ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4376/2010

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 7000/30 din 23 septembrie

2008, reclamantul P.O. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în

judecată împotriva pârâtei SC P.S.V. SA București, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești

neacordate în sumă de 1.780 lei, reprezentând suplimentarea drepturilor

salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte,

pentru aprovizionarea toamnă - iarnă, în luna octombrie, pe anii 2005, 2006 și

2007, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința civilă

nr. 835 din 3 martie 2009, Tribunalul Timiș, secția civilă, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, întrucât

reclamantul își are domiciliul în Municipiul Arad, precum și dispozițiile art.

284 alin. (2) Codul muncii.

Prin Sentința civilă

nr. 764 din 12 mai 2009, Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și

fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a stabilit că Tribunalul

Municipiului București este competent teritorial exclusiv să soluționeze

pricina și a dispus trimiterea dosarului la această instanță, în vederea

judecății.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța Tribunalului Arad a dat eficiență competenței exclusive

reglementate de art. 72 din Legea nr. 168/1999 și Deciziei Curții

Constituționale cu nr. 254 din 24 februarie 2009 și pentru majore exigențe de

unificare a practicii judiciare.

Prin Sentința civilă

nr. 6848 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă,

conflicte de muncă și litigii de muncă a declinat competența teritorială de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, întrucât reclamantul P.O.

are domiciliul în Municipiul Arad, așa cum rezultă din copia cărții de

identitate aflată la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș.

Analizând conflictul

negativ de competență, născut între Tribunalul Municipiului Arad și Tribunalul

București, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a acțiunii

formulate de reclamantul P.O., în contradictoriu cu pârâta P.S.V. SA București,

având ca obiect pretenții decurgând din contractul colectiv de muncă, în

favoarea Tribunalului Arad, avându-se în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art. 284

alin. (2) C. muncii (Legea nr. 59/2003) stipulează faptul că, cererile

referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a

cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după

caz, sediul.

De asemenea,

dispozițiile art. 298 alin. (2) din aceeași lege arată că, pe data intrării în

vigoare a Codului Muncii, orice alte dispoziții contrare se abrogă.

Prin urmare, prin

intrarea în vigoare a Legii nr. 59/2003 s-au abrogat orice alte dispoziții

contrare, inclusiv prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind

soluționarea conflictelor de muncă ce stipulau faptul că, cererile referitoare

la conflictele de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a

cărei circumscripție își are sediul unitatea.

Cum aceste dispoziții

sunt contrare Legii nr. 59/2003, rezultă că au fost abrogate implicit, întrucât

nu au valoare de normă specială, decât în raport de prevederile Codului de

procedură civilă, deoarece în vechea reglementare (Legea nr. 10/1972), în

vigoare la data apariției Legii nr. 168/1999, nu erau prevăzute dispoziții

speciale referitoare la competența teritorială și materială de soluționare a

conflictelor de muncă.

În același timp,

ulterior, prin noua reglementare a Codului Muncii (Legea nr. 59/2003),

legiuitorul a prevăzut cu valoare imperativă care este criteriul în raport de

care se stabilește competența teritorială de soluționare a litigiilor de muncă,

respectiv domiciliul reclamantului.

Prin urmare,

competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă, se stabilește în

raport de domiciliul sau reședința, respectiv sediul reclamantului, conform

art. 298 alin. (2) din Legea nr. 59/2003, și nu în raport de sediul unității,

conform art. 72 din Legea nr. 168/1999.

Cum în cauză,

potrivit dovezilor existente la dosar, reclamantul își are domiciliul pe raza

Municipiului Arad, competența de soluționare a cererii sale, aparține

tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN