ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 795/2019

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 2 din 16 ianuarie 2019, a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 313 din 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, prin prisma art. 248 C. proc. civ., că în speță cursul perimării a fost suspendat până la data de 15 noiembrie 2017, când a fost soluționat irevocabil de către Înalta Curte recursul împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2016. Odată cu încetarea suspendării a început să curgă termenul de perimare a contestației în anulare, cauza rămânând în nelucrare mai mult de 1 an din vina părților, respectiv din 16 noiembrie 2017 și până la 16 ianuarie 2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A..

A arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât nu operează perimarea, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea/modificarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel. A mai precizat că după comunicarea hotărârii va motiva dezvoltat recursul.

În drept, a invocat prevederile ar. 253

3

alin. (2), art. 303 alin. (2), art. 304, art. 312 alin. (5) și altele C. proc. civ.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.

Or, în speță, se observă că recurentul nu a susținut în vreun fel nelegalitatea soluției atacate, de constatare a perimării contestației în anulare, limitându-se a susține că acesta este netemeinică și nelegală, întrucât nu a operat perimarea și precizând că va depune motivele după comunicarea deciziei, fapt care nu s-a întâmplat până în prezent.

Totodată, indicarea pur formală de către contestator a unor texte din C. proc. civ. nu îndeplinește exigența de motivare a recursului, atâta timp cât nu s-a realizat o critică efectivă a soluției atacate.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2 din 16 ianuarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM