ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. și pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) să se aplice pârâtului B. - Președinte al CNCI o amendă în cuantum de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 16.05.2013 și până la executarea efectivă a sentinței civile nr. 4407/24.06.2011, pentru refuzul de a pune în executare sentința civilă nr. 4407/24.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2009, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1481/20.03.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la plata unor despăgubiri de întârziere către reclamant, despăgubiri calculate în conformitate cu dobânda medie pe piața bancară, de 6% pe an aplicată la suma de 88.411.322 RON, începând cu data de 16.05.2013 și până la data executării efective a sentinței civile nr. 4407/24.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2009.

Prin sentința civilă nr. 1934 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, astfel cum a fost restrânsă, și a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să plătească reclamantului suma de 3.461.364 RON, cu titlu de penalități pentru executarea cu întârziere a sentinței civile nr. 4407/24.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, prima instanță a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecata capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul B. - Președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și a dispus obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la 6000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, s-a admis recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 1934 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; s-a casat sentința atacată și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 10552 din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului II București, secția civilă, în dosarul nr. x/2013 s-a admis în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în contradictoriu cu intimatul A.; s-a dispus anularea încheierii din data de 28.10.2013 emisă de către BEJA "C., D. și E. în dosarul de executare nr. x/2013 și întoarcerea executării silite în măsura încasării cheltuielilor de executare.

De asemenea, s-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect și s-a respins cererea intimatului privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014 a formulat cerere de revizuire reclamantul A., solicitând revizuirea acesteia în raport de sentința nr. 10552 din 08.10.2014 a Judecătoriei Sectorului II București, secția civilă, dată în dosarul nr. x/2013.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Cu privire la cererea de revizuire

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Examinând cu prioritate excepția de tardivitate a cererii de revizuire deduse judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de revizuire fiind tardiv formulată, raportat la considerentele ce urmează:

Revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În cauză, Înalta Curte constată că hotărârile invocate de către revizuent ca fiind potrivnice sunt decizia nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 și sentința nr. 10552 din 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului II București, secția civilă, în dosarul nr. x/2013.

Prima hotărâre a fost pronunțată în calea de atac a recursului, având caracter definitiv de la data pronunțării, iar cea de-a doua hotărâre a rămas definitivă prin neapelare și nerecurare.

Astfel fiind, data rămânerii definitive a ultimei hotărâri este 15.03.2017, respectiv data la care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1005 în dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar termenul în care se putea solicita revizuirea, sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., a început să curgă de la data pronunțării acesteia, în speță 15 martie 2017.

În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuentul A., se constată că aceasta a fost înaintată prin poștă la data de 15.11.2017, conform ștampilei aplicate pe plicul de corespondență de la dosar, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În raport de aceste aspecte, se constată că cererea de revizuire de față a fost formulată cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuent, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate și în temeiul dispozițiilor art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2018.