ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3178/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 1 noiembrie 1999, reclamanta SC A.B. SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâta, Casa de Economii și Consemnațiuni București, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună: - anularea hotărârii nr. 45 din 15 septembrie 1999, emisă de Comitetul de direcție la data de 15 septembrie 1999; - obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta, în calitate de câștigătoare a licitației cu strigare organizată la 29 iulie 1999, un contract de achiziționare a 16 autovehicule blindate mici. - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși a fost declarată câștigătoare a licitației cu strigare organizată de pârâtă la data de 29 iulie 1999, situație consemnată în procesul-verbal încheiat de comisia de licitații la data menționată, totuși, ulterior, respectiv, la data de 15 septembrie 1999, Comitetul de direcție al reclamantei a dispus, prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, anularea licitației pe motiv că pârâta a constituit garanția de participare la licitație într-o altă modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini, adică, prin gaj autentificat asupra unui autovehicul care a fost predat efectiv la dispoziție către organizatoarea licitației, în loc de depunerea unei sume cash sau a unei scrisori de garanție bancară, cum se prevedea în caietul de sarcini.

Mai arată reclamanta că această modalitate de constituire a garanției a fost acceptată atât de comisia de licitații a pârâtei, cât și de ceilalți participanți la licitație, care au semnat procesul-verbal din 29 iulie 1999 fără nici o obiecțiune. Prin sentința civilă nr. 1562 din 14 martie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea și a dispus desființarea hotărârii nr. 45 a Comitetului de direcție al C.E.C., din 15 septembrie 1999, cu consecința obligării pârâtei să încheie cu reclamanta un contract privind achiziționarea a 16 autovehicule blindate mici, ca urmare a adjudecării de către reclamantă a licitației desfășurată la 29 iulie 1999, conform procesului-verbal nr. 1446 din 29 iulie 1999. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, din moment ce art. 147 din Regulamentul privind procedurile de organizare a licitațiilor, prezentarea ofertelor și adjudecarea investițiilor, aprobat prin O.G.

nr. 592/1993, prevede, printre formele de constituire a garanției, pe lângă sumele cash, depuse la casieria organizatorului licitației, ordin de plată, etc. și alte forme stabilite de organizatorul licitației, modalitatea în care a fost constituită garanția în cauza de față, și anume gaj autentificat asupra unui autovehicul, care a fost pus efectiv la dispoziția organizatorului licitației, îndeplinește exigențele actului normativ precitat și, ca atare, fără nici un temei, Comitetul de direcție al C.E.C. a dispus, prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, anularea licitației câștigată de reclamantă la 29 iulie 1999, pentru acest motiv, adică al constituirii garanției de participare, într-o altă modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini.

Apelul declarat împotriva sus menționatei sentințe de către pârâta C.E.C. București a fost admis prin decizia civilă nr. 2329 din 14 septembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, și, ca urmare, hotărârea primei instanțe a fost schimbată în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în opoziție cu tribunalul, că, în speță, nu erau incidente dispozițiile art. 14.7 din Regulamentul menționat, care conține norme cadru, ci acelea ale capitolului VI pct. 2 din Normele metodologice emise de C.E.C., care au un caracter special, care prevedeau expres, ca modalitate de constituire a garanției de participare restrictivă, și anume, fie în numerar, fie sub forma de scrisoare de garanție bancară, astfel că, din moment ce în cauză nu s-a făcut dovada că C.E.C., prin conducerea sa, a acceptat, constituirea garanției în forma depusă de reclamantă (gaj autentificat, asupra unui autovehicul predat efectiv organizatorului licitației) Comitetul de direcție al C.E.C.

era în drept, în temeiul art. 22 din Normele menționate mai sus, să dispună anularea licitației din 29 iulie 1999, sub acest aspect neavând nici o relevanță faptul că, comisia de licitație a acceptat participarea reclamantei la licitație, prin constituirea garanției într-o altă modalitate, întrucât această comisie nu poate fi asimilată conducerii C.E.C. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.B. SRL Timișoara. Printr-un prim motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susține că decizia instanței de apel, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 22 paragraful 1 din Instrucțiunile metodologice emise de C.E.C., care prevăd că anularea unei licitații se poate dispune dacă recurenta SC A.B.

SRL nu ar fi respectat metodologia și documentele stabilite de Normele pentru participarea la licitații. Or, cum normele menționate au un caracter general, fiind aplicabile pentru desfășurarea oricărui fel de licitație, și cum, la pct. 2 al capitolului IX din aceste norme, se stabilește în sarcina comisiei de licitații competența să analizeze ofertele și să declare firma câștigătoare, răspunzând de modul de desfășurare al licitației și de alegerea făcută, înseamnă că, raportat la aceste dispoziții legale, conducerea C.E.C. nu mai era în drept să anuleze licitația, în condițiile în care aceasta s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale speciale, cu referire la art. 19 din Normele metodologice C.E.C., care fac trimitere la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor O.G.

nr. 12/1991 și H.G. nr. 592/1993, care ar fi incidente în limitele normelor emise de C.E.C. Se mai susține că împrejurarea că Normele metodologice emise de C.E.C. au fost întocmite defectuos nu poate fi opusă participanților, cu referire specială la reclamantă, atâta timp cât întreaga documentație privind organizarea licitației, cât și condițiile de desfășurare a acesteia, au fost aprobate de Comitetul de direcție C.E.C. și, ca atare, pârâta nu poate invoca propria turpitudine pentru anularea licitației, constând în alcătuirea necorespunzătoare a documentației, aceasta, în afara faptului că, în condițiile speței, dacă reclamanta nu a îndeplinit condițiile de participare, sancțiunea era cea de descalificare și, drept urmare, aceasta nu putea fi declarat adjudecător câștigător al licitației, așa cum s-a întâmplat în speță.

Or, în condițiile în care probele de la dosar dovedesc că pârâta C.E.C. a procedat la completarea propriilor sale norme, întocmite defectuos, cu dispozițiile art. 14.7 din Regulamentul pentru organizarea licitațiilor, aprobat prin H.G. nr. 592/1993, care au un caracter general și care prevăd la alin. (2), în privința garanțiilor, că acestea pot fi constituite și sub alte forme stabilite de organizatorul licitației (cu acordul societății achizitoare) nu numai prin depunerea unor sume cash sau scrisoare de garanție bancară, înseamnă că modalitatea în care reclamanta a constituit garanția (gaj autentificat asupra unui autovehicul predat efectiv la dispoziția organizatorului licitației) îndeplinește cerințele legale și, ca atare, în sarcina reclamantei nu poate fi reținută nici o culpă de natură a atrage nulitatea licitației, din moment ce aceasta a fost organizată și s-a desfășurat chiar în baza Normelor metodologice, elaborate de organizator.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 3 pct. 11 C. proc. civ.

(în vigoare la data formulării cererii) reclamanta susține, în esență, că decizia atacată a fost dată cu aplicarea eronată a probelor de la dosar, care atestă că după prima licitație, desfășurată la 19 iulie 1999, s-a hotărât de către comisie, cu acordul tuturor participanților, organizarea unei alte licitații, la 29 iulie 1999, pentru înlăturarea deficiențelor constatate la prima licitație, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de participare, care, în final, s-a considerat satisfăcute chiar prin constituirea de către reclamantă a garanției, sub forma gajului autentificat asupra unui autovehicul blindat, lăsat la dispoziția intimatei-pârâte, măsură care a fost acceptată de membrii comisiei de licitație (în baza acordului prealabil al conducerii C.E.C.) ca și de ceilalți participanți, astfel că, având în vedere subordonarea administrativă a membrilor comisiei față de conducerea C.E.C., instanța nu putea ajunge la concluzia că acceptarea constituirii garanțiilor de către comisia de licitație, într-o altă modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini, s-a făcut fără acordul conducerii C.E.C.

și că anularea ulterioară licitației s-a datorat unor altor cauze străine de obiectul litigiului și a căror consecințe nu este cazul să le suporte recurenta, aceasta în afara faptului că, potrivit art. 22 pct. 5 din Normele metodologice emise de C.E.C., anularea licitațiilor se poate dispune, printre altele, numai în cazul existenței unei contestații admise, ceea ce nu e cazul în speță, și cum o asemenea situație nu este susținută de nici o dovadă de la dosar, rezultă că hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, prin care Comitetul director al C.E.C. a dispus anularea licitației pe motivul neconstituirii garanției, de participare, în condițiile prevăzute în caietul de sarcini, este lipsită de temei legal, efect care se resfrânge și asupra deciziei recurate.

În consecință, reclamanta solicită admiterea recursului și respingerea apelului pârâtei împotriva sentinței primei instanțe. Recursul reclamantei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că pârâta C.E.C.

a organizat o primă licitație la data de 19 septembrie 1999, pentru achiziționarea unor automobile blindate, și că, deși reclamanta nu a depus garanția de participare, cu respectarea condițiilor prevăzute în caietul de sarcini, totuși, a fost selectată conform procesului-verbal din 27 septembrie 1999, alături de alte firme, să participe la următoarea licitație al cărui termen a fost prevăzut la 20 iulie 1999, urmând ca, până la acest termen, să constituie garanția de participare conform mențiunii din procesul-verbal nr. 4446 din 29 iulie 1999. Cu toate că reclamanta nu a constituit garanția de participare în forma prevăzută în Instrucțiunile emise de C.E.C., aceasta a fost declarată câștigătoare la cea de a doua licitație din 29 iulie 1999, dat fiind faptul că atât comisia de licitație, constituită de pârâtă, cât și ceilalți participanți au apreciat că garanția depusă de reclamantă sub forma unui gaj autentificat asupra unui autovehicul blindat, lăsat efectiv la dispoziția organizatoarei licitației, îndeplinește cerințele legale, deși în Instrucțiunile emise de C.E.C.

în aplicarea Normelor metodologice pentru desfășurarea licitațiilor organizate de această instituție, s-a prevăzut că garanția minimă de participare este de minimum 500.000.000 lei, bunul gajat depășind această valoare, și că aceasta poate fi depusă, exclusiv în numerar sau sub formă de scrisoare de garanție bancară originală, în favoarea C.E.C. Or, cum aceste dispoziții au caracter special, situație confirmată expres și prin pct. III al instrucțiunilor de ofertare, prin care s-a stipulat ca, în cazul unor eventuale litigii, nu se vor lua în considerație prevederile unor acte normative aplicabile unităților bugetare, întrucât sursa de finanțare nu este bugetul de stat, înseamnă că acestea înlătură aplicarea oricărei dispoziții legale cu caracter general, deci, inclusiv cele ale art. 14.7.

din Regulamentul pentru organizarea licitațiilor aprobat prin H.G. nr. 592/1993, care prevăd, în esență, că, pe lângă sume cash, dispoziții de plată, etc., garanțiile de participare la licitație pot fi constituite și prin alte forme stabilite de organizatorul licitației (cu acordul unității achizitoare) și, ca atare, greșit instanța fondului și-a întemeiat soluția pe aceste dispoziții legale, care nu erau aplicabile în cauză. De altfel, chiar din considerentele sentinței, rezultă că depunerea garanției de participare la licitație într-o altă formă decât cele menționate în textul legal precizat (art. 14.7) se face cu acordul entității achizitoare, conducerii C.E.C., care, în speță, este inexistent și, ca atare, această situație înlătură, oricum, aplicarea textului legal invocat.

Pe de altă parte, se constată că reclamanta s-a angajat, conform procesului-verbal din 19 iulie 1999, să constituie garanția de participare sub forma prevăzută de Instrucțiunile emise de C.E.C. în aplicarea Normelor metodologice pentru desfășurarea licitațiilor elaborate de aceeași instituție; care, la art. 22, prevede sancțiunea anulării licitației, printre altele, și în cazul nerespectării în ofertele depuse a metodologiei și documentelor prevăzute în aceste norme. De asemenea, se mai reține că, potrivit capitolului VI pct. 2 din Normele metodologice menționate, documentele elaborate de C.E.C., ca mod de întocmire și stabilire a unor criterii de licitare, nu se negociază cu ofertanții, fiind obligatorii.

În acest context, se reține că, față de conținutul dispozițiilor legale precizate, care au un caracter special, rămâne fără nici o semnificație, așa cum bine a reținut și instanța de apel că, în speță, comisia de licitație ca, de altfel, și ceilalți participanți, au acceptat constituirea de către reclamantă a garanției de participare la licitație, sub forma unui gaj autentificat asupra unui autovehicul blindat și pus efectiv la dispoziția organizatoarei licitației, în baza căreia a fost declarată câștigătoare, atâta timp cât o astfel de modalitate nu era prevăzută în dispozițiile legale speciale menționate anterior, care nu s-a făcut dovada că ar fi fost modificate ulterior, cu acordul conducerii pârâtei, instanța de apel reținând corect, cu privire la acest aspect, caracterul de organism de lucru al comisiei de licitații, care, însă, nu poate fi asimilată conducerii C.E.C.

În concluzie, și ținând seama de toate cele arătate mai sus, se constată că nu pot fi reținute susținerile reclamantei, în sensul că licitația din 29 iulie 1999 s-ar fi desfășurat în baza unor Norme metodologice defectuos întocmite de pârâtă, și că licitația nu se putea anula decât în baza unei contestații admise, care nu există în cauză, deoarece, potrivit art. 22 paragraful 1 din Normele metodologice, o asemenea măsură se putea dispune, așa cum, de altfel, s-a procedat prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, emisă de Comitetul de direcție C.E.C.

și în cazul în care nu se respectă, în ofertele depuse, metodologia și documentele prevăzute în acest act, caz în care se încadrează, fără nici un dubiu, constituirea și depunerea garanției de participare la licitație, de către reclamantă, într-o altă formă decât cea prevăzută expres în caietul de sarcini (instrucțiuni) și care a fost avută nelegal în vedere la declararea acesteia ca fiind câștigătoarea licitației din 29 iulie 1999. Așa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.B. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 2329 din 14 septembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2003.