ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3178/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3178/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1

noiembrie 1999, reclamanta SC A.B. SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâta,

Casa de Economii și Consemnațiuni București, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta, să dispună:

- anularea hotărârii nr. 45 din 15

septembrie 1999, emisă de Comitetul de direcție la data de 15 septembrie 1999;

- obligarea pârâtei să încheie cu

reclamanta, în calitate de câștigătoare a licitației cu strigare organizată la

29 iulie 1999, un contract de achiziționare a 16 autovehicule blindate mici.

- obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, deși a fost declarată câștigătoare a licitației cu strigare

organizată de pârâtă la data de 29 iulie 1999, situație consemnată în procesul-verbal

încheiat de comisia de licitații la data menționată, totuși, ulterior,

respectiv, la data de 15 septembrie 1999, Comitetul de direcție al reclamantei

a dispus, prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, anularea licitației pe

motiv că pârâta a constituit garanția de participare la licitație într-o altă

modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini, adică, prin gaj autentificat

asupra unui autovehicul care a fost predat efectiv la dispoziție către

organizatoarea licitației, în loc de depunerea unei sume cash sau a unei

scrisori de garanție bancară, cum se prevedea în caietul de sarcini.

Mai arată reclamanta că această

modalitate de constituire a garanției a fost acceptată atât de comisia de

licitații a pârâtei, cât și de ceilalți participanți la licitație, care au semnat

procesul-verbal din 29 iulie 1999 fără nici o obiecțiune.

Prin sentința civilă nr. 1562 din 14

martie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea și a

dispus desființarea hotărârii nr. 45 a Comitetului de direcție al C.E.C., din

15 septembrie 1999, cu consecința obligării pârâtei să încheie cu reclamanta un

contract privind achiziționarea a 16 autovehicule blindate mici, ca urmare a

adjudecării de către reclamantă a licitației desfășurată la 29 iulie 1999,

conform procesului-verbal nr. 1446 din 29 iulie 1999.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că, din moment ce art. 147 din Regulamentul

privind procedurile de organizare a licitațiilor, prezentarea ofertelor și

adjudecarea investițiilor, aprobat prin O.G. nr. 592/1993, prevede, printre

formele de constituire a garanției, pe lângă sumele cash, depuse la casieria

organizatorului licitației, ordin de plată, etc. și alte forme stabilite de

organizatorul licitației, modalitatea în care a fost constituită garanția în

cauza de față, și anume gaj autentificat asupra unui autovehicul, care a fost

pus efectiv la dispoziția organizatorului licitației, îndeplinește exigențele

actului normativ precitat și, ca atare, fără nici un temei, Comitetul de direcție

al C.E.C. a dispus, prin hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999, anularea

licitației câștigată de reclamantă la 29 iulie 1999, pentru acest motiv, adică

al constituirii garanției de participare, într-o altă modalitate decât cea

prevăzută în caietul de sarcini.

Apelul declarat împotriva sus menționatei

sentințe de către pârâta C.E.C. București a fost admis prin decizia civilă nr. 2329

din 14 septembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială,

și, ca urmare, hotărârea primei instanțe a fost schimbată în tot, în sensul că

respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut, în opoziție cu tribunalul, că, în speță, nu erau

incidente dispozițiile art. 14.7 din Regulamentul menționat, care conține norme

cadru, ci acelea ale capitolului VI pct. 2 din Normele metodologice emise de C.E.C.,

care au un caracter special, care prevedeau expres, ca modalitate de

constituire a garanției de participare restrictivă, și anume, fie în numerar,

fie sub forma de scrisoare de garanție bancară, astfel că, din moment ce în

cauză nu s-a făcut dovada că C.E.C., prin conducerea sa, a acceptat,

constituirea garanției în forma depusă de reclamantă (gaj autentificat, asupra

unui autovehicul predat efectiv organizatorului licitației) Comitetul de direcție

al C.E.C. era în drept, în temeiul art. 22 din Normele menționate mai sus, să

dispună anularea licitației din 29 iulie 1999, sub acest aspect neavând nici o

relevanță faptul că, comisia de licitație a acceptat participarea reclamantei

la licitație, prin constituirea garanției într-o altă modalitate, întrucât

această comisie nu poate fi asimilată conducerii C.E.C.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta SC A.B. SRL Timișoara.

Printr-un prim motiv de casare, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susține că decizia

instanței de apel, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la art.

22 paragraful 1 din Instrucțiunile metodologice emise de C.E.C., care prevăd că

anularea unei licitații se poate dispune dacă recurenta SC A.B. SRL nu ar fi

respectat metodologia și documentele stabilite de Normele pentru participarea

la licitații.

Or, cum normele menționate au un

caracter general, fiind aplicabile pentru desfășurarea oricărui fel de

licitație, și cum, la pct. 2 al capitolului IX din aceste norme, se stabilește

în sarcina comisiei de licitații competența să analizeze ofertele și să declare

firma câștigătoare, răspunzând de modul de desfășurare al licitației și de

alegerea făcută, înseamnă că, raportat la aceste dispoziții legale, conducerea

C.E.C. nu mai era în drept să anuleze licitația, în condițiile în care aceasta

s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale speciale, cu referire la art.

