ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2015 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, S.C. A. SA

- anularea în parte a Ordinului nr. 1143/2014 al Ministrului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, a Ordinului nr. 1810/2014 al