ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3588/2018

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 12 august 2015 și suspendarea executării acestui act administrativ.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Pitești, secția a-II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 48 din 2 martie 2016, a respins excepția tardivității acțiunii, a admis excepția lipsei de interes a cererii de suspendare și a respins această cerere, ca inadmisibilă. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut că, prin încheierea contractului de concesiune în cauză, s-a aflat în conflict de interese. Astfel, a arătat că societatea concesionară plătește lunar concedentului, Primăria Comunei Șușani, suma de 0,30 Euro/mp., iar terenul a fost concesionat în scopul extinderii construcției aparținând S.C. B. SNC, construcție pentru care societatea plătește, pe lângă redevența menționată, taxe și impozite locale, potrivit Codul fiscal, tot la bugetul unității administrative teritoriale, precum și impozitele datorate bugetului consolidat al statului, într-o localitate în care orice inițiativa ar trebui încurajată. Recurentul a precizat că nu a obținut niciun venit și nu a abuzat de poziția deținută pentru obținerea anumitor beneficii, întrucât construcția exista încă din anul 2001, până la validarea mandatului ca primar, apreciind că, în cauză, îi este restrâns exercițiul unor drepturi și libertăți prevăzute în Constituție. Totodată, a susținut că S.C. B. SNC nu a avut și nu are atribuit niciun contract de achiziție publică de servicii, de lucrări sau de furnizare produse, nu a executat lucrări de construcții, de modernizări, de reabilitări sau consolidări la niciun drum comunal ori județean și la nicio clădire aparținând domeniului public sau privat al Comunei Șușani. În opinia recurentului, nu rezultă că a avut loc o încălcare a prevederilor art. 70 și art. 71 Legea nr. 161/2003 sau că nu a îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile, potrivit prerogativelor cu care a fost investit, ori că, în exercitarea acestora, nu a respectat principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii și anularea actului administrativ atacat.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data 16 aprilie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, potrivit Rezoluției din data de 1 octombrie 2018, acordându-se termen de judecată în ședință publică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate Raportul de evaluare nr. x din data de 12 august 2015, prin care s-a reținut că recurentul a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, conform art. 76 din Legea nr. 161/2003. Curtea de Apel Pitești a respins excepția tardivității acțiunii, a admis excepția lipsei de interes a cererii de suspendare și a respins această cerere, ca inadmisibilă. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată. În cauză, criticile formulate vizează soluția asupra cererii privind anularea actului administrativ contestat. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esență, vizează faptul că în mod greșit s-a reținut, în cauză, existența unui conflict de interese. Înalta Curte reține că recurentul-reclamant, primar al Comunei Șușani, validat prin Sentința nr. 333 din 15 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, a deținut și calitățile de asociat și administrator în cadrul S.C. B. SNC până la data de 27 octombrie 2014. Consiliul Local al Comunei Șușani a hotărât, la data de 15 octombrie 2012, "concesionarea fără licitație publică, prin negociere directă, a terenului în suprafață de 112 m.p. aparținând domeniului privat al comunei Șușani, adiacent construcției proprietatea S.C. B. S.N.C. pentru extindere magazin (...)", hotărâre la care reclamantul nu a participat. Ulterior, în temeiul hotărârii menționate, a fost încheiat Contractul de concesiune nr. x din 30 octombrie 2012 privind concesionarea suprafeței de 112 m.p., între Primăria comunei Șușani și S.C. B. S.N.C., contract semnat în calitate de reprezentant al concedentului de către A. Se constată astfel că recurentul-reclamant, în calitatea de primar al Comunei Șușani, a încheiat acte juridice, respectiv contractul de concesiune privind concesionarea unei suprafețe de teren aparținând domeniului privat al comunei Șușani, către S.C. B. SNC, societate în cadrul căreia atât reclamantul, cât și soția acestuia dețineau funcția de administrator, încălcând astfel prevederile Legii nr. 161/2003, care reglementează regimul conflictului de interese. Dispozițiile avute în vedere la reținerea situației de conflict de interese sunt cele ale art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, conform cărora: Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative". În conformitate cu prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003, principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitate, integritate, transparența deciziei și supremația interesului public. În art. 76 din Legea nr. 161/2003 se arată că "(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I". Instanța de control judiciar observă, cum corect a sesizat și judecătorul fondului, faptul că prin hotărârea autorității deliberative s-a decis ca transmiterea folosinței prin concesionare să se facă prin negociere directă, fără însă să fie stabilite clauzele esențiale, cum ar fi cele privind perioada contractuală și valoarea redevenței, clauzele contractului de concesiune făcând obiectul negocierii directe între reprezentanții concedentului, respectiv reclamantul și reprezentanții concesionarului (inclusiv reclamantul). Așa fiind, prin încheierea contractului de concesiune, ca reprezentant al autorității publice locale, cu societatea la care avea calitatea de asociat și administrator, contract în care a negociat toate clauzele, în mod corect s-a reținut că recurentul s-a aflat în conflict de interese, convenția fiind de natură să producă în patrimoniul său un folos material. Se observă, totodată, că prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 nu condiționează existența interesului personal de existența unui beneficiu pecuniar realizat direct de alesul local. Acest beneficiu poate fi realizat și de "o societate" unde respectivul ales local (sau o rudă al acestuia) are un interes, relația de angajament dintre alesul local și persoana juridică putând fi și nepatrimonială. Așa fiind, recurentul avea posibilitatea reală și obligația morală să anticipeze că demersurile și deciziile sale luate în virtutea demnității deținute ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru o altă persoană. Se constată astfel că în cauză au fost încălcate principiile enumerate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, existând în ceea ce îl privește pe recurent un interes în sensul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, conform cărora a) "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri" Prin urmare, sunt lipsite de relevanță apărările recurentului referitoare, în esență, la inexistența unui folos material în sensul art. 76 din Legea nr. 161/2003. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.