ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3204/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 28.08.2014, sub nr. x/200/2014, reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, reprezentată prin primar A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de către pârâtă la data de 06.03.2014, privind cererea de plată nr. BZ-28450 din 28 mai 2010 depusă de Primăria Comunei Săhăteni, precum și a deciziei de soluționare a contestației formulate de Primăria Comunei Săhăteni nr. 12334 din 29 mai 2014.

Prin sentința nr. 743 din 16 ianuarie 2015, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buzău invocată de intimat prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Ploiești.

La Curtea de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr. x/42/2015.

Prin sentința nr. 70 din 25 martie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 70 din 25 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material.

II. Analiza recursului exercitat în cauză

Motivele de fapt și de drept relevante

Recurenta critică reținerea de către instanța de fond a concluziilor echipei de control a A.P.I.A., reiterând susținerile precum ca aceasta deține suprafața de 270,48 ha pășune conform ortoplanurilor și inventarierii efectuate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013.

În realitate, a reține ca valide susținerile uneia dintre părți nu este nepermis, ci din contră reprezintă o consecință firească a respingerii acțiunii reclamantei care a solicitat anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la data de 06.03.2014, privind cererea de plată nr. BZ-28450 din 28 mai 2010 depusă de Primăria Comunei Săhăteni precum și a deciziei de soluționare a contestației formulate de Primăria Comunei Săhăteni nr. 12334 din 29 mai 2014, acte întocmite în urma controlului realizat de A.P.I.A. În fapt litigiul se poartă în baza faptului că recurenta nu a putut dovedi că deținea, la nivelul anul 2010, suprafața de 218,90 ha teren pășune, ci doar cea de 127,8 ha.

Argumentul reclamantei, reiterat prin recurs, este fundamentat pe aceea că ulterior anului 2013, realizând inventarierea suprafețelor deținute în baza Legii nr. 165/2013, a rezultat o suprafață de 270,48 ha pășune.

O primă chestiune ce trebuie menționată este aceea că această concluzie emanând și ea de la reclamantă, se referă la situația terenurilor la nivelul anului 2013, în timp ce procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare vizează cererea de plată aferentă campaniei din anul 2010.

Realitatea celor susținute este și aceasta sub semnul întrebării, câtă vreme, prin cererea introductivă, reclamanta preciza în data de 28.08.2014 faptul că deține suprafața de 217,18 ha izlaz, diferită și de suprafața de 218,90 ha pentru care Primăria Comunei Săhăteni a formulat cereri de plată. Și aceasta din urmă precizare este întemeiată tot pe un tabel centralizat emanând de la autoritatea locală ce are însă înscrisă suprafața totale de 63,27 ha (8,43+42,04+12,8) la categoria de folosință arabil.

În schimb, tabelul cu reconstituirea izlazurile comunale ce prezintă terenurile redobândite de la fostele C.A.P., indica o suprafață de 128 ha pajiște extern de apropiată de cea de 127,8 ha apreciată ca eligibilă de către A.P.I.A. și rezultată și din analiza instanței de fond.

O altă chestiune ce ridică serioase semne de întrebare este aceea că, în adresa care menționează suprafața de 270,48 ha pășune se menționează că este vorba despre aceasta ca teren ce poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu poate fi confundat cu teren deținut în baza unor titluri legale de către Primăria Comunei Săhăteni.

Astfel, cum recurenta nu a făcut dovada deținerii terenurilor pășune indicat la nivelul anului 2010, actele contestate apar ca legal și temeinic emise.

Având în vedere că recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, prin Primar, împotriva sentinței nr. 70 din 25 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2017.