ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 februarie 2014, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Bihor - Consiliul Județean Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a solicitat constatarea nulității absolute a Notei de constatare nr. x, emisă de către Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, prin care s-a dispus restituirea către Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a terenului situat în localitatea Bratca nr. 125, județul Bihor, corespunzător nr. topo x- CF nr. x, transcris în CF nr. x Bratca. Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei de către reclamant la data de 03 iunie 2014, s-a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză a pârâtei Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului. Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei de către reclamant la data de 19 noiembrie 2014, reclamantul a precizat că solicită judecarea cererii și în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cerere de care instanța a luat act prin încheierea de ședință din data de 08 decembrie 2014 . Prin încheierea de ședință din data de 02 februarie 2015, instanța de fond a dispus întregirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 87 din 25 mai 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Specială de Retrocedare constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a respins acțiunea formulată de reclamantul Județul Bihor - Consiliul Județean Bihor împotriva pârâtei Comisia Specială de Restituire constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului și a respins acțiunea formulată de reclamantul Județul Bihor - Consiliul Județean Bihor împotriva pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Specială de Restituire constituită în temeiul O.U.G. nr. 83/1999 și Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 87/25.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Județul Bihor - Consiliul Județean Bihor, întemeindu-l pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii de fond și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant arată că actului contestat, respectiv Notei de constatare nr. x, emisă de către Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, i s-a acordat greșit valoarea unei decizii administrative, valoarea ei probatorie fiind aceea de înscris sau început de dovadă scrisă. Dacă acest act ar fi interpretat ca fiind act administrativ, atunci ar trebui respectate anumite cerințe de formă: antetul, preambulul, ștampila, pe care actul nu le prezintă. În lipsa respectării acestor formalități, actul trebuie considerat inexistent. Potrivit O.U.G. nr. 83/1999, în urma analizei documentației fiecărui imobil, Comisia specială de restituire urma a întocmi note de constatare, în baza cărora era abilitat Guvernul să completeze, prin hotărâre, Anexa la O.U.G. nr. 83/1999. Instanța de fond nu a analizat critica privind nemotivarea Notei. Motivarea presupunea detalierea argumentelor pe care s-a sprijinit restituirea terenului în litigiu, ea trebuia să fie adecvată și să prezinte clar algoritmul urmat de instituția emitentă, astfel încât să poată fi verificată legalitatea și temeinicia emiterii actului, dar și să se permită exercitarea dreptului la apărare și la un proces echitabil al terților. În lipsa motivării corespunzătoare, actul este lovit de nulitate absolută. O altă critică formulată de recurentul-reclamant o reprezintă neanalizarea temeiului juridic al preluării imobilului în proprietatea Statului Român. Instanța de fond trebuia să verifice dacă au fost îndeplinite cumulativ condițiile impuse de O.U.G. nr. 83/1999 pentru admiterea solicitării de retrocedare. Reține că imobilul a intrat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 176/1948, însă, în urma studierii cărții funciare, se observă că Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate dobândit cu titlu de prescripție, iar nu ca urmare a aplicării Decretului nr. 176/1948. În condițiile în care imobilul retrocedat prin nota de constatare nr. x nu figurează în tabelul/anexa la Decretul nr. 176/1948, nu putea face obiectul restituirii. Deși imobilul în litigiu a fost cuprins în Anexa la O.U.G. nr. 83/1999, la poziția nr. 23 din tabel, din cuprinsul actului normativ reiese că restituirea imobilelor nu se făcea "de plano", ci în urma analizei documentațiilor prezentate de solicitanți, pe baza cărora se stabilea fostul proprietar sau succesorii acestuia, îndreptățiți la redobândirea dreptului de proprietate. Această Anexă a fost abrogată implicit, prin nemenționarea ei în cuprinsul Legii nr. 247/2005, dar și prin republicarea O.U.G. nr. 83/1999, în textul republicat nepreluându-se și Anexa. Din analiza dispozițiilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999, rezultă că simpla cuprindere a unui imobil în anexă nu conduce obligatoriu și la restituirea acestuia. Față de documentele prezentate de pârâta-intimată Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, recurenta consideră că simpla declarație a episcopului dr. A., prin care recunoaște calitatea de succesoare a pârâtei, în urma divizării Eparhiei Reformate de peste Tisa din Debrețin, nu este suficientă pentru dovedirea calității menționate, un astfel de act neavând efect constitutiv de drepturi.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România (instituită în baza O.U.G. nr. 94/2000) reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că este un organ administrativ diferit de precedenta Comisie, care a avut atribuții în aplicarea O.U.G. nr. 83/1999, în varianta anterioară a aprobării acestei ordonanțe prin Legea nr. 66/2004. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat. În susținerea excepției, arată că ANRP asigură secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare instituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, distinctă de precedenta Comisie, care a avut atribuții în aplicarea O.U.G. nr. 83/1999. Atribuțiile ANRP nu includ competențe referitoare la emiterea unor decizii privind restituirea în natură a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că a redobândit imobilul în mod legal, în baza O.U.G. nr. 83/1999, conform notei de constatare eliberată sub nr. x/2000 de Comisia specială de restituire. O.U.G. nr. 83/1999 a stabilit dreptul la restituirea imobilului, iar nota de constatare, întocmită în baza acestui act normativ, a fost emisă după analizarea documentației prezentate conform prevederilor legale și după obținerea confirmării legalității și temeiniciei retrocedării imobilului, de la Guvernul României - Departamentul pentru administrație publică locală, conform adresei nr. x/5.07.1999. Nota este menită exclusiv a constata faptul retrocedării, fără a mai fi nevoie de adoptarea unei alte decizii sau hotărâri în acest sens. Dispozițiile art. 4 din Ordonanță, care se referă la completarea anexei, privește propuneri ale Comisiei de retrocedare în urma identificării unor noi imobile, nereferindu-se la cele menționate în anexa la O.U.G. nr. 83/1999 pentru care, de facto și de jure, nota de constatare reprezintă ultimul act în procesul retrocedării.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 03 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Intimații-pârâți Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare și Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, înregistrate la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2017, respectiv 27 iunie 2017. Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu prealabil, este de reținut că motivele de recurs se referă la soluția de respingere pe fond a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 și Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului. În recurs, nu se critică soluția de respingere a cererii reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, pe temeiul lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Primele critici formulate de recurentul-reclamant față de hotărârea instanței de fond (prin care cererea reclamantului de anulare a Notei de constatare nr. x emisă de către Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 a fost respinsă, ca neîntemeiată) sunt cele prin care se reiterează susținerile din cererea introductivă referitoare la inexistența actului administrativ, greșita calificare ca act administrativ a acestei Note, respectiv lipsa valorii ei de decizie administrativă de retrocedare, în conformitate cu O.U.G. nr. 83/1999. Recurentul-reclamant afirmă greșit că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 83/1999, în urma analizei documentației imobilului, Comisia specială de restituire ar fi trebuit să întocmească o notă de constatare menită să abiliteze Guvernul să completeze, prin hotărâre, anexa la ordonanță. În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, în forma în vigoare la data emiterii notei de constatare (și anume, forma inițială a actului normativ, publicată în M. Of. nr. 266 din 10 iunie 1999), imobilele cuprinse în anexa care face parte integrantă din ordonanță, care au aparținut comunităților (organizații, culte religioase) cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și au fost trecute după anul 1940 în proprietatea Statului Român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora. În conformitate cu prevederile art. 2, s-a instituit Comisa specială de restituire, care a avut sarcina de a stabili persoana care redobândește dreptul de proprietate, analizând documentația prezentată pentru fiecare imobil în parte. În urma analizei documentației fiecărui imobil cuprins în anexa la ordonanță, Comisia urma să întocmească note de constatare, după obținerea confirmării asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru retrocedare, de la Departamentul pentru administrație publică locală, conform art. 3 din ordonanță. Așa cum a reținut instanța de fond, imobilul retrocedat intimatei-pârâte Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului s-a regăsit în anexa la O.U.G. nr. 83/1999 cuprinzând imobile supuse restituirii, la poziția 23, nota de constatare fiind emisă de Comisia specială de retrocedare, după confirmarea situației juridice a imobilului prin adresa nr. x/5.07.1999 a Guvernului României - Departamentul pentru administrație publică locală, care s-a bazat, la rândul său, și pe adresa Prefecturii Bihor nr. 3650/4.06.1999. Prin urmare, procedura de retrocedare a fost urmată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 83/1999, Nota de constatare atacată fiind emisă de Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 cu respectarea prevederilor acestui act normativ și pe baza stabilirii calității intimatei-pârâte Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, de succesoare a proprietarei anterioare a terenului, Eparhia Reformată de peste Tisa din Debrețin. Astfel, Nota de constatare are calitatea de act administrativ, fiind emisă în executarea și cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 83/1999, de către Comisia legal constituită în scopul punerii în executare a acestui act normativ de restituire a unor proprietăți. Lipsa antetului și a ștampilei, la care se referă recurentul-reclamant, nu reprezintă cerințe de formă în lipsa cărora actul administrativ să fie considerat inexistent, așa cum pretinde recurentul. Nota de constatare cuprinde denumirea emitentei, numele, calitatea și semnăturile membrilor Comisiei, precum și numărul și data înregistrării actului emis. Rezultă că îndeplinește cerințele de formă raportat la cadrul normativ în executarea căruia actul administrativ a fost emis. Cât privește motivarea Notei, contrar susținerilor recurentului, rezultă că aceasta a fost motivată prin trimitere la prevederile anexei la O.U.G. nr. 83/1999, poziția 23, la dovezile asupra dreptului de proprietate al Eparhiei Reformate de peste Tisa din Debrețin și la stabilirea calității de succesoare a intimatei-pârâte Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, în urma divizării persoanei juridice -proprietară anterioară a imobilului. Criticile recurentului repun în discuție și o neconcordanță referitoare la titlul de preluare în proprietatea Statului Român a imobilului retrocedat (teren situat în localitatea Bratca, județul Bihor), despre care recurentul afirmă că nu a fost Decretul nr. 176/1948. Aceste critici nu pot fi primite întrucât identificarea imobilului supus restituirii și a actului de trecere în proprietatea statului fac parte din conținutul actului normativ - O.U.G. nr. 83/1999. Nota de constatare atacată corespunde, din acest punct de vedere, prevederilor actului normativ în executarea căruia a fost emisă. Cât privește nedovedirea în fața Comisiei speciale a calității de succesoare a intimatei-pârâte Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, recurentul-reclamant susține că această calitate nu putea fi socotită dovedită prin declarația de recunoaștere dată de episcopul Eparhiei Reformate de peste Tisa din Debrețin. Înalta Curte reține că declarația menționată este dată de Eparhia Reformată de peste Tisa din Debrețin, prin reprezentantul său legal. Calitatea acestei Eparhii, de proprietară a terenului anterior trecerii acestuia în proprietatea statului, nu reprezintă o chestiune litigioasă în cauză, fiind recunoscută de recurentul-reclamant și menționată în Anexa la O.U.G. nr. 83/1999. Declarația fiind dată de proprietara anterioară a imobilului, prin reprezentantul său legal, spre a fi utilizată în cadrul aplicării procedurii de restituire prevăzute de O.U.G. nr. 83/1999, face proba îndreptățirii la restituire, în conformitate cu art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999, a Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, despărțită de Eparhia de peste Tisa, prin divizare. Cât privește lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, invocată de această intimată-pârâtă direct în recurs, Înalta Curte constată că ANRP este autoritatea administrației publice centrale în cadrul căreia funcționează comisiile abilitate să desfășoare activitate în materia legilor de restituire a proprietăților. Potrivit art. 2 lit. c) pc. 3 din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea ANRP, această intimată a căpătat, de la înființare, și atribuții în domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 83/1999, ținând evidența imobilelor retrocedate în natură și a deciziilor privind acordarea de despăgubiri în baza acestui act normativ. Cu alte cuvinte, deține evidențele Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de restituire a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, care a funcționat sub imperiul O.U.G. nr. 83/1999, până la apariția O.U.G. nr. 94/2000, când atribuțiile legate de retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase au revenit unei alte comisii, respectiv Comisiei speciale de retrocedare instituită în baza O.U.G. nr. 94/2000. Din aceste motive, Înalta Curte apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, ANRP fiind parte în raportul juridic de drept administrativ dedus judecății, prin raportare la atribuțiile sale anterior menționate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.