ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 724/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la data de 2 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Austriac, acordarea de despăgubiri pentru daunele materiale și daunele morale suferite de acesta ca urmare a reținerii în Penitenciarul din Viena, de la data de 12 ianuarie 2008 și până la data de 15 septembrie 2008.

Reclamantul a indicat valoarea daunelor materiale și morale ca fiind suma de 100.000 euro.

Prin Sentința civilă nr. 550 din 9 mai 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondată, acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 423 din 6 iunie 2018, a admis apelul promovat în cauză și a anulat în tot Sentința civilă nr. 550 din 9 mai 2017. A admis excepția necompetenței generale a instanțelor române și a respins cererea ca inadmisibilă.

Această ultimă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A..

În motivare, recurentul a solicitat aplicarea principiului rolului activ al judecătorului, în sensul sesizării parchetului competent în urma admiterii apelului împotriva Sentinței nr. 550 din 9 mai 2017. A mai solicitat admiterea cererii de despăgubiri și a excepției, întrucât mandatul european de extrădare este de la data de 15 septembrie 2008. Or, perioada invocată de reclamant nu apare înregistrată în evidențe în privința măsurii de reținere.

Partea a cerut admiterea recursului, efectuarea unei adrese la Ambasada Austriei în scopul de a i se comunica motivul reținerii în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2008, precum și sesizarea parchetelor internaționale și Parchetului General Român.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 iulie 2018.

Analizând recursul, prin prisma excepției de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică care pot fi ridicate din oficiu de către instanță chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, prin decizia atacată, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 550 din 9 mai 2017 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, a anulat în tot hotărârea în discuție și a admis excepția necompetenței generale a instanțelor române, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că, în cadrul memoriului de recurs, recurentul nu a formulat critici prin care să combată în vreun fel soluția dispusă de instanța de apel și argumentele reținute în fundamentarea acesteia, vizând chestiunea necompetenței generale a instanțelor române, ci s-a rezumat la a solicita, în aplicarea rolului activ al instanței, luarea unor măsuri ca urmare a admiterii apelului împotriva Sentinței nr. 550 din 9 mai 2017, respectiv sesizarea parchetului competent, efectuarea unei adrese către Ambasada Austriei în scopul de a i se comunica motivul reținerii în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2008, precum și sesizarea parchetelor internaționale și Parchetului General Român. Pe fondul litigiului, partea a cerut admiterea cererii de acordare a despăgubirilor reprezentând daune materiale și morale și a excepției în cauză.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, constatând că aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate, și cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului formulat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 423 din data de 6 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL