens în care ia act de faptul că recursul de față vizează doar sentința civilă nr. 35/CA pronunțată la data de 02 martie 2017 de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile în care, în ședința publică din data de 08.11.2019, în cadrul dezbaterilor orale, reprezentantul recurentului a declarat că renunță la cererea privind adresarea unei întrebări preliminare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce echivalează, în concret, cu renunțarea la calea de atac formulată și împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2016, prin care s-a respins cererea autorității recurente, de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această poziție a reprezentantului recurentului a fost consemnată în încheierea de amânare a pronunțării din data de 08.11.2019, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța luând act de această manifestare de voință a părții.

Astfel, trecând la analizarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 35/CA pronunțată la data de 02 martie 2017 de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată la data de 18.10.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. BABADAG a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.- DIRECȚIA GENERALĂ DE CONTROL ANTIFRAUDĂ ȘI INSPECȚII:

- anularea Deciziei nr. 307280/05 mai 2016 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 întocmit de pârât,

- constatarea nulității/anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti suma de 204.000 RON reprezentând sumă plătită necuvenit aferentă cererii de finanțare nr. x.

În cadrul Ministerului pârât funcționează Direcția Generală de Pescuit ca Autoritate de Management în Programul Operațional de Pescuit (DGP AMPOP) derulat în perioada 2007-2013.

În perioadele 05.12 - 09.12.2011 și 02 - 06.04.2012 s-au desfășurat în România misiuni de audit din cadrul Comisiei Europene, iar prin Raportul de audit B. din cadrul Comisiei Europene cu nr. Ares (2012) 959619/09.08.2012, auditorii au constatat că beneficiarilor Sit Natura 2000 le-au fost plătite compensații în exces peste 50% prin interpretarea eronată a formulei stabilite în cadrul Comitetului de Monitorizare (calculul primei a fost efectuat în mod eronat multiplicând cu 2 suma primei).

În acest sens au formulat recomandări prioritare în sarcina Autorității de Audit - AA și DGP AMPOP în vederea remedierii deficiențelor.

Urmare a recomandărilor formulate, Curtea de Conturi a României, prin Autoritatea de Audit, a procedat la efectuarea verificărilor în vederea stabilirii naturii sistemice a deficiențelor constatate cu privire la modul de acordare a compensațiilor pentru pierderile de producție înregistrate de unitățile de acvacultură - Sit Natura 2000.

În raport de cele constatate, s-a dispus în sarcina DGP AMPOP să efectueze propriile verificări și să prezinte autorității de audit măsurile corective întreprinse în vederea remedierii deficiențelor, potrivit recomandărilor CE.

Ca urmare, DGP AMPOP a comunicat Comisiei Europene și AA (autorității de audit) cu scrisoarea nr. 242618/31.10.2012 angajamentul de a lua măsurile necesare în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit.

La data de 20.11.2012, Curtea de Conturi a României prin Autoritatea de Audit, a transmis către DGP AMPOP adresa nr. x/20.11.2012, privind stadiul implementărilor constatărilor și recomandărilor CE formulate cu raportul de audit nr. ARES (2012) 959619/09.08.2012, urmare a misiunilor de audit desfășurate în România, în perioada 05.12 - 09.12.2011 și între 02 - 06.04.2012 privind Programul Operațional pentru Pescuit.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că în toate cazurile cuantumul compensației a fost acordat în exces, prin aplicarea în mod eronat a formulei de calcul aprobată în Comitetul de Monitorizare. Pe cale de consecință, AA a apreciat deficiența ca fiind de natură sistemică.

În urma recomandărilor AA, Compartimentul Control Antifraudă și Nereguli (CCAN) din cadrul DGP - AMPOP a întocmit Raportul de verificare nr. x/14.12.2012 pentru toți cei 26 de beneficiari, prin care s-a stabilit natura sistemică a constatărilor referitoare la modul de acordare a compensațiilor pentru pierderile de producție înregistrate de unitățile de acvacultură Sit Natura 2000, preluând recomandările AA.

Astfel fiind, DGP AMPOP prin CCAN a fundamentat Raportul de verificare nr. x/14.12.2012 concluzionând:

"în conformitate cu prevederile Regulamentului CE 498/2007 al Comisiei de stabilire a unor norme detaliate pentru punerea în aplicare a Regulamentului CE 1198/2006 al Consiliului privind FEP, a O.U.G. nr. 66/2011, și a recomandărilor formulate de Curtea de Conturi AA prin adresa nr. x/16.10.2012 - se impun corecții financiare la nivel de stat membru deoarece la nivelul DGP s-a înregistrat o neregulă sistemică (...).

Mai mult, față de faptul că finanțarea în discuție a fost efectuată în cazul Axei Prioritare 2 Măsura 2.2, Acțiunea 3 din cadrul Programului Operațional Pescuit 2007-2013, cu nerespectarea de către Statul Român a dispozițiilor art. 96 din Regulamentul nr. 1196/2006, Comisia Europeană a blocat Fondul European pentru Pescuit până la recuperarea sumelor acordate în mod necuvenit beneficiarilor.

