Decizia nr. 1205/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 333/2015 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22.06.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de Evaluare nr. x/29.05.2015, prin care pârâta a constatat faptul că în perioada 30.08.2012 - în prezent reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a deținut atât funcția de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Orășenesc Oțelu Roșu cât și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 333 din data de 3 decembrie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x/29.05.2015 întocmit de către pârâtă, fără cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului A. Prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., a susținut că hotărârea primei instanțe este nulă, întrucât instanța de fond a încălcat regulile de procedură în ceea ce privește comunicarea înscrisurilor depuse în probațiune de reclamant, apreciind că nu se impune comunicarea acestora în favoarea pârâtei Agenția Națională de Integritate. Instanța de fond și-a fundamentat soluția pe Adresa nr. x/10.11.2014 emisă de MFP, ANAF-DGRFP Timișoara, și respectiv pe Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor nr. 1/30.07.2010, înscris ce nu i-a fost comunicat odată cu cererea de chemare în judecată a reclamantului. Ca urmare a acestui fapt, și având în vedere și susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei, a solicitat instanței de judecată comunicarea Adresei nr. x din 26.07.2010, prin care reclamantul intimat A. a renunțat la mandatul de administrator al S.C. B. S.R.L., precum și Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor nr. 1/30.07.2010. În același context, a solicitat instanței de fond, în temeiul art. 249 din C. proc. civ., să pună în vedere reclamantului, căruia îi incumbă sarcina probei, să depună la dosarul cauzei, în vederea comunicării, și extrase din registrele de intrări-ieșiri ale S.C B. S.R.L. privind înregistrarea Adresei nr. x din 26.07.2010 și Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor nr. 1/30.07.2010, certificate conform cu originalul de către reclamant, înscrisuri care de asemenea nu au fost comunicate Agenției Naționale de Integritate. Având în vedere cele învederate, instanța de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute la art. 149 și art. 150 din noul C. proc. civ., astfel că hotărârea atacată este nulă. Totodată, în susținerea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. este fondat, consideră că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) și lit. b.) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, și respectiv ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului cu modificările și completările ulterioare. În mod nelegal instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, motivând aceasta, pe de o parte, prin faptul că, potrivit Adresei nr. x/10.11.2014, emisă de MFP-ANAF-DGRFP Timișoara, S.C. B. S.R.L. (la care reclamantul avea calitatea de administrator), devenise inactivă începând cu data de 07.10.2010, iar, pe de altă parte, că reclamantul, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor nr. 1/30.07.2010, nu a mai avut calitatea de administrator la această societate comercială, astfel că neînscrierea acestui document în registrul comerțului nu echivalează cu exercitarea acestei calități. Considerentele primei instanțe sunt greșite, având în vedere că prin dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilitățile funcției de manager de spital, una dintre acestea fiind calitatea de administrator la o societate comercială. În acest context este lipsit de relevanță dacă societatea comercială a desfășurat sau nu activitate, sau dacă a realizat sau nu venituri, întrucât legiuitorul nu a făcut niciun fel de distincție între societățile care derulează activități și cele care, deși sunt înregistrate oficial, nu derulează activități. Așadar, prin aceste texte de lege, legiuitorul nu a condiționat existența stării de incompatibilitate în sensul celor motivate de instanța de fond, respectiv nu a prevăzut că nerealizarea de venituri de către societatea comercială, ca urmare a declarării sale la organele fiscale ca inactivă, ar constitui o excepție de la aplicabilitatea art. 180 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare. Regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități/funcții (elementul definitoriu al noțiunii de incompatibilitate) necondiționat de întocmirea altor acte juridice. Reclamantul A., în calitate de manager de spital, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile, și să nu să încalce legislația aplicabilă. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede următoarele: - "înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune altfel" (art. 5 alin. (1); - "în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la: orice modificare privind actele, faptele și mențiunile înregistrate" (art. 21); - "Comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile deja data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare"(art. 22 alin. (1); - "înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării" (art. 22 alin. (2). În vederea respectării dispozițiilor legale prezentate anterior, comercianții au obligația de a solicita înscrierea la registrul comerțului a modificărilor adoptate prin hotărârile luate de adunarea generală a asociaților, într-un termen de 15 zile, fapt concretizat prin depunerea unei cereri însoțită de o serie de documente obligatorii. În speță, pentru revocarea admiratorilor fiind necesare pe lângă depunerea hotărârii AGA și a actului constitutiv actualizat, și declarația pe propria răspundere a noului administrator, specimenul de semnătură, actul de identitate, cazierul fiscal. Or, în speța dedusă judecății, instanța de fond a ignorat cu desăvârșire aplicabilitatea acestor dispozițiile legale, pronunțând astfel o soluție nelegală. Concret, reclamantul, nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților reglementat de dispozițiile art. 180 alin. (d) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare. Potrivit celor comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Adresa nr. x/14.10.2014, în evidențele acestei instituții, dl. A. figurează ca deținând calitatea de asociat și administrator al S.C. B. S.R.L de la data de 05.12.2007 și până în prezent. Persoana care are obligația de a cere o înregistrare în cadrul registrului comerțului nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate. Astfel, simpla procedură prin care se depune demisia, nu este suficientă, dacă ulterior nu se aduc la îndeplinire procedurile legale de publicitate și opozabilitate. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 553/2013 în Dosarul nr. x/2011: "în ceea ce privește S.C. V. S.R.L. prima instanță a apreciat corect că Hotărârea nr. 1/2008, privind revocarea recurentului din funcția de administrator deși a primit dată certă nu a fost publicată în registrul comerțului și nu a devenit opozabilă terților conform art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1990, în cauză recurentul având obligația de a solicită înregistrarea modificărilor actului constitutiv pentru a fi înlăturată situația de incompatibilitate chiar dacă societatea a mandatat o altă persoană." Astfel, nu se poate reține că incompatibilitatea prevăzută de legiuitor la art. 180 alin. (d) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare nu a existat, din moment ce, potrivit evidențelor O.N.R.C. reclamantul este administratorul S.C. B. S.R.L. de la data de 05.12.2007 și până în prezent, iar declararea acestei societăți comerciale ca inactivă la organele fiscale nu anulează de drept, respectiv implicit calitatea de administrator al societății. În concluzie, începând cu data de 30.08.2012 și până în data emiterii raportului de evaluare, dl. A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut concomitent atât funcția de manager interimar, respectiv manager în cadrul Spitalului Orășenesc Oțelu-Roșu, județul Caraș-Severin, cât și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., caz de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare. Față de cele învederate mai sus solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantul A. ca nefondată.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, formulând următoarele apărări: Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susține că nu au fost încălcate regulile de procedură, deoarece recurenta avea cunoștință de înscrisurile la care face referire, acestea fiind comunicate recurentei odată cu acțiunea principală, și anume, Adresa nr. x/10.11.2014 emisă de MFP - ANAF DGRFP Timișoara, Hotărârea Generală a Asociaților nr. 1/30.07.2010, demisia înregistrată prin adresa din 26.07.2010, prin care a renunțat la mandatul de al doilea administrator al S.C. B. S.R.L., începând cu data de 01.08.2010, Decizia nr. 233 emisă de Primarul orașului Oțelu-Roșu, Raportul de evaluare NR. x emis de Agenția Națională de Integritate. Instanță de fond temeinic și legal a reținut că recurenta și-a formulat poziția procesuală prin întâmpinare cunoscând înscrisurile invocate prin acțiunea introductivă și transmise spre comunicare. Astfel, acțiunea principală a respectat întocmai dispozițiile art. 149 și art. 150 din noul C. proc. civ., fiind anexate exemplarele necesare spre a fi comunicate atât instanței cât și pârâtei. Privitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată că nu au niciun suport legal criticile invocate în dezvoltarea acestuia, fapt pentru care reiterează motivele susținute prin acțiunea introductivă. Prin Raportul de Evaluare nr. x/29.05.2015, Agenția Națională de Integritate a constatat în mod netemeinic și nelegal faptul că în perioada 30.08.2012 și până în prezent s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin deținerea simultană atât a funcției de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Orășenesc Oțelu Roșu cât și a funcției de administrator al S.C. B. S.R.L. Din interpretarea dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se poate reține că regimul incompatibilităților presupune că se exercită sau se desfășoară concomitent cu activitatea de manager al unei unități sanitare oricare altă activitate sau funcție de manager remunerată sau neremunerată incompatibilă. În situația dată nu poate fi activat regimul juridic al incompatibilităților, deoarece SC. B. S.R.L. este o societate comercială declarată inactivă prin Decizia Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2499 din data de 07.10.2010. Intimatul reclamant a dobândit calitatea de Manager al Spitalului Orășenesc Oțelu Roșu în data de 30.08.2012 prin Decizia nr. 233 emisă de Primarul orașului Oțelu-Roșu. Din analiza celor două acte administrative, și anume Decizia Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2499 din data de 07.10.2010 raportat la Decizia nr. 233 emisă de Primând orașului Oțelu-Roșu se poate reține că SC. B. S.R.L. a fost declarată inactivă începând cu data de 07.10.2010, iar calitatea de Manager al unității sanitare a fost dobândită în data de 30.08.2012. Pe cale de consecință, nu a fost exercitată nicio funcție în cadrul vreunei societăți patronale de profil, o societate declarată inactivă prin înscrierea acesteia în Registrul Contribuabililor Inactivi nu poate desfășura acte și fapte de comerț, și implicit, nici activitățile și funcțiile manageriale nu pot fi exercitate. SC B. S.R.L. a fost înscrisă în Registrul Contribuabililor inactivi, de unde reiese clar că nu a fost exercitată nicio activitate cu atât mai mult exprimarea unei funcții de conducere la nivelul societății așa cum a fost reținut în Raportul de Evaluare. Astfel, în temeiul art. 78 1 pct. 10 din C. proc. fisc. (10)" Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei Înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8)". Consideră că în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, ca dispoziții legale ce reglementează o ieșire dintr-o stare de incompatibilitate, întrucât nu a existat situația de incompatibilitate, decizia de declarare a inactivității fiind elementul material ce exprimă o stare de neexercitare a unei activități sau unei funcții. În această ordine de idei, arată că în baza art. 2030 raportat la art. 2034 din C. civ., notificarea renunțării la mandat, efectuată prin Adresa nr. x din 26.07.2010 începând cu data 01.08.2010 a produs efecte juridice de la data înregistrării prin urmare, calitatea de administrator a încetat odată cu aducerea la cunoștința societății prin actul scris (cu caracter probator) a deciziei unilaterale de renunțare la mandat. Această renunțare reprezintă, potrivit legislației române în vigoare, încetarea raportului juridic, nefiind necesară îndeplinirea niciunei formalități suplimentare. Odată cu înregistrarea renunțării la mandat, precum și în baza includerii Societății în Registrul Contribuabililor inactivi, se realizează atât opozabilitatea față de terți cât și încetarea unui mandat. Văzând înscrisurile administrate în probațiune, din care rezultă că începând cu data 01.08.2010 a renunțat la mandatul de administrator al S.C. B., iar începând cu data de 07.10.2010 prin Decizia ANAF 2499 societatea a fost înscrisă în Registrul Contribuabililor declarați inactivi, consideră că se poate reține că în niciun moment nu s-a aflat în starea de incompatibilitate generată de exercitarea a două funcții simultan. În susținerea celor arătate invocă Decizia nr. 591/2009 secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constatat că având în vedere art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege, iar potrivit art. 195 alin. (1) raportat la alin. (3), administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar. De asemenea, a reținut că potrivit art. 1552 pct. 2 din vechiul C. civ., dispoziții legale aplicabile la data renunțării la mandat, acesta se stinge prin renunțarea mandatarului la mandat, iar art. 1556 din vechiul C. civ. stipulează ca mandatarul poate renunța la mandat notificând mandantului renunțarea sa. Prin urmare, consideră că în cazul său momentul la care a intervenit renunțarea la mandat din funcția de administrator al societății este cu data de 01.08.2010. În acest context mai arată că secția de contencios administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținui în mod similar prin Decizia nr. 4155 din 07.10.2010, cu referire la existența unei incompatibilități cu funcția de deputat, că reclamantul a avut calitatea de administrator la doua societăți comerciale și și-a dat demisia, iar calitatea de administrator a încetat la data aprobării cererii de către Adunarea Generală. Faptul că nu au fost efectuate mențiunile cuvenite la Oficiul Registrului Comerțului, de către persoanele autorizate, la momentul respectiv, este lipsit de relevanță. 4. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 07 mai 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, la data de 04.06.2018.

Aspecte de fapt și de drept relevante Reclamantul A. a dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Raportul de Evaluare nr. x/29.05.2015, prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat faptul că în perioada 30.08.2012 - în prezent reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) și lit. b).) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, deoarece a deținut atât funcția de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Orășenesc Oțelu Roșu cât și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L. Prima instanță a admis acțiunea formulată, reținând că starea de fapt ce rezultă din probele administrate nu confirmă starea de incompatibilitate reținută în sarcina reclamantului prin prisma dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006. Astfel, prima instanță a constatat că societatea B. S.R.L. figurează în registrul contribuabililor declarați inactivi în temeiul Deciziei de declarare în inactivitate nr. 2499, începând cu data de 07.10.2010, astfel că, de la aceea dată nu se poate aprecia că reclamantul a desfășurat activitate în funcția de administrator deținută. De asemenea, prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 și 22 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, potrivit cărora mențiunile și înscrierile în registru au doar efect de opozabilitate față de terți, conchizând că cele comunicate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului pârâtei nu pot fi considerate producătoare de efecte juridice pozitive. Altfel spus, prima instanță a apreciat că neînscrierea în registrul comerțului a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 1/30.07.2010, dată de la care reclamantul nu a mai avut calitate de administrator, nu echivalează cu exercitarea mandatului, cum greșit a considerat pârâta.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe este nulă, fiind încălcate regulile de procedură în ceea ce privește comunicarea înscrisurilor depuse în probațiune de reclamant. În conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se poate dispune casarea hotărârii dacă aceasta a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. În temeiul dispozițiilor art. 175 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. (2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară". Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica recurentei pârâte, în sensul că încălcarea dispozițiilor art. 150 C. proc. civ. prin necomunicarea Hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor nr. 1/30.07.2010, ar fi aptă să atragă sancțiunea nulității hotărârii. Este adevărat că acest înscris a fost avut în vedere de prima instanță în soluționarea cauzei și cererea pârâtei, prin care a solicitat ca înscrisul să-i fie comunicat, nu a fost observată de prima instanță, însă neregularitatea invocată nu constituie o cauză de nulitate expresă sau necondiționată și nu este aptă să-i cauzeze o vătămare a drepturilor procesuale care să atragă sancțiunea nulității hotărârii recurate. Astfel, înscrisul fiind depus la dosarul cauzei recurenta pârâtă a avut posibilitatea să formuleze apărări în legătură cu conținutul și valoarea probatorie a acestuia. În concluzie, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiat. Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006, întrucât, pentru a se reține existența cazului de incompatibilitate a funcției de manager de spital cu cea de administrator la o societate comercială nu are relevanță dacă societatea a desfășurat activitate sau nu, dacă s-au realizat venituri sau nu, fiind interzis cumulul de funcții necondiționat de întocmirea unor acte juridice în exercitarea funcțiilor respective. Conform art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, "Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror alte funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară a activităților didactice, de cercetare științifică și de creație literar-artistică; b) exercitarea oricăror activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate". Înalta Curte împărtășește opinia primei instanțe, în sensul că societatea B. S.R.L. figurând în registrul contribuabililor declarați inactivi în temeiul Deciziei de declarare în inactivitate nr. 2499, începând cu data de 07.10.2010, nu există niciun temei de fapt pentru a se reține că reclamantul a desfășurat activitate, respectiv că și-a exercitat funcția de administrator deținută la societatea B. S.R.L. Cu toate acestea, având în vedere că nu s-a putut prezenta instanței un registru complet de intrări-ieșiri, un registru a hotărârilor AGA, ținute în mod regulat de către societatea B. S.R.L., care să conțină o înregistrare cronologică a corespondenței, precum și a tuturor hotărârilor adoptate de adunarea generală a asociaților de-a lungul timpului, fiind prezentate instanței doar copii extras de pe două file izolate, Înalta Curte apreciază că nu s-a făcut dovada renunțării la mandatul de administrator și nici a adoptării unei hotărâri prin care să se ia act de această renunțare. În această ordine de idei, trebuie menționat că nu prezintă nicio importanță mențiunea înscrisă în cuprinsul încheierii din data de 3 decembrie 2018, în sensul că s-ar fi cerut prezentarea registrelor societății în original, însă acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât, chiar dacă partea prezintă instanței înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul, potrivit dispozițiilor 292 C. proc. civ., este obligată să aibă asupra sa originalul și, la cerere, să-l prezinte instanței. De asemenea, este lipsit de relevanță că s-a cerut prezentarea registrelor în original sau în copie extras, dacă registrul prezentat nu avea alte mențiuni decât cele privitoare la renunțarea la mandatul de administrator, mențiuni care nu permit să se concluzioneze că registrele au fost regulat ținute. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 280 C. proc. civ., potrivit cărora registrele profesioniștilor fac dovada faptelor și chestiunilor legate de activitatea lor profesională numai dacă sunt regulat întocmite și ținute, Înalta Curte va înlătura înscrisurile propuse în probațiune de către intimatul reclamant, prin care acesta încercă să dovedească încetarea calității sale de administrator statutar prin renunțare la mandat. Având în vedere această concluzie, nu se mai impune analizarea susținerilor părților cu referire la efectele unor acte sau fapte juridice neînregistrate în registrul comerțului. Cu toate acestea, având în vedere că situația de incompatibilitate reținută prin raportul contestat presupune, prin definiție, exercitarea simultană a funcțiilor considerate incompatibile, deținerea simultană a acestora neavând consecințe juridice în înțelesul normei juridice invocate, instanța de recurs a dispus completarea probatoriului administrat cu înscrisuri. Astfel, pentru a verifica susținerile recurentei pârâte în combaterea prezumției care se asociază faptului că societatea B. S.R.L. a fost înscrisă în Registrul contribuabililor inactivi, prin Decizia de declarare în inactivitate nr. 2499/07.10.2010, prezumție în virtutea căreia funcția de administrator deținută de către intimatul reclamant nu putea fi în mod obiectiv exercitată, au fost obținute informații actualizate privind istoricul societății de la ONRC (dosar de recurs) și relații de la Serviciul Fiscal orășenesc Oțelul Roșu. Aceste înscrisuri confirmă împrejurările de fapt avute în vedere de prima instanță, în sensul că, nefiind depuse situații financiare de către societate, nu pot fi identificate acte de exercitare a atribuțiilor aferente funcției de administrator statutar deținute de intimatul reclamant A. În consecință, Înalta Curte apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006, prin urmare, nu poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat de la 5000 RON la 3000 RON, apreciind că suma pretinsă cu acest titlu de către intimatul reclamant este disproporționată față de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de pârâtă.