ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04 mai 2015, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și societatea A. S.A., a solicitat:

- anularea, în parte, a Ordinului nr. 1143/2014 emis de Ministrul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, a Ordinului nr. 1810/2014, emis de Ministrul Finanțelor Publice și a Ordinului nr. 2272/2014, emis de Ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2014, pentru societatea A. S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în ceea ce privește aprobarea cuprinderii în bugetul de venituri și cheltuieli al societății a creanțelor restante în cuantum de 162.481 mii RON;

- anularea Deciziei nr. 100978/10.03.2015, emisă de Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri și a Deciziei nr. 590/23.02.2015, emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de reclamantă împotriva Ordinelor nr. 1143/2014, nr. 1810/2014 și nr. 2272/2014;

- suspendarea, în parte, a Ordinelor nr. 1143/2014, nr. 1810/2014 și nr. 2272/2014, în ceea ce privește aprobarea cuprinderii în bugetul de venituri și cheltuieli al societății A. S.A. a creanțelor restante în cuantum de 162.481 mii RON, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce constituie obiectul prezentei cauze;

- obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 34/CA din 19 februarie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și A. S.A.

Prin aceeași sentință, prima instanță a respins, ca nefondată, și cererea pârâtei A. S.A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de suspendare, în parte, a executării Ordinului nr. 1143/2014, a Ordinului nr. 1810/2014 și a Ordinului nr. 2272/2014, promovată de reclamantă, a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentința civilă nr. 125/CA din 01 iulie 2015, pronunțată Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, hotărâre care nu face obiectul prezentului recurs.

Împotriva Sentinței civile nr. 34/CA/19.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii.

În esență, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici în privința hotărârii atacate:

- sentința recurată nu este motivată, astfel încât nu satisface exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea instanței de fond fiind sumară, întrucât nu au fost analizate aspectele de nelegalitate ale actelor administrative, invocate prin acțiune;

- sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 26/2013, instanța de fond nu a analizat și interpretat în mod legal regimul juridic al Protocolului de predare-primire a elementelor de activ și pasiv, precum și Actul adițional din data de 15.12.2015;

- hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea prevederilor Memorandumului Guvernului României, ale art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;

- contrar susținerilor primei instanțe, întreaga datorie a reclamantei a fost alocată societății B. S.A.;

- contrar susținerilor instanței de fond, Informările din 23.06.2014 și 21.07.2014, asupra modificărilor substanțiale în privința activelor și pasivelor societății C. S.A., care au intervenit între data întocmirii proiectului de divizare și data adunării generale extraordinare a acționarilor care a decis asupra proiectului de divizare, nu justifică modificarea proiectului de divizare sub aspectul transferului creanței cedate către A. S.A.;

- Protocolul de predare-preluare și Actul adițional din data de 05.12.2015, consemnează doar o operațiune tehnico-materială, aspect reținut corect de către instanța de fond, însă aceasta a apreciat eronat că nu i-a fost prezentat un înscris din care să rezulte anularea actelor care au stat la baza divizării;

- sentința recurată este pronunțată cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1162/2014.

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Energiei a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii principale și excepția lipsei de obiect a recursului, precum și excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziilor de respingere a plângerilor prealabile formulate de reclamantă. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata-pârâtă societatea A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în formularea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Intimații-pârâți Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice au formulat în cauză întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Prin încheierea camerei de consiliu din 25 aprilie 2018, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului, în sensul menționării în calitate de intimați-pârâți a Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în locul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și a Ministerului Energiei, în locul Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri.

La termenul de judecată din data de 06 martie 2019, Înalta Curte a calificat drept apărare excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziilor, prin care au fost respinse plângerile prealabile, invocată de intimatul-pârât Ministerul Energiei, iar excepția lipsei de obiect a cererii principale și excepția lipsei de obiect a recursului, invocate de aceeași parte, au fost calificate drept excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Susținerile intimaților-pârâți în sensul că ordinele privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al societății A. S.A. pentru anul 2014, nu mai produc efecte de la data aprobării bugetului pentru exercițiul bugetar al anului 2015, nu pot fi primite drept argumente în susținerea excepției în discuție, având în vedere că bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2014 a stat la baza aprobării bugetului pentru anul 2015, iar ordinele contestate continuă să existe în circuitul civil.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinței regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată, fiind examinate, efectiv, problemele esențiale ridicate de părți.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și respectiv, a apărărilor, formulate de părți pe parcursul procesului, și a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamantă în dovedirea temeiniciei cererii de chemare în judecată, reținându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea literală în conținutul hotărârii a tuturor susținerilor prin care reclamanta a înțeles să convingă instanța de judecată.

În aceste condiții, împrejurarea că recurenta-reclamantă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin Ordinul comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014, emis de ministrul energiei, întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de afaceri, de ministrul finanțelor publice și de ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, contestat în speță, s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2014 (trimestrul IV), pentru societatea A. S.A., prevăzut în Anexa care face parte integrantă din ordin.

Ordinul menționat a fost emis în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, proiectul de ordin privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2014 pentru societatea A. S.A. fiind inițiat de Departamentul pentru Energie și transmis către MMFPSPV, în vederea avizării, prin Adresa nr. x/20.11.2014.

Proiectul de ordin a fost însoțit de Referatul de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli rectificat pe anul 2014 pentru societatea A. și de nota privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli rectificat pe anul 2014 pentru această societate, întocmite de Departamentul pentru Energie, precum și de alte documente prevăzute prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2032/19.12.2013 de aprobare a formatului și a structurii bugetului de venituri și cheltuieli și a anexelor de fundamente a acestuia.

Prin Adresa nr. x/02.12.2014, MMFPSPV a transmis Departamentului pentru Energie proiectul de ordin privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2014 pentru societatea A. S.A., avizat de ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, și înregistrat la MMFPSPV cu nr. 2272/02.12.2014.

În urma preluării Departamentului pentru Energie de către Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, conform O.U.G. nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale pentru modificarea și completarea unor acte normative, s-a reluat procedura de avizare a proiectului de ordin, care la MMFPSPV a primit nr. 2272/29.12.2014.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța a formulat plângeri prealabile împotriva Ordinului nr. 1143/2014, a Ordinului nr. 1810/2014 și a Ordinului nr. 2272/2014, care au fost respinse prin Decizia nr. 590/23.02.2015, emisă de MMFPSPV și respectiv, prin Decizia nr. 100978/10.03.2015, emisă de Ministerul Energiei.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că soluția de anulare a actelor administrative contestate, atrage și anularea actelor subsecvente, în speță, a deciziilor prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de reclamantă, neputându-se susține că în privința capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziilor nr. 590/23.02.2015 și nr. 100978/10.03.2015, ar opera un fine de neprimire, întrucât aceste decizii nu ar produce efecte juridice de modificare sau stingere a unui raport juridic.

Prin cererea dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat anularea, în parte, a Ordinului comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014, în ceea ce privește creanțele restante în cuantum de 162.481 mii RON menționate în Anexa la acest ordin, contestând cesionarea unor creanțe, intervenită prin Actul adițional la Protocolul de predare-preluare a elementelor de activ și pasiv aferente patrimoniului transmis de la societatea C. S.A. (în continuare, C.) către societatea A. S.A.

Potrivit Actului adițional din 05.12.2015, C. a transferat către A. S.A. creanțele prevăzute în Anexa nr. 4 la Protocol, această ultimă societate confirmând predarea, în original, a titlurilor de creanță aferente, enumerate în Anexa nr. 4.

Instanța de control judiciar constată că susținerile recurentei-reclamante privesc în fapt procesul de divizare al C., fără a fi invocate motive de nelegalitate ale Ordinului comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014, în condițiile în care, prin acest ordin nu s-a aprobat modul de împărțire al creanțelor pe care le datorează Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța între societățile B. S.A. și C. S.A., această ultimă societate transferând către A. S.A. creanțele deținute.

Afirmațiile recurentei potrivit cărora ordinul comun contestat conține prevederi care contravin principiilor stabilite în cuprinsul Memorandumului Guvernului României în ceea ce privește alocarea creanțelor deținute de C. împotriva Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice Constanța, nu pot fi primite drept argumente în susținerea nelegalității ordinului atacat.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, memorandumul în discuție a reprezentat numai o propunere în ceea ce privește divizarea C. și operațiunile care urmează divizării, conturând liniile generale ce urmau a fi avute în vedere în cadrul procesului de divizare și conținând recomandări de principiu, care în cauză au fost respectate.

În ceea ce privește transferul de creanțe de la C. la societatea A. S.A., acesta s-a realizat în baza Proiectului de divizare, care a fost modificat referitor la subpunctele 1.1, 2.1 și 3.1 în privința elementelor patrimoniale ce au fost transmise societăților nou înființate.

Aceste aspecte au fost cuprinse în Informarea asupra modificărilor substanțiale a activelor și pasivelor societății C. S.A., care a fost aprobată de Consiliul de administrație al acestei societăți prin Decizia nr. 22/21.04.2014.

Divizarea societății a devenit efectivă la data de 30.09.2014, cu luarea în considerare a acestor modificări, iar în Protocolul de predare-preluare a elementelor de activ și pasiv au fost menționate creanțele în discuție.

În mod corect instanța de fond a reținut că Protocolul de predare-preluare nu constituie un act de transmitere a creanței ci doar transpune în practică Proiectul de divizare, astfel cum a fost modificat, iar în speță, acest protocol nu a fost supus controlului de legalitate.

Prin urmare, Proiectul de divizare este cel care a stabilit elementele de patrimoniu care s-au repartizat fiecărei societăți nou înființate, și care a stabilit că societatea A. S.A. va prelua creanțele în cuantum de 163.278 mii RON împotriva societății reclamante, iar în condițiile în care nu au fost anulate actele care au condus la finalizarea divizării elementelor de activ și pasiv în modalitatea arătată anterior, nu se pot reține motive de nelegalitate în privința Ordinului comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014.

Susținerile recurentei-reclamante în sensul că pentru aprobarea bugetului pe anul 2014 al societății A. S.A., se impunea adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală a acționarilor, sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2013, având în vedere că A. S.A. este o societate la care Statul Român, prin Ministerul Energiei, deține indirect o participație majoritară, bugetul de venituri și cheltuieli al acestei societăți a fost aprobat prin ordinul comun al celor trei ministere.

Înalta Curte apreciază neîntemeiate și susținerile recurentei vizând emiterea ordinului comun contestat cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 1162/2014, prin care a fost aprobat bugetul pe anul 2014 al societății B. S.A., întrucât în acest buget ar fi fost incluse și creanțele împotriva Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice Constanța.

Aceasta a constituit o eroare, care a fost corectată prin H.G. nr. 356/2015, act normativ prin care a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2015 al societății B. S.A., astfel că, în bugetul pe anul 2015 al acestei societăți nu mai figurează creanțele împotriva societății reclamante.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța împotriva Sentinței civile nr. 34 din 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2019.

Procesat de GGC - NN