Prin Nota de control nr. x din 18.09.2014 întocmită de către Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții (DGCAI), constituită în cadrul ministerului pârât potrivit art. 4 și 20 din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la beneficiarii Sit NATURA 2000, s-a aprobat de către conducerea MADR întocmirea Proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare de către DGCAI.

În aceste condiții, autoritatea de control a procedat la verificarea neregulilor sistemice constatate, în mod particular, la fiecare dintre cei 26 de beneficiari programului respectiv.

Unul din beneficiarii programului este și societatea intimată - reclamantă din cauza de față.

În concret, prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016 s-a reținut că Ghidul solicitantului Măsura 2.2 - "Măsuri de acva-mediu", aplicabil la data de 23.04.2010, valabil la data aprobării cererii de finanțare depusă de societatea reclamantă, nu asigura la acea data o implementare corectă a prevederilor comunitare stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul European pentru Pescuit, precum și între cele stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008, respectiv prin Decizia nr. 16/2010 ale Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007-2013, existând neconcordanțe cu privire la formula de calcul, eligibilitatea cheltuielilor, lista documentelor, conformitatea administrativă, perioada pentru care se acordă finanțarea.

Astfel s-a constatat prin Decizia de finanțare nr. x/07.02.2011 că solicitantului (societății intimate-reclamante) i-a fost acordată o compensație în valoare de 408.000,00 RON, motivându-se " calculul primei din Cererea de finanțare a fost făcut folosind o suprafață totală de 279,6 ha care nu corespunde cu suprafața luciului de apă din licențele de acvacultură, respective 204 ha (192 ha suprafață luciu apă crescătorie și 12 ha suprafață luciu apă pepinieră).

Suma solicitată a fost stabilită, potrivit Memoriului justificativ al Proiectului " Conservarea Patrimoniului Natural în amenajarea piscicolă Tăuc din cadrul Rezervației Delta Dunării având în vedere calculul pierderilor suferite în anii 2008 și 2009, de peste 35%, astfel că prima a fost calculată pentru o suprafață totală de luciu apă de 279,6 ha, la o compensație de 1000 RON/ha și înmulțită cu 2 pentru cei 2 ani menționați.

Prin decizia autorității de management, prima s-a calculat prin însumarea primei aferente pentru anul 2008 în cuantum de 204.000,00 RON (204 ha x 1000 RON/ha) cu prima aferentă anului 2009 de 204.000,00 RON, în condițiile în care modul de calcul al primei, stabilit prin Decizia Comitetului de Monitorizare nr. 16/02.03.2010 nu prevede că valoarea primei este aferentă fiecărui an de pierdere în parte.

Dat fiind că, prin Cererea de finanțare x, beneficiarului i s-a plătit o compensație pentru pierderile de producție aferente anilor 2008 și 2009, în valoare totală de 408.000,00 RON, calculate pentru un luciu de apă de 204 ha și o primă de 1.000,00 RON/ha înmulțită cu 2 pentru fiecare an (204.000,00 RON x2), nu au fost respectate prevederile Deciziei Comitetului de Monitorizare nr. 16/2010 care stabilește calcularea unei singure compensații pentru o perioadă de maxim 2 ani și nu calcularea compensației anuale și însumarea sumelor rezultate pentru fiecare an.

Compensația în valoare de 204.000,00 RON achitată către beneficiar a fost stabilită de echipa de control ca fiind acordată în exces, plătită necuvenit, ca urmare a însumării sumelor rezultate pentru fiecare an din perioada 2008-2009.

Pe cale de consecință, s-a stabilit că suma constatată neeligibilă (afectate de nereguli) este de 204.000,00 RON, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, ca urmare a achitării compensației pentru fiecare an în parte și nu calcularea și achitarea unei singure compensații pentru o perioadă de maxim 2 ani, această sumă urmând a fi recuperată.

Împotriva acestui proces-verbal societatea reclamantă a formulat contestație respinsă prin Decizia nr. 307280 din 05.05.2016.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a anulat actele administrative contestate, soluție ce nu este împărtășită de instanța de control judiciar.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată următoarele:

În ceea ce privește primul caz de casare invocat de recurent, respectiv dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează situația când " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte, lecturând cererea de recurs, constată că singurele critici formulate de recurent, ce ar putea fi încadrate în dispozițiile mai sus menționate, se referă la faptul că sentința de fond este nemotivată, partea menționând că " simpla înșiruire de către instanța de fond a unor apărări susținute de contestatoare nu poate ține loc de aprecierea și considerentele instanței …". Recurentul invocă o aplecare inechitabilă " vizibilă" a instanței de fond asupra apărărilor și criticilor reclamantei, în timp ce apărările sale au fost în totalitate înlăturate, fără ca instanța să argumenteze de ce le-a înlăturat, reținând, în schimb, argumentele reclamantei.

Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât prima instanță a avut în vedere deopotrivă argumentele ambelor părți litigante, hotărârea fiind motivată corespunzător exigențelor procedurale, fără a se identifica vreo părtinire în sensul arătat de recurentul-reclamant.

Analizând considerentele hotărârii de fond din această perspectivă, instanța de control judiciar constată, contrar celor susținute de recurent, că instanța de fond a analizat susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, prin raportare la probatoriul administrat și la apărările pârâtului, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, fiind astfel respectate cerințele unui proces echitabil. Obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că acțiunea reclamantei este întemeiată.

Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de aceasta.

Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei, neputând fi reținute susținerile recurentului, în sensul că instanța și-a însușit argumentele reclamantei.

Consideră Înalta Curte că, preluarea de către instanță a unora dintre argumentele unei părți pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanța nu a făcut o apreciere proprie a susținerilor părților și o analiză a probelor administrate, de vreme ce, în considerente, instanța a analizat probele administrate, a stabilit situația de fapt și a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speța dedusă judecății.

Astfel, constată instanța de control judiciar că susținerile recurentei, în sensul că hotărârea nu este motivată, respectiv că, instanța de fond a reținut " în amănunt" doar argumentele reclamantei, sunt nefondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte nu poate reține incidența acestui motiv de casare, apreciind neîntemeiate criticile formulate de recurent și circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că acestea vizează faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a unor dispoziții de drept material, care vizează: O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător; O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice aferente acestora; Regulamentul CE nr. 1198/2006 privind Fondul European de Pescuit; art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală; art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul a formulat critici atât sub aspectul celor reținute de instanța de fond cu privire la nulitatea procesului-verbal pentru întocmirea cu întârziere a acestuia, cât și cu privire la caracterul nefondat al procesului-verbal.

În ceea ce privește criticile ce vizează reținerile instanței de fond cu privire la nulitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.02.2016, pentru depășirea termenelor maxime prevăzute de lege pentru întocmirea actului, Înalta Curte le apreciază ca fiind întemeiate, raportat la prevederile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora " Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului", programul operational având ca data finală 31 decembrie 2013.

Instanța de control judiciar are în vedere și prevederile art. 3 alin. (3) din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/1995 ce acordă statelor membre facultatea de a aplica un termen de prescripție mai lung " Statele membre își păstrează posibilitatea de a aplica un termen mai lung decât cel prevăzut la alin. (1)", iar România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin articolul 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 a reglementat un termen de prescripție de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public international prevăd un termen mai mare.

În dezacord cu instanța de fond, care a reținut, ca și cauză de nelegalitate a procesului-verbal, ce atrage nulitatea actului, depășirea termenelor maxime prevăzute de lege pentru întocmirea sa, Înalta Curte apreciază că termenul maxim prevăzut de art. 21 alin. (26), respectiv art. 25, pentru neregulile de sistem, din O.U.G. nr. 66/2001 are natura juridică a unui termen de recomandare, a cărui nerespectare nu atrage sancțiunea decăderii.

Analizând conținutul întregului articol 21, instanța de control judiciar constată că prin aceste dispoziții legale este reglementată procedura de realizare a verificărilor în vederea stabilirii corecțiilor financiare, iar scopul termenelor menționate în cuprinsul acestuia este acela de a fi asigurată celeritatea procedurii.

Astfel, în condițiile în care scopul întregului act normativ, astfel cum reiese din cuprinsul motivării urgenței realizată în chiar conținutul ordonanței este de a asigura finalizarea cât mai urgentă "a procedurilor de constatare și recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecții financiare stabilite, în conformitate cu prevederile reglementărilor comunitare, ca urmare a constatării unor nereguli de sistem sau ca urmare a identificării unor nereguli în aplicarea de către beneficiarii publici a prevederilor legale privind achizițiile publice, în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de investiții, inclusiv a celor majore, finanțate prin instrumente structurale", apreciază Înalta Curte că, interpretarea în sens contrar, făcută de instanța de fond, cu privire la caracterul imperativ al termenului, ar contraveni scopului legii.

Că nu este vorba de un termen de decădere, ci unul de recomandare, reiese și din sancțiunile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, ce pot fi aplicate pentru nerespectarea lui, astfel cum sunt menționate la articolul 60 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 66/2011, ce califică drept abatere de la aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență " d) neemiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în termenul prevăzut în prezenta ordonanță de urgență", precum și la alin. (4) al aceluiași articol, ce prevede că "urmare a constatării abaterilor prevăzute la alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să întreprindă acțiunile necesare pentru înlăturarea cauzelor acestor abateri și să aibă în vedere constatările la evaluarea activității personalului care se realizează în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, singurele consecințe ale nerespectării termenului s