ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 426/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2015 la data de 21 iulie 2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR București), suspendarea aplicării Deciziei de impunere nr. x, prin care i se impută suma de 4596 RON, reprezentând 51,52% din totalul pretinsei pagube de 8920 RON, reprezentând spor de studii superioare încasat în plus de patru polițiști din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Brăila în perioada mai 2011 - aprilie 2013.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 246 din 16 octombrie 2015 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea promovată de către reclamanta A. prin care a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x emisă de Inspectoratul General al Poliției Române.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, să se dispună suspendarea efector Deciziei de imputare nr. x a Inspectoratului General al Poliției Române până la soluționarea dosarului nr. x/2015 a Curții de Apel Galați ce are ca obiect anularea deciziei de imputare mai sus menționată.

Deși recurenta-reclamantă A. nu a procedat la indicarea expresă a tezelor de nelegalitate de care se prevalează pentru susținerea recursului, dezvoltarea susținerilor din cererea de recurs fac posibilă încadrarea în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă, în esență, a arătat că, în analiza cazului bine justificat, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a dat semnificația cuvenită tuturor motivelor de nelegalitate invocate și descrise în cererea de chemare în judecată și reluate detaliat în cadrul recursului.

De asemenea, recurenta- reclamantă a arătat că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra anumitor aspecte de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ, care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei.

Deși deși instanța a reținut că motivele invocate în fundamentarea cazului bine justificat nu pot fi analizate, pentru că privesc fondul cauzei, totuși a cercetat unele dintre ele, considerându-le neîntemeiate.

Apărările formulate in cauză

Intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române au depus la dosar întâmpinare, prin care a făcut o expunere rezumativă a principalelor etape ale procedurii derulate în privința recurentei - reclamante și a faptelor considerate imputabile solicitând să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.

Au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta nu este decât o reluare a susținerilor și apărărilor în legătură cu starea de fapt supusă evaluării instanței de fond, iar în cauză recurenta- reclamantă nu a făcut dovada unor împrejurări care să constituie un caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri, în susținerea argumentelor sale.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimați și după primirea întâmpinării formulate de acesta.

Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 7 februarie 2018.

Cu privire la cererea de recurs

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că în speță sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții de fond, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin referirea la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Spunem că în mod corect a reținut prima instanță, analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului .

Însă, legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată însă că prin sentința civilă nr. 311/2015 din 15 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, depusă la dosarul de recurs, s-a făcut dovada că după pronunțarea sentinței atacate a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea actului administrativ, prin admiterea acțiunii formulate de reclamanta A., fiind anultă Decizia de impunere nr. x emisă de Inspectoratul General al Poliției Române în dosarul nr. x/2015.

Această soluție pronunțată în primă instanță creează o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă reformarea sentinței atacate și făcând de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va casa sentința atacată, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 381012 din 23 februarie 2015 emisă de Inspectoratul General al Poliței Române până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 246 din 16 octombrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Rejudecând, admite acțiunea reclamantei și dispune suspendarea Deciziei nr. 381012 din 23 februarie 2015 emisă de Inspectoratul General al Poliței Române până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.