ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2004

Asupra

recursului de față.

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.4 din 31 iulie 2003, Curtea de Apel Pitești, a admis cererea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a extins extrădarea admisă

prin sentința penală nr.3 din 25 aprilie 2002 a aceleiași curți de apel privind

pe cetățeanul italian N.L. pentru orice faptă săvârșită anterior predării

acestuia către statul italian.

Prin

aceeași hotărâre s-a constatat că asupra acestuia nu au fost găsite, pentru a

fi remise, obiecte prevăzute de art.48 din Legea nr.296/2001 privind

extrădarea.

S-au

reținut următoarele:

La

data de 3 iulie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a sesizat

Curtea de Apel Pitești cu cererea formulată de autoritățile italiene,

competente privind extinderea efectelor extrădării (admise prin sentința penală

nr.3/2003 a Curții de Apel Pitești) și pentru alte fapte anterioare predării –

altele decât cele care au format obiectul cererii inițiale, pentru cetățeanul

italian N.L.

Prin

sentința penală nr.3 din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, a fost

admisă cererea formulată de autoritățile italiene prin Parchet și s-a luat act

de admisibilitatea extrădării voluntare a cetățeanului italian sus-menționat,

reținându-se că acesta a fost de acord să fie extrădat în Italia.

Pentru

a admite noua cerere și a extinde extrădarea admisă anterior în condițiile

arătate, Curtea de Apel Pitești a motivat că din actele și lucrările dosarului

rezultă că, cetățeanul italian este arestat de autoritățile penale italiene,

sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni de furt calificat cu mână

armată, tăinuire calificată prin asociere cu mai multe persoane, deținere de

revolver, prevăzute de art.99, 110, 628

1

și 31, 648 din C. pen.

italian; art.10, 12 și 14 din Legea nr.4967/1974 pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii de 20 ani, bănuindu-se că la 28 decembrie 1999, prin

asociere cu 2 complici a jefuit o bancă din Nevara, Italia, de unde a  sutras o

mare sumă de bani.

Față

de cele mai sus-arătate, Curtea de Apel Pitești a motivat că avându-se în

vedere necesitatea cercetării în mod conex a tuturor faptelor pentru care este

bănuit cetățeanul italian, se impune, potrivit art.51 alin.1 lit.a din Legea

nr.269/2001 privind extrădarea, admiterea cererii și extinderea extrădării.

Împotriva

sentinței, persoana extrădată a declarat recurs, invocând următoarele:

-deși

hotărârea a fost pronunțată cu mențiunea că este supusă recursului, nu i-a fost

comunicată (nici la locul unde se știa că se află și nici prin afișare). Având

în vedere și faptul  că cererea de extindere a efectelor extrădării a fost

judecată în lipsa lui, fără să fi fost citat și fără să știe nimic despre

proces, a cerut să se constate că pentru el, termenul de recurs nu a început să

curgă și că deci, prezenta declarație de recurs făcută prin memoriu, trebuie

considerată în termen;

-deși

judecarea cererii de extindere a extrădării, a avut loc fără citarea sa și fără

să fi fost prezent, și deși în încheierea de ședință din 8 iulie 2003 s-a făcut

mențiunea că el a lipsit, s-a consemnat că procedura a fost legal îndeplinită.

În acest mod arată și motivează

recurentul, i-a fost nesocotit și încălcat dreptul de a se apăra (de a se opune

la extrădare, de a fi interogat în prezența unui avocat, de a formula apărări,

de a propune probe – drepturi prevăzute de art.34-36 din Legea nr.296/2001).

În

urma examinării lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate și de

dispozițiile legale în materie, se constată următoarele:

Într-adevăr,

sentința penală nr.4 din 31 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești,  nu i-a fost

comunicată persoanei extrădate, la nici unul din locurile arătate de ea în

cererea scrisă de recurs, deși aceasta a lipsit atât la judecarea cauzei cât și

la pronunțare.

Așa

fiind, Curtea constată că recursul a fost declarat în termen și procedând la

examinarea motivelor invocate reține următoarele:

Deși,

la nici unul din cele 3 termene de judecată, din 8 iulie 2003, 10 iulie 2003 și

31 iulie 2003, persoana extrădată N.L. nu a fost citat și nici nu a fost

prezent, instanța, a reținut greșit că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Așa

fiind, este evident că au fost încălcate dispozițiile art.34 alin.1 din Legea

nr.296/2001 care prevăd obligativitatea citării persoanei  extrădabile prin

orice mijloc de înștiințare rapidă sau cu mandat pentru a se putea urma

procedura prevăzută de art.34 alin.2 și următoarele din aceeași lege, în cadrul

căreia persoana sus-menționată să-și poată exercita dreptul la apărare.

Trebuie

constatat că procedând  la judecarea cauzei în acest mod instanța a încălcat

implicit și dispozițiile art.291 alin.1 din C. proc. pen., care prevăd că,

judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este

îndeplinită (art.38 alin.2 din Legea nr.296/2001, prevăd sub acest aspect, că

normele de procedură penală privind urmărirea și judecata, sunt aplicabile  și

în procedura de extrădare, în măsura în care, prin această lege specială nu se

dispune astfel).

Față

de această situație, Curtea, constată că acest motiv de recurs are, prin

importanța și efectele sale, prioritate față de celelalte motive invocate, el

constituind temeiul de casare prevăzut de art.385

9

pct.21 din C.

proc. pen., care impune admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul  declarat de persoana extrădabilă N.L.  împotriva  sentinței penale

nr.4 din 31 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează

sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Definitivă

.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.