ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3898/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 620 din 1 iulie

2002 pronunțată de Tribunalul București a fost condamnat, printre alții,

inculpatul Șt.R. la:

- 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen.

S-a dispus conform art. 34 lit. b)

C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Instanța a reținut, în fapt, că în

ziua de 5 noiembrie 2001, organele de poliție s-au deplasat, în urma unei

sesizări, la sala de jocuri electronice a S.C. B.G. SRL din București, unde

l-au identificat pe inculpat care avea o pungă ce conținea 18 doze de heroină,

5 seringi, un pliculeț cu sare de lămâie și suma de 530.000 lei. Inculpatul a

recunoscut că este consumator de droguri, că a cumpărat 25 doze de heroină cu

suma de 3 milioane lei și că în acea zi a vândut o doză unei persoane poreclită

T. și o altă doză coinculpaților N.D. și B.M.

Martorii V.M. și I.C. au arătat de

asemenea că l-au văzut pe inculpat oferind droguri spre vânzare.

Prin decizia penală nr. 756 din 27

noiembrie 2002, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat în cauză de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel

inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea cuantumului pedepsei

aplicate, motiv susținut și în apel.

Recursul nu este fondat.

Infracțiunea de deținere și vânzare

a unui drog de mare risc, cum este heroina, prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani și cea cu

interzicerea unor drepturi.

Aplicând pentru această infracțiune

o pedeapsă de 5 ani închisoare, sub limita prevăzută de lege ca urmare a

reținerii circumstanțelor atenuante, instanțele au ținut seama de lipsa

antecedentelor penale, de sinceritatea inculpatului, de comportarea sa

anterioară bună, dar și de pericolul social ridicat al infracțiunii, de

frecvența acestor fapte.

Se constată, deci, că s-a făcut o

corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și că nu există temeiuri de micșorare a pedepsei stabilite.

Urmează, în consecință, să se

respingă recursul declarat de inculpat, care va fi obligat să plătească

cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Șt.R. împotriva deciziei penale nr. 756 din 27 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2001 la 19

septembrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.