ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3616/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 8 iunie 2015, reclamantul A. a solicitat anularea în parte a Hotărârii de Guvern nr. 1362/2002, în ceea ce privește suprafața de 20.396 mp, înscrisă în anexa nr. 46, poziția 14, ca teren aferent Liceului Teoretic din Comuna Măciuca.

Prin Sentința nr. 34 din 12 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate pentru lipsa plângerii prealabile și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat reclamantul A.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

Recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României. În opinia recurentului, Guvernul României trebuia să facă dovada că Hotărârea Consiliului Local Măciuca i-a fost comunicată și că recurentul nu a contestat hotărârea în termenul legal.

Recurentul a susținut că nu era sarcina sa să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, singura sa obligație fiind să demonstreze că terenul îi aparține.

În fine, recurentul a susținut că, în cauză, constatarea instanței de fond că nu a formulat plângere prealabilă, nu are efect legal asupra proprietății sale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 mai 2018, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect anularea în parte a Hotărârii de Guvern nr. 1362/2002, în ceea ce privește suprafața de 20.396 mp, înscrisă în anexa nr. 46, poziția 14, ca teren aferent Liceului Teoretic din Comuna Măciuca.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că nu cade în sarcina pârâtului-intimat Guvernul României dovada că în cauză s-a formulat plângere administrativă prealabilă, această dovadă fiind în sarcina recurentului.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative, iar demersurilor de natură penală sau civilă, la care reclamantul a făcut referire în fața instanței de fond, nu au valoarea unui demers prealabil obligatoriu sesizării instanței de judecată.

Prin urmare, având în vedere că Legea nr. 554/2004 stabilește obligația îndeplinirii procedurii prealabile formulării cererii în instanță, Înalta Curte constată că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

Așadar, susținerile recurentului referitoare la dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, nu au relevanță juridică, câtă vreme nu a formulat plângere administrativă înainte de a se adresa instanței de judecată.

Cum acțiunea de fond a fost soluționată pe excepție, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei, urmând ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 34 din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM