ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5422/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință nr. 9/ F

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și familie, la data de 14 august 2006, în dosarul nr. 7985/2/2006, s-a

dispus arestarea provizorie în vederea extrădării către Republica Italiană a

numitului W.H., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 august 2006

până la data de 12 septembrie 2006.

La 11 septembrie 2006, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București a formulat cererea înregistrată cu nr. 2740/II-5/2006

prin care a solicitat prelungirea pe o durată de 10 zile, începând cu data de

13 septembrie 2006 până la data de 22 septembrie 2006, a duratei arestării

provizorii în vederea extrădării cetățeanului chinez W.H.

S-a precizat că autoritățile

judiciare italiene, printr-o adresă înaintată și depusă la dosar, au învederat

că necesită timp suplimentar pentru transmiterea cererii de extrădare.

Prin încheierea nr. 11/ F,

pronunțată în Camera de Consiliu, din 12 septembrie 2006, având pe rol

soluționarea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de

prelungire a duratei arestării preventive în vederea extrădării a cetățeanului

chinez W.H., Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis sesizarea parchetului și a dispus prelungirea duratei

arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă de 10 zile, de la 13

septembrie 2006 la 22 septembrie 2006, inclusiv, pentru persoana extrădabilă W.H.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 45

și 46 din Legea nr. 302/2004, modificată, iar infracțiunile pentru care

cetățeanul chinez este cercetat au corespondent în legislația română, fiind

respectate condițiile art. 26 din aceeași lege, iar pedeapsa prevăzută de

dreptul penal român îndeplinește exigențele art. 28 din aceeași lege.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs persoana extrădabilă W.H., fără a-l motiva în scris, iar prin

apărătorul ales, cu ocazia soluționării recursului, a solicitat casarea

încheierii atacate și punerea în libertate.

Examinând încheierea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosar

rezultă că autoritățile italiene au formulat cerere de extrădare a cetățeanului

chinez W.H., urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în

vederea comiterii de infracțiuni, trafic ilegal de persoane, tâlhărie, răpire

și violarea regimului armelor și munițiilor, fapte prevăzute și sancționate de art.

110, 416, 630 C. pen. Italian, și art. 12 din Legea nr. 286/1998 a Republicii

Italiene.

Împotriva acesteia a fost emis

mandatul de arestare preventivă nr. 113689/03 R.G.I.P. din 24 martie 2005 al

Tribunalului din Florența.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, fiind investită cu soluționarea cererii parchetului de prelungire

a duratei arestării preventive în vederea extrădării a cetățeanului chinez

menționat, a constatat, în baza actelor existente la dosar, în mod corect că se

impune prelungirea stării de arest.

Astfel, cererea inițială de arestare

provizorie îndeplinește cerințele prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

statul solicitant indicând necesitatea extrădării cetățeanului chinez pentru

punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul din

Florența la 24 martie 2005.

De asemenea, infracțiunile pentru

care cetățeanul chinez este cercetat au corespondent în legislația română, iar

pedeapsa prevăzută de legislația statului nostru pentru aceste infracțiuni

îndeplinește cerințele art. 28 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală.

În consecință, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, în baza înscrisurilor atașate la dosar și a

legislației aplicabile în cauză, a procedat corect și a dispus prelungirea

duratei arestării provizorii a cetățeanului chinez.

Cu privire la motivul invocat de

apărătorul ales al recurentului în sensul că încheierea atacată este lovită de

nulitate întrucât persoana extrădabilă nu a fost asistată de apărătorul său

ales, acesta din urmă nefiind încunoștiințat să se prezinte în instanță, Curtea

constată că este nefondat deoarece nu revine instanței de judecată obligația de

a înștiința apărătorul ales asupra acestui aspect.

Dimpotrivă, în baza contractului de

asistență juridică încheiat, apărătorul ales are obligația de a depune

diligențele necesare îndeplinirii mandatului său.

A mai apreciat recurentul că nu se

impunea prelungirea arestării provizorii întrucât la dosar nu există mandatul

de arestare, ci numai o adresă în care se vorbește despre existența acestuia.

Or, potrivit art. 45 și 46 din Legea

nr. 302/2004 raportat la actele depuse la dosar, rezultă că statul italian are

la dispoziție un termen de 40 de zile în interiorul căruia trebuie să transmită

cererea de extrădate și înscrisurile necesare, iar la data prelungirii

arestării provizorii, respectiv 12 septembrie 2006, nu se împlinise acest

termen.

Față de aceste considerente, urmează

a se constata că recursul declarat este nefondat, și respins ca atare.

Va fi obligat recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul interpretului de limbă chineză

fiind suportat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana extrădabilă W.H. împotriva încheierii nr. 11/ F din 12

septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 8517/2/2006.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

Onorariul interpretului de limba

chineză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 septembrie 2006.