ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată. Prima instanță investită.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: 1) obligarea pârâtei, în temeiul art. 13 alin. (7) din Contractul de finanțare nr. x din 2 aprilie 2014 la plata următoarelor sume: - 35.537,02 RON reprezentând cheltuieli neeligibile, aferent cererii de plată nr. x; - 1.766,58 RON reprezentând cheltuieli neeligibile, aferent cererii de plată nr. x; 2) obligarea pârâtei, potrivit art. 13 alin. (10) din Contractul de finanțare nr. x din 2 aprilie 2014 la plata dobânzilor de întârziere calculate până la data plății efective; 3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 535 din data de 21 februarie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora: (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(1
1
) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Din actele dosarului reiese că, deși invocă neregularități în executarea contractului de finanțare, reclamantul nu a înțeles să recurgă la procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, la care face referire art. 14 alin. (3) din contractul de finanțare, și care presupune emiterea unui titlu pentru recuperarea creanței. Prin urmare, nu se poate aprecia că cererea de chemare în judecată ar avea legătură cu vreun act administrativ, în sensul art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004. În realitate, cererea reclamantului este o acțiune în pretenții ce are drept izvor o specie de contract administrativ. Întrucât nu tinde la modificarea ori desființarea contractului, competența materială urmează a se stabili în funcție de valoarea pretenției, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport cu argumentele expuse, constatând că suma pretinsă de reclamant este inferioară celei de 1.000.000 de RON, Curtea a admis excepția și pe cale de consecință a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a II-a.
A doua instanță învestită, după declinare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017.
Prin Sentința civilă nr. 5970 din data de 16 octombrie 2017 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, în vigoare de la 15 februarie 2013, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres că sunt de competența curții de apel toate cererile privind acte ale unei autorități publice centrale și sume rezultate din fonduri europene nerambursabile fără vreo distincție cu privire la procedura de recuperare a acestor fonduri.
Sunt întrunite condițiile prev. de art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004 pentru ca prezenta cauză să fie supusă judecății curții de apel în primă instanță - acțiunea privește un contract încheiat cu o autoritate publică centrală și se solicită plata unor sume derivând din acesta.
Așa cum a arătat reclamanta prin acțiune, finanțarea contractului a fost asigurată în baza Schemei de ajutor de stat pentru dezvoltarea regională prin sprijinirea investițiilor în turism din cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013.
În condițiile în care necompetența tribunalului este de ordine publică, în baza art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței inițial învestite - Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce privește cadrul procesual se constată că pretențiile deduse judecății se întemeiază pe un contract încheiat cu o autoritate publică centrală, iar finanțarea contractului a fost asigurată din fonduri europene nerambursabile în baza Schemei de ajutor de stat pentru dezvoltarea regională prin sprijinirea investițiilor în turism din cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel"
Însă, dispozițiile art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 statuează în mod expres că:
"Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."
Prin urmare, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Cum obiectul acțiunii de față privește un act al unei autorități publice centrale, iar obiectul cauzei îl reprezintă sume privind finanțarea nerambursabilă, Înalta Curte constată că, din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei aparține curții de apel, respectiv Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Soluția Înaltei Curți
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și pe pârâta SC A. SRL în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2019.
Procesat de GGC - LM