ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4376/2010

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 7000/30 din 23 septembrie 2008, reclamantul P.O. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei SC P.S.V. SA București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești neacordate în sumă de 1.780 lei, reprezentând suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, pentru aprovizionarea toamnă - iarnă, în luna octombrie, pe anii 2005, 2006 și 2007, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective. Prin Sentința civilă nr. 835 din 3 martie 2009, Tribunalul Timiș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, întrucât reclamantul își are domiciliul în Municipiul Arad, precum și dispozițiile art. 284 alin. (2) Codul muncii.

Prin Sentința civilă nr. 764 din 12 mai 2009, Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a stabilit că Tribunalul Municipiului București este competent teritorial exclusiv să soluționeze pricina și a dispus trimiterea dosarului la această instanță, în vederea judecății. Pentru a se pronunța astfel, instanța Tribunalului Arad a dat eficiență competenței exclusive reglementate de art. 72 din Legea nr. 168/1999 și Deciziei Curții Constituționale cu nr. 254 din 24 februarie 2009 și pentru majore exigențe de unificare a practicii judiciare. Prin Sentința civilă nr. 6848 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, întrucât reclamantul P.O.

are domiciliul în Municipiul Arad, așa cum rezultă din copia cărții de identitate aflată la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș. Analizând conflictul negativ de competență, născut între Tribunalul Municipiului Arad și Tribunalul București, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul P.O., în contradictoriu cu pârâta P.S.V. SA București, având ca obiect pretenții decurgând din contractul colectiv de muncă, în favoarea Tribunalului Arad, avându-se în vedere următoarele considerente: Dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii (Legea nr. 59/2003) stipulează faptul că, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De asemenea, dispozițiile art. 298 alin. (2) din aceeași lege arată că, pe data intrării în vigoare a Codului Muncii, orice alte dispoziții contrare se abrogă. Prin urmare, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 59/2003 s-au abrogat orice alte dispoziții contrare, inclusiv prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă ce stipulau faptul că, cererile referitoare la conflictele de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea. Cum aceste dispoziții sunt contrare Legii nr. 59/2003, rezultă că au fost abrogate implicit, întrucât nu au valoare de normă specială, decât în raport de prevederile Codului de procedură civilă, deoarece în vechea reglementare (Legea nr. 10/1972), în vigoare la data apariției Legii nr. 168/1999, nu erau prevăzute dispoziții speciale referitoare la competența teritorială și materială de soluționare a conflictelor de muncă.

În același timp, ulterior, prin noua reglementare a Codului Muncii (Legea nr. 59/2003), legiuitorul a prevăzut cu valoare imperativă care este criteriul în raport de care se stabilește competența teritorială de soluționare a litigiilor de muncă, respectiv domiciliul reclamantului. Prin urmare, competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă, se stabilește în raport de domiciliul sau reședința, respectiv sediul reclamantului, conform art. 298 alin. (2) din Legea nr. 59/2003, și nu în raport de sediul unității, conform art. 72 din Legea nr. 168/1999. Cum în cauză, potrivit dovezilor existente la dosar, reclamantul își are domiciliul pe raza Municipiului Arad, competența de soluționare a cererii sale, aparține tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN