ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6571/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată la 5 noiembrie 2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014 reclamanta SC A. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata APIA, plângere împotriva Deciziei nr. x din 15 mai 2014 emisă de intimată, prin care s-a soluționat contestația împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat cu nr. x din 27 februarie 2014 la APIA - Direcția Antifraudă și cu nr. x din 3 martie 2014 la APIA București.

Prin Sentința civilă nr. 495 din 12 mai 2015, Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Ploiești, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat la această instanță cu nr. x/2015.

Prin Sentința nr. 223 din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Împotriva Sentinței nr. 223 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea completării probatoriilor cu o expertiză care să aibă obiectivele depuse la dosar, la instanța de fond.

În drept, recurenta-reclamantă SC A. SRL a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, a învederat că, deși a solicitat administrarea probei cu expertiză prin care să se stabilească cu exactitate suprafețele de teren arendate și aflate în comodat, instanța a respins cererea fără nicio motivare, împiedicând recurenta să combată actele de control contestate.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de niciun act depus la dosar cu care a dovedit inexistența prejudiciului presupus a fi produs.

Dimpotrivă, instanța de fond a preluat toate constatările organului de control, cu aceleași motivări, în condițiile în care actele ignorate de prima instanță au fost luate în considerare de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău care, prin Ordonanța de clasare din data de 3 decembrie 2015, a clasat cauza în ceea ce îl privește pe administratorul societății, B..

O altă critică adusă sentinței constă în faptul că instanța a preluat fără niciun control de legalitate, afirmațiile din actul contestat, fără să se refere și la constatările diametral opuse din cuprinsul Ordonanței din data de 6 aprilie 2014 din Dosarul nr. x/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

Cu privire la Adresa nr. x/2011, învederează că se coroborează cu Adresa nr. x/2012 eliberată de Primăria comunei Săhăteni iar aceste două adrese se completează cu Adresa nr. x din 13 martie 2015 prin care se confirmă că transferul exploatației persoanei fizice B. nu a fost menționat în registru.

Toate aceste înscrisuri se aflau depuse în dosar iar instanța de fond nu le-a analizat în niciun fel.

În opinia recurentei, instanța de fond a reținut greșit și situația juridică a Contractului nr. x/2008, încheiat între Consiliul Local Săhăteni și B. pentru suprafața de 8 ha despre care Primăria comunei Săhăteni a arătat că nu există suspiciuni legate de corectitudinea încheierii acestuia.

Contrar argumentelor instanței de fond, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a reținut că B. a deținut și utilizat suprafețele de teren pentru care a obținut subvenții de la APIA, inclusiv pentru contractul de arendă nr. x/2008 precum și pentru toate cele consemnate în mod nereal în tabelele centralizatoare, infirmând concluziile intimatei din actul contestat.

Pentru campania agricolă din 2011, recurenta susține că, prin Adresa nr. x/2010, s-a confirmat că societatea a preluat de la B. toate terenurile arendate și în comodat.

Referitor la tabelul centralizator nr. 1350/2010, instanța nu a ținut seama de faptul că poziția nr. 20 corespunde Contractului de arendă nr. x/2008 și că la poziția nr. 52 figurează Contractul nr. x din 20 iunie 2008.

O altă critică a recurentei se referă la greșitul calcul pe care l-a efectuat instanța de fond care a preluat, fără nicio verificare, calculul procentului de supradeclarare din actul de control contestat, în care suprafața declarată se raportează eronat la suprafața determinată.

Cu privire la poziția 63 din tabelul centralizator, unde figurează suprafața de 10,38 ha, instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 125/2011, în sensul că este utilizată fără a exista un contract de arendare, deși textul invocat prevede utilizarea terenului sub orice formă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 martie 2016, intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la proba cu expertiză solicitată de recurent, arată că instanța a respins-o la termenul de judecată din data de 14.10.2015, prin încheiere motivată.

Pe fondul cauzei, intimata a prezentat situația de fapt, arătând că înscrisurile invocate de recurentă au fost depuse pentru prima oară în timpul urmăririi penale iar A.P.I.A. a luat cunoștință de ele odată cu primirea cererii de chemare în judecată.

În concluzie, apreciază că, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei, întrucât menționarea unor date nereale în cuprinsul cererii de plată, precum și în documentația anexată cererii, nu poate fi imputabilă decât reclamantei, aceasta constituind o neregulă în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește Ordonanța din data de 3 decembrie 2015, menționează faptul că nu deține acest act.

Invocă intimata și o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015, cu titlu de jurisprudență.

În cadrul dosarului de recurs s-a depus copia Ordonanței de clasare emisă în Dosarul penal nr. x/2015, la data de 3 decembrie 2015, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 27 februarie 2014, la rubrica nr. 5 intitulată "Prezentarea verificărilor efectuate", emitentul actului contestat a redat constatările Notei de control nr. 1095 din 23 decembrie 2013 întocmită de echipa de control a Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

S-a reținut că, la data de 3 mai 2011, B. a depus la A.P.I.A. - Centrul Județean Buzău, cererea unică de plată pe suprafață 2011, pentru suprafața de 228,92 ha, identificată ca teren agricol, situată pe raza localității Săhăteni, județul Buzău, solicitând sprijin pentru Schema de plată unică pe suprafață și Schema de plată națională directă complementară.

În dovedirea deținerii și utilizării suprafețelor agricole declarate, domnul B. a depus următoarele documente justificative:

- adeverința nr. x din 4 mai 2011 emisă de Primăria comunei Săhăteni, prin care s-a atestat faptul că SC A. SRL deține și utilizează o suprafață totală de 228,92 ha;

- tabelul centralizator al contractelor de arendă, în copie, înregistrat la Consiliul Local al comunei Săhăteni cu nr. x din 12 aprilie 2010.

Referitor la dovada dreptului de folosință și dovada utilizării suprafețelor declarate în cerere, echipa de control DLAF a constatat că, în cadrul campaniei 2011, Primăria comunei Săhăteni a eliberat numitului B. și SC A. SRL, documente care au atestat deținerea și utilizarea de către aceștia a unor suprafețe neconforme cu realitatea.

Astfel, s-a constatat faptul că, la poziția din Registrul Agricol menționată în Adeverința nr. x din 4 mai 2011 figurează domnul B. cu o suprafață de 229,42 ha iar SC A. SRL figurează în Registrul Agricol, vol. 3, tip III, la poziția 221, cu o suprafață de 199,16 ha.

Prin urmare, în opinia organului de control, adeverința menționată atestă suprafețe nereale, care nu au ca suport documentar înscrisuri oficiale astfel, constituind un document inexact cu informații false.

Din analiza tabelului centralizator al Contractelor de arendă nr. x din 12 aprilie 2010, s-a observat că, față de documentul original depus în campania 2010, fila nr. x din tabelul depus în campania 2011 este modificată prin adăugarea unor noi poziții care atestă suprafețe arendate de la persoane fizice, dar și Consiliul Local, cu suprafața de 10,38 ha. De asemenea, suprafața totală este modificată la 228,92 ha față de 199,16 ha, cât era menționat în documentul original.

Având în vedere cele constate, s-a concluzionat că numitul B. a indus în eroare A.P.I.A. - Centrul Județean Buzău prin declararea unei suprafețe mai mari în anul 2011 decât cea deținută și utilizată în mod legal de beneficiar, depunând documente asupra cărora există indicii că ar fi false și inexacte, urmărind astfel obținerea pe nedrept de către SC A. SRL, a sprijinului financiar gestionat prin intermediul A.P.I.A.

De asemenea, echipa de control DLAF a constatat că cererea unică de plată pentru suprafața de 228,92 ha a fost viciată prin încheierea în condiții de nelegalitate a Contractului nr. x din 20 iunie 2008 între Consiliul Local Săhăteni și beneficiarul B., menționat în tabelul centralizator anexat cererii, pentru suprafața de teren de 8 ha, pe o durată de 5 ani, categoria de folosință nefiind precizată.

