ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2302/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.02.2016, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice, solicitând: anularea Deciziei nr. xSRC din data de 14 august 2015, prin care s-a respins contestația formulată de A. împotriva Deciziei de respingere a înregistrării în scopuri de TVA nr. 6154 din data de 28 mai 2015, anularea Deciziei de respingere a înregistrării în scopuri de TVA nr. 6154 din data de 28 mai 2015, obligarea pârâtei ANAF la înregistrarea A. în scopuri de TVA, în conformitate cu art. 153 alin. (1) din C. fisc. ; în subsidiar, să se modifice criteriile 5 și 6 și să fie obligată ANAF la efectuarea unei noi verificări; obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2542 din data de 09.09.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice pe capetele 1 și 2 de cerere; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGAMC pe capetele 3 și 4 de cerere; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice; s-a dispus anularea Deciziei nr. xSRC/14.08.2015 și a Deciziei nr. x/28.05.2015 emise de pârâta DGAMC; a obligat pârâta Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice la efectuarea unei noi verificări și s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la înregistrarea reclamantei în scopuri de TVA.

Prin încheierea din 20.05.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 2542 din data de 09 septembrie 2016 și a încheierii din 20 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând sentința recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. privește încheierea de ședință din data de 20.06.2016 prin care instanța a respins excepția de necompetență a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal de a soluționa în primă instanță cauza.

Se arată că hotărârea recurată este nelegală și în raport de cele dispuse sentința pe fond din 9.09.2016 este nelegală fiind dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.

Se arată că în cauză competența de soluționare în primă instanță în raport de obiect revenea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocă în raport de soluția de fond dispusă prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. SRL pronunțarea hotărârii cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile respectiv dispozițiile Ordinului Președintelui ANAF nr. 17/2015.

Se arată că prima instanță a efectuat o verificare greșită a îndeplinirii condițiile de către reclamantă de a fi înregistrată în scopuri de TVA. Se arată că Decizia privind înregistrarea în scopuri de TVA nr. x/28.05.2015 a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (2) lit. b) din O.P.A.N.A.F nr. 17/2015 privind stabilirea criteriilor pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA, respectivele prevederi constituind temeiul de drept al respingerii solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, iar neîndeplinirea criteriului prevăzut de art. 3, lit. c) din același act normativ, a constituit motivul de fapt al respingerii solicitării de înregistrare în scopuri de TVA.

Analiza organului fiscal, în scopul evaluării "intenției și capacității", în sensul art. 3, lit. c) din O.P.A.N.A.F. nr. 17/2015, s-a efectuat în conformitate cu prevederile O.P.A.N.A.F. nr. 301/2015 pentru aprobarea procedurilor privind analiza și evaluarea intenției și capacității persoanelor impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni în sfera TVA, respectiv anexa nr. 1, secțiunea I și a vizat determinarea obiectivă a criteriilor de risc în contextul stării de fapt existente la data solicitării înregistrării în scopuri de TVA, prin coroborarea informațiilor furnizate de formularul 088, "Declarația pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA" cu informațiile furnizate de bazele de date accesate de organul fiscal.

Se solicită în raport de motivele de recurs invocate casarea sentinței atacate și în principal trimiterea cauzei instanței competente respectiv către Tribunalul București și în subsidiar rejudecarea în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legal emise a actelor contestate.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat în raport de ambele motive de recurs invocate.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză hotărârile contestate de recurs fiind legale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care vizează încheierea din 20.05.2016 este nefondat.

Prin această încheiere prima instanță a verificat competența și a respins motivat excepția de necompetență materială invocată prin întâmpinare.

Soluția de respingere este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind respinsă corect excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, de a soluționa în primă instanță acțiunea reclamantei.

În cauză competența de soluționare a curții de apel este determinată de calitatea organului administrativ care a emis deciziile contestate, respectiv de calitatea de autoritate publică centrală în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Decizia privind TVA 1 nr. x/28.05.2015 și Decizia TVA 2 nr. xSRC/14.08.2015 au fost emise de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili care este o instituție publică centrală, fapt rezultat din H.G. nr. 521/2013.

Prin dispozitivul hotărârii prin care s-a respins contestația autorității pârâte a indicat Curtea de Apel ca instanță competentă să soluționeze în primă instanță cauza.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză prima instanță realizând o aplicare corectă a dispozițiilor normelor legale incidente.

Prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Ordinului Președintelui ANAF nr. 17/2015 și a analizat în concret aprecierea realizată de autoritatea pârâtă îndeplinirea criteriilor de către reclamanta-intimată pentru înregistrarea acestei noi soluții înființată prin divizarea forțată a B. IFN SA în Scopuri de TVA.

Recurenta-pârâtă nu a contestat soluția de fapt reținută de prima instanță arătând numai că structura criteriilor 5 și 6, în sensul că reclamanta i-a fost respinsă cererea de înregistrare în scopuri de TVA pe motiv că "nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitatea economică potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din Ordinul Președintelui ANAF nr. 17/2015.

Prima instanță a motivat corect de ce a apreciat că autoritatea pârâtă a verificat eronat îndeplinirea criteriilor nr. 5 și 6 Verificarea eronată s-a datorat aprecierii eronate a situației de fapt privind debitele restante ale fostei securității, sume care nu erau restante în raport de Sentința civilă nr. 2227/8.08.2014.

Plecând de la o situație de fapt greșită reclamanta-intimată a fost încadrată automat într-o categorie de risc, motiv pentru care i-a fost respinsă cererea de înregistrare în scopuri de TVA în aplicația C.

Prima instanță a arătat în ce mod au fost aplicate greșit criteriile 5 și 6 din Ordin și fără a se substitui autorității fiscale a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 la efectuarea de noi verificări a cererii reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA.

A fost respins capătul de cerere privind înregistrarea reclamantei în scopuri de TVA aceasta putând fi realizată în urma reverificării cererii în raport de cele dispuse prin sentința de fond de către organul fiscal competent.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței civile nr. 2542 din data de 09 septembrie 2016 și a încheierii din 20 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 mai 2019.

Procesat de GGC - GV