19 din Normele metodologice C.E.C., care fac trimitere la aplicabilitatea în

cauză a dispozițiilor O.G. nr. 12/1991 și H.G. nr. 592/1993, care ar fi

incidente în limitele normelor emise de C.E.C.

Se mai susține că împrejurarea că

Normele metodologice emise de C.E.C. au fost întocmite defectuos nu poate fi

opusă participanților, cu referire specială la reclamantă, atâta timp cât

întreaga documentație privind organizarea licitației, cât și condițiile de

desfășurare a acesteia, au fost aprobate de Comitetul de direcție C.E.C. și, ca

atare, pârâta nu poate invoca propria turpitudine pentru anularea licitației,

constând în alcătuirea necorespunzătoare a documentației, aceasta, în afara

faptului că, în condițiile speței, dacă reclamanta nu a îndeplinit condițiile

de participare, sancțiunea era cea de descalificare și, drept urmare, aceasta

nu putea fi declarat adjudecător câștigător al licitației, așa cum s-a

întâmplat în speță.

Or, în condițiile în care probele de

la dosar dovedesc că pârâta C.E.C. a procedat la completarea propriilor sale

norme, întocmite defectuos, cu dispozițiile art. 14.7 din Regulamentul pentru

organizarea licitațiilor, aprobat prin H.G. nr. 592/1993, care au un caracter

general și care prevăd la alin. (2), în privința garanțiilor, că acestea pot fi

constituite și sub alte forme stabilite de organizatorul licitației (cu acordul

societății achizitoare) nu numai prin depunerea unor sume cash sau scrisoare de

garanție bancară, înseamnă că modalitatea în care reclamanta a constituit

garanția (gaj autentificat asupra unui autovehicul predat efectiv la dispoziția

organizatorului licitației) îndeplinește cerințele legale și, ca atare, în

sarcina reclamantei nu poate fi reținută nici o culpă de natură a atrage

nulitatea licitației, din moment ce aceasta a fost organizată și s-a desfășurat

chiar în baza Normelor metodologice, elaborate de organizator.

Prin cel de al doilea motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 3 pct. 11 C. proc. civ. (în vigoare la

data formulării cererii) reclamanta susține, în esență, că decizia atacată a

fost dată cu aplicarea eronată a probelor de la dosar, care atestă că după

prima licitație, desfășurată la 19 iulie 1999, s-a hotărât de către comisie, cu

acordul tuturor participanților, organizarea unei alte licitații, la 29 iulie

1999, pentru înlăturarea deficiențelor constatate la prima licitație, sub

aspectul îndeplinirii condițiilor de participare, care, în final, s-a

considerat satisfăcute chiar prin constituirea de către reclamantă a garanției,

sub forma gajului autentificat asupra unui autovehicul blindat, lăsat la

dispoziția intimatei-pârâte, măsură care a fost acceptată de membrii comisiei

de licitație (în baza acordului prealabil al conducerii C.E.C.) ca și de ceilalți

participanți, astfel că, având în vedere subordonarea administrativă a

membrilor comisiei față de conducerea C.E.C., instanța nu putea ajunge la

concluzia că acceptarea constituirii garanțiilor de către comisia de licitație,

într-o altă modalitate decât cea prevăzută în caietul de sarcini, s-a făcut

fără acordul conducerii C.E.C. și că anularea ulterioară licitației s-a datorat

unor altor cauze străine de obiectul litigiului și a căror consecințe nu este

cazul să le suporte recurenta, aceasta în afara faptului că, potrivit art. 22 pct.

5 din Normele metodologice emise de C.E.C., anularea licitațiilor se poate

dispune, printre altele, numai în cazul existenței unei contestații admise,

ceea ce nu e cazul în speță, și cum o asemenea situație nu este susținută de

nici o dovadă de la dosar, rezultă că hotărârea nr. 45 din 15 septembrie 1999,

prin care Comitetul director al C.E.C. a dispus anularea licitației pe motivul

neconstituirii garanției, de participare, în condițiile prevăzute în caietul de

sarcini, este lipsită de temei legal, efect care se resfrânge și asupra deciziei

recurate.

În consecință, reclamanta solicită

admiterea recursului și respingerea apelului pârâtei împotriva sentinței primei

instanțe.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că pârâta C.E.C. a organizat o primă licitație la data de 19 septembrie

1999, pentru achiziționarea unor automobile blindate, și că, deși reclamanta nu

a depus garanția de participare, cu respectarea condițiilor prevăzute în

caietul de sarcini, totuși, a fost selectată conform procesului-verbal din 27

septembrie 1999, alături de alte firme, să participe la următoarea licitație al

cărui termen a fost prevăzut la 20 iulie 1999, urmând ca, până la acest termen,

să constituie garanția de participare conform mențiunii din procesul-verbal nr.

4446 din 29 iulie 1999.

Cu toate că reclamanta nu a

constituit garanția de participare în forma prevăzută în Instrucțiunile emise

de C.E.C., aceasta a fost declarată câștigătoare la cea de a doua licitație din

29 iulie 1999, dat fiind faptul că atât comisia de licitație, constituită de

pârâtă, cât și ceilalți participanți au apreciat că garanția depusă de

reclamantă sub forma unui gaj autentificat asupra unui autovehicul blindat,

lăsat efectiv la dispoziția organizatoarei licitației, îndeplinește cerințele

legale, deși în Instrucțiunile emise de C.E.C. în aplicarea Normelor metodologice

pentru desfășurarea licitațiilor organizate de această instituție, s-a prevăzut

că garanția minimă de participare este de minimum 500.000.000 lei, bunul gajat

depășind această valoare, și că aceasta poate fi depusă, exclusiv în numerar

sau sub formă de scrisoare de garanție bancară originală, în favoarea C.E.C.

Or, cum aceste dispoziții au

caracter special, situație confirmată expres și prin pct. III al instrucțiunilor

de ofertare, prin care s-a stipulat ca, în cazul unor eventuale litigii, nu se

vor lua în considerație prevederile unor acte normative aplicabile unităților

bugetare, întrucât sursa de finanțare nu este bugetul de stat, înseamnă că

acestea înlătură aplicarea oricărei dispoziții legale cu caracter general, deci,

inclusiv cele ale art. 14.7. din Regulamentul pentru organizarea licitațiilor

aprobat prin H.G. nr. 592/1993, care prevăd, în esență, că, pe lângă sume cash,

dispoziții de plată, etc., garanțiile de participare la licitație pot fi

constituite și prin alte forme stabilite de organizatorul licitației (cu

acordul unității achizitoare) și, ca atare, greșit instanța fondului și-a

întemeiat soluția pe aceste dispoziții legale, care nu erau aplicabile în

cauză.

De altfel, chiar din considerentele

sentinței, rezultă că depunerea garanției de participare la licitație într-o

altă formă decât cele menționate în textul legal precizat (art. 14.7) se face

cu acordul entității achizitoare, conducerii C.E.C., care, în speță, este

inexistent și, ca atare, această situație înlătură, oricum, aplicarea textului

legal invocat.

Pe de altă parte, se constată că

reclamanta s-a angajat, conform procesului-verbal din 19 iulie 1999, să

constituie garanția de participare sub forma prevăzută de Instrucțiunile emise

de C.E.C. în aplicarea Normelor metodologice pentru desfășurarea licitațiilor

elaborate de aceeași instituție; care, la art. 22, prevede sancțiunea anulării

licitației, printre altele, și în cazul nerespectării în ofertele depuse a

metodologiei și documentelor prevăzute în aceste norme.

De asemenea, se mai reține că,

potrivit capitolului VI pct. 2 din Normele metodologice menționate, documentele

elaborate de C.E.C., ca mod de întocmire și stabilire a unor criterii de

licitare, nu se negociază cu ofertanții, fiind obligatorii.

În acest context, se reține că, față

de conținutul dispozițiilor legale precizate, care au un caracter special,

rămâne fără nici o semnificație, așa cum bine a reținut și instanța de apel că,

în speță, comisia de licitație ca, de altfel, și ceilalți participanți, au

acceptat constituirea de către reclamantă a garanției de participare la

licitație, sub forma unui gaj autentificat asupra unui autovehicul blindat și

pus efectiv la dispoziția organizatoarei licitației, în baza căreia a fost

declarată câștigătoare, atâta timp cât o astfel de modalitate nu era prevăzută

în dispozițiile legale speciale menționate anterior, care nu s-a făcut dovada

că ar fi fost modificate ulterior, cu acordul conducerii pârâtei, instanța de

apel reținând corect, cu privire la acest aspect, caracterul de organism de

lucru al comisiei de licitații, care, însă, nu poate fi asimilată conducerii C.E.C.

În concluzie, și ținând seama de

toate cele arătate mai sus, se constată că nu pot fi reținute susținerile

reclamantei, în sensul că licitația din 29 iulie 1999 s-ar fi desfășurat în

baza unor Norme metodologice defectuos întocmite de pârâtă, și că licitația nu

se putea anula decât în baza unei contestații admise, care nu există în cauză,

deoarece, potrivit art. 22 paragraful 1 din Normele metodologice, o asemenea

măsură se putea dispune, așa cum, de altfel, s-a procedat prin hotărârea nr. 45

din 15 septembrie 1999, emisă de Comitetul de direcție C.E.C. și în cazul în

care nu se respectă, în ofertele depuse, metodologia și documentele prevăzute

în acest act, caz în care se încadrează, fără nici un dubiu, constituirea și

depunerea garanției de participare la licitație, de către reclamantă, într-o

altă formă decât cea prevăzută expres în caietul de sarcini (instrucțiuni) și

care a fost avută nelegal în vedere la declararea acesteia ca fiind

câștigătoarea licitației din 29 iulie 1999.

Așa fiind, recursul reclamantei

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.B. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 2329 din 14 septembrie

2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2003.