Acest contract este înscris în tabelul centralizator, în opinia echipei de control, în mod nejustificat, întrucât este încheiat de către persoana fizică B., neexistând un act adițional privind schimbarea arendașului în persoana juridică SC A. SRL Mai mult, Consiliul Local al comunei nu a emis nicio hotărâre cu privire la arendarea suprafeței de 8 ha și la încheierea actului juridic respectiv.

Având în vedere încălcarea angajamentelor asumate de către beneficiar prin cererea de plată depusă în campania 2011 precum și încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) lit. c), e) și f) din O.U.G. nr. 125/2006, s-a apreciat că sumele astfel obținute de beneficiarul SC A. SRL sunt necuvenite, fermierul fiind exclus de la plata sprijinului pentru anul în cauză.

Instanța de control judiciar reține că la dosarul de fond a fost depusă Ordonanța emisă la data de 6 aprilie 2015 de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești în Dosarul penal nr. x/2013

Din conținutul Ordonanței se reține că Nota de control nr. x din 23 decembrie 2013 emisă de către Departamentul pentru Luptă Antifraudă, prin care s-a constatat fraudarea bugetului Comunității Europene atât de către reprezentanții Primăriei comunei Săhăteni, cât și de către fermierul B. și SC A. SRL, în campaniile din anii 2009, 2010 și 2011, a fost întocmită la solicitarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești a efectuat o analiză a situației de fapt cu care a fost sesizată, ce corespunde cu circumstanțele din prezenta cauză.

Prin Adresa nr. x din 19 noiembrie 2014, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Buzău a comunicat unității de parchet constituirea ca parte civilă în cauză.

Prin Ordonanța nr. 91/P/2013 din 28 noiembrie 2014 s-a dispus efectuarea urmăririi penale față de B., în calitate de suspect sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Astfel, a fost analizată situația cererii unice de plată înregistrată sub nr. x din 3 mai 2011, pentru suprafața de 228,92 ha, depusă de B., în calitate de reprezentant al SC A. SRL, pentru campania din anul 2011.

S-a reținut că, pe parcursul urmăririi penale, suspectul B. a depus la dosar contracte de comodat încheiate în perioada ce interesează cauza, având ca obiect preluarea cu titlu de împrumut a unor suprafețe de la persoane fizice - proprietari de terenuri, contracte la care a atașat copii ale actelor de identitate ale acestora precum și titlurile de proprietate.

Din analiza acestor contracte de comodat, s- a concluzionat că suspectul B. a deținut și utilizat suprafețele de teren pentru care a solicitat subvenții la APIA - Centrul Județean Buzău, inclusiv pe cele reținute ca fiind consemnate în mod nereal pe tabelele centralizatoare, menționate la pozițiile 20, 52 și 63.

Față de faptul că s-a făcut dovada utilizării legale a suprafețelor de teren pentru care s-a solicitat sprijin, nu se poate reține că a obținut pe nedrept fonduri europene iar, din punct de vedere subiectiv, s-a constatat că suspectul nu a acționat cu rea-credință cu ocazia folosirii documentelor reținute ca inexacte, respectiv false, întrucât prin întocmirea și prezentarea lor, nu a urmărit decât să justifice anumite suprafețe utilizate în realitate, dar care nu făceau obiectul contractelor de arendă înregistrate la Primăria comunei Săhăteni, ci al contractelor de comodat.

În consecință, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În cadrul dosarului de fond, reclamanta a depus înscrisurile în susținerea argumentelor învederate prin cererea de chemare în judecată, conform opisului aflat la fila x, respectiv Ordonanța de clasare menționată anterior; Adresa nr. x/2010 eliberată de Primăria com. Săhăteni prin care se atestă că SC A. SRL deține cu contracte de arendare, terenuri agricole în suprafață totală de 199,16 ha, Adresa nr. x din 13 martie 2015 prin care se precizează că, la transferul exploatației persoanei fizice B. în volumul în care se înscriu unitățile cu personalitate juridică, respectiv SC A. SRL, s-a omis efectuarea mențiunii de transfer.

De asemenea, a depus mai multe contracte de comodat din care rezultă că au fost acordate, cu titlu de împrumut, suprafețe de teren arabil, de către persoane fizice, către SC A. SRL.

În condițiile în care prima instanță a respins proba cu expertiză, solicitată a fi administrată de către reclamantă, constatând că la dosar se află depuse suficiente înscrisuri utile, pertinente și concludente, se impunea a fi efectuată o analiză detaliată a acestora, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

Astfel, prima instanță avea obligația de verifica dacă reclamanta avea în utilizare suprafața de teren de 228,92 ha, ori prin administrarea probei cu expertiză, astfel cum a solicitat reclamanta, ori prin însumarea tuturor suprafețelor înscrise în contractele de comodat depuse la dosar și administrate ca probatoriu în susținerea motivelor acțiunii și nu să accepte fără o proprie analiză, mențiunile din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din /27 februarie 2014 care nu sunt decât o redare a constatărilor Notei de control nr. 1095 din 23 decembrie 2013 întocmită de echipa de control a Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

Cu atât mai mult se impunea o analiză coroborată a întregului probatoriu administrat în cauză cu cât prin Ordonanța de clasare emisă în Dosarul nr. x/2013 s-a menționat fără niciun echivoc faptul că nu a fost dovedită săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Or, instanța de fond nu a evidențiat în niciun mod care sunt efectele soluției de clasare pronunțată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești în Dosarul penal nr. x/2013 care este diametral opusă constatărilor din Nota de control nr. 1095 din 23 decembrie 2013 întocmită de echipa de control a Departamentului pentru Lupta Antifraudă și nu indică rațiunile față de care nu a apreciat ca fiind concludentă această probă.

Reclamanta a evidențiat faptul că a anexat tabelul centralizator care conține suprafețe noi, până la depunerea cererii aferentei campaniei din anul 2011, prima instanță reținând eronat că aceste aspecte au fost nedovedite, în condițiile în care toate contractele de comodat erau depuse la dosar.

În ceea ce privește susținerea că, pentru suprafața de 10,38 ha nu există o hotărâre de consiliu local în acord cu dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 și art. 109 din același act normativ, instanța de recurs constată că acest argument nu poate sta la baza respingerii cererii reclamantei întrucât nu s-a pronunțat nicio hotărâre judecătorească de anulare a contractului respectiv iar instanța nici nu a fost învestită cu verificarea legalității acestui act juridic, ceea ce interesa pentru soluționarea cauzei fiind dovada deținerii și utilizării suprafețelor de teren declarate prin cererea de plată.

Cu privire la Decizia nr. 815 din 2 martie 2017 depusă cu titlu de jurisprudență de către intimată, instanța nu o va aprecia ca fiind utilă soluționării cauzei întrucât fiecare caz se analizează în funcție de situația de fapt relevantă și probele administrate, fiecare situație având particularitățile sale.

În consecință, motivele de recurs învederate de recurenta-reclamantă sunt întemeiate, hotărârea primei instanțe nefiind motivată corespunzător exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu neanalizarea fondului cererii de chemare în judecată.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României).

Totodată, obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Hotărârea instanței de fond nu permite exercitarea controlului judiciar asupra soluției, obligând astfel la o casare cu trimitere spre rejudecare, neputând fi analizate direct în recurs argumentele esențiale asupra cărora instanța de fond a omis a se pronunța.

Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 497 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond. În rejudecare, se vor analiza toate argumentele părților, esențiale pentru dezlegarea pricinii, se va administra orice probatoriu util, pertinent și concludent și se va motiva corespunzător hotărârea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 223 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2019.

GGC - LM