ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea primei instanțe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) a solicitat obligarea pârâtului sa îi comunice: xerocopie sau act din registrul de brevete acordate, din arhiva OSIM, pentru brevetul x/74, cu numele persoanei ce figurează înscrisă în acest registru ca titular legal al brevetului de invenție x/1974 (al cărui autor este), brevet eliberat ICPI în 1978; xerocopie a conținutului cererii sale de brevet de invenție ce a depus-o la OSIM la 28 dec 1973 - dosar OSIM nr. y, admisă ca invenție nr. z în 1976, autor fiind reclamantul, iar ICPI fiind titular de brevet nr. z/73.
Prin sentința civilă nr. 2232 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ca nefondată.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței civile nr. 2232 din 12 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A.
Procedura de soluționare a recursului
Intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului întrucât nu este motivat în drept.
La data de 07 decembrie 2017, recurentul A. a depus o cerere de renunțare la judecata recursului, iar intimatul OSIM a depus note scrise prin care a solicitat ca instanța să ia act de renunțarea la judecată formulată de recurent.
Cererea de renunțare la judecata recursului
La data de 07 decembrie 2017, recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecarea recursului.
Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.
Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunțare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2232 din 12 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2018.