ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2004

Asupra recursului de față. În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.4 din 31 iulie 2003, Curtea de Apel Pitești, a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a extins extrădarea admisă prin sentința penală nr.3 din 25 aprilie 2002 a aceleiași curți de apel privind pe cetățeanul italian N.L. pentru orice faptă săvârșită anterior predării acestuia către statul italian. Prin aceeași hotărâre s-a constatat că asupra acestuia nu au fost găsite, pentru a fi remise, obiecte prevăzute de art.48 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea.

S-au reținut următoarele: La data de 3 iulie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a sesizat Curtea de Apel Pitești cu cererea formulată de autoritățile italiene, competente privind extinderea efectelor extrădării (admise prin sentința penală nr.3/2003 a Curții de Apel Pitești) și pentru alte fapte anterioare predării – altele decât cele care au format obiectul cererii inițiale, pentru cetățeanul italian N.L. Prin sentința penală nr.3 din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă cererea formulată de autoritățile italiene prin Parchet și s-a luat act de admisibilitatea extrădării voluntare a cetățeanului italian sus-menționat, reținându-se că acesta a fost de acord să fie extrădat în Italia.

Pentru a admite noua cerere și a extinde extrădarea admisă anterior în condițiile arătate, Curtea de Apel Pitești a motivat că din actele și lucrările dosarului rezultă că, cetățeanul italian este arestat de autoritățile penale italiene, sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni de furt calificat cu mână armată, tăinuire calificată prin asociere cu mai multe persoane, deținere de revolver, prevăzute de art.99, 110, 628 1 și 31, 648 din C. pen. italian; art.10, 12 și 14 din Legea nr.4967/1974 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 20 ani, bănuindu-se că la 28 decembrie 1999, prin asociere cu 2 complici a jefuit o bancă din Nevara, Italia, de unde a sutras o mare sumă de bani.

Față de cele mai sus-arătate, Curtea de Apel Pitești a motivat că avându-se în vedere necesitatea cercetării în mod conex a tuturor faptelor pentru care este bănuit cetățeanul italian, se impune, potrivit art.51 alin.1 lit.a din Legea nr.269/2001 privind extrădarea, admiterea cererii și extinderea extrădării. Împotriva sentinței, persoana extrădată a declarat recurs, invocând următoarele: -deși hotărârea a fost pronunțată cu mențiunea că este supusă recursului, nu i-a fost comunicată (nici la locul unde se știa că se află și nici prin afișare).

Având în vedere și faptul că cererea de extindere a efectelor extrădării a fost judecată în lipsa lui, fără să fi fost citat și fără să știe nimic despre proces, a cerut să se constate că pentru el, termenul de recurs nu a început să curgă și că deci, prezenta declarație de recurs făcută prin memoriu, trebuie considerată în termen; -deși judecarea cererii de extindere a extrădării, a avut loc fără citarea sa și fără să fi fost prezent, și deși în încheierea de ședință din 8 iulie 2003 s-a făcut mențiunea că el a lipsit, s-a consemnat că procedura a fost legal îndeplinită. În acest mod arată și motivează recurentul, i-a fost nesocotit și încălcat dreptul de a se apăra (de a se opune la extrădare, de a fi interogat în prezența unui avocat, de a formula apărări, de a propune probe – drepturi prevăzute de art.34-36 din Legea nr.296/2001).

În urma examinării lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale în materie, se constată următoarele: Într-adevăr, sentința penală nr.4 din 31 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești, nu i-a fost comunicată persoanei extrădate, la nici unul din locurile arătate de ea în cererea scrisă de recurs, deși aceasta a lipsit atât la judecarea cauzei cât și la pronunțare. Așa fiind, Curtea constată că recursul a fost declarat în termen și procedând la examinarea motivelor invocate reține următoarele: Deși, la nici unul din cele 3 termene de judecată, din 8 iulie 2003, 10 iulie 2003 și 31 iulie 2003, persoana extrădată N.L. nu a fost citat și nici nu a fost prezent, instanța, a reținut greșit că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Așa fiind, este evident că au fost încălcate dispozițiile art.34 alin.1 din Legea nr.296/2001 care prevăd obligativitatea citării persoanei extrădabile prin orice mijloc de înștiințare rapidă sau cu mandat pentru a se putea urma procedura prevăzută de art.34 alin.2 și următoarele din aceeași lege, în cadrul căreia persoana sus-menționată să-și poată exercita dreptul la apărare. Trebuie constatat că procedând la judecarea cauzei în acest mod instanța a încălcat implicit și dispozițiile art.291 alin.1 din C. proc. pen., care prevăd că, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită (art.38 alin.2 din Legea nr.296/2001, prevăd sub acest aspect, că normele de procedură penală privind urmărirea și judecata, sunt aplicabile și în procedura de extrădare, în măsura în care, prin această lege specială nu se dispune astfel).

Față de această situație, Curtea, constată că acest motiv de recurs are, prin importanța și efectele sale, prioritate față de celelalte motive invocate, el constituind temeiul de casare prevăzut de art.385 9 pct.21 din C. proc. pen., care impune admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de persoana extrădabilă N.L. împotriva sentinței penale nr.4 din 31 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Pitești. Definitivă . Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.