ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4063/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

După un prim ciclu procesual a fost

respinsă, pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea prin care

reclamanții G.E.S., G.V. și G.C. au chemat în judecată pe pârâții D.I., B.V., B.M.,

P.V., P.M.S., Comisia Locală Târșolț pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și

Comisia județeană pentru aplicarea aceleiași legi, solicitând constatarea

nulității titlurilor de proprietate nr. 31-125117, 31-125118 și a contractului

de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții persoane fizice, prin sentința civilă

nr. 1689 din 16 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș.

Apelul declarat de reclamanți a fost

admis, prin decizia civilă nr. 692/Ap din 2 iulie 2001, pronunțată de

Tribunalul Satu Mare, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

active, a fost anulată sentința judecătoriei și a fost reținută cauza pentru a

fi judecată în fond.

Rejudecând cauza, Tribunalul Satu

Mare a pronunțat decizia civilă nr. 121/A din 19 februarie 2002, prin care a

fost admisă acțiunea a fost constatată nulitatea absolută a titlului de

proprietate nr. 31-125117 din 6 februarie 1996, eliberat pârâtului B.V., pentru

suprafața de 800 mp teren intravilan, nr. top. 7788/1, a titlului de

proprietate nr. 31-125117/6 februarie 1996 emis pârâtului D.I., pentru parcela

nr. top. 7788/2, în suprafață de 1200 mp, precum și a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între acești pârâți și cumpărătorii P.V. și P.M.S.,

pentru parcelele susmenționate, a fost dispusă radierea înscrierilor efectuate

în C.F. 4 Târșolț pentru aceste parcele și a fost obligată intimata-pârâtă să

le plătească apelanților suma de 1.630.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 871/R din 8

iulie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost admis recursul declarat

de reclamanți împotriva celei de-a doua hotărâri a tribunalului, a fost

modificat la suma de 3.561.000 lei cuantumul cheltuielilor de judecată și a

fost respins recursul declarat de pârâți împotriva aceleiași decizii.

Împotriva deciziilor pronunțate de

tribunal și de curtea de apel a declarat recurs în anulare Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct.

2 C. proc. civ., susținând în esență că au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii și sunt vădit netemeinice, deoarece stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor cooperativizate, urmează obligatoriu procedura

Legii nr. 18/1991, nefiind aplicabil dreptul comun; că reclamanții nu au

formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind

terenurile pentru care au fost emise pârâtelor titlurile de proprietate, astfel

că acțiunea este lipsită de interes; că prin înscrisurile depuse la dosar

reclamanții nu și-au dovedit calitatea procesuală activă și că, neprocedural,

instanța de apel a pronunțat două decizii, iar nu o singură hotărâre.

Recursul în anulare este parțial

fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Solicitând constatarea nulității

absolute a titlurilor de proprietate și a contractului de vânzare-cumpărare,

reclamanții aveau deschisă calea acțiunii în justiție, în caz contrar fiind

încălcat principiul liberului acces la justiție, astfel că este nefondată prima

critică formulată prin recursul în anulare.

Nefondat este și motivul de recurs

în anulare vizând greșita aplicare a prevederilor art. 297 C. proc. civ.

Conform art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., în cazul în care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului,

astfel cum s-a procedat în prezenta cauză, instanța de apel, găsind apelul

întemeiat, anulează hotărârea atacată și va evoca fondul, pronunțând o hotărâre

definitivă.

Instanța de apel are posibilitatea,

fie de a pronunța două decizii, prima prin care să fie anulată sentința apelată

și cea de-a doua, prin care să fie soluționat fondul litigiului, fie să

pronunțe o unică hotărâre prin care să fie rezolvate, atât excepția, cât și

fondul procesului.

Întemeiată însă este critica

referitoare la nedovedirea calității procesuale active.

La dosarul nr. 220/1999 a

Judecătoriei Negrești – Oaș există copie de pe extrasul de carte funciară, din

care rezultă că proprietarii tabulari au fost pretinșii autori ai reclamanților

L.G. și L.S. dar și M.I.

Instanțele nu și-au exercitat rolul

activ, neverificând dacă cea de-a treia persoană, M.I., este în viață sau a

decedat și dacă are succesori.

Pe de altă parte, cu înscrisurile

depuse la dosarul instanței de apel, reclamanții nu au făcut dovada că autorii

lor au decedat, că au acceptat în termen legal succesiunea acestora, conform

art. 700 C. civ. și că nu mai există și alți succesori.

Pentru lămurirea acestor aspecte,

prin completarea probatoriului, recursul în anulare urmează a fi admis, conform

art. 330

3

alin. (1) și 313 C. proc. civ., a fi casate deciziile

pronunțate de curtea de apel și de tribunal și a fi trimisă cauza, spre

rejudecare, tribunalului, ca instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de

Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia

nr. 871 R din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, decizia

civilă nr. 692 Ap din 2 iulie 2001 a Tribunalului Satu Mare și decizia civilă

nr. 121 A din 19

februarie 2002 a aceluiași tribunal.

Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Satu Mare, ca

instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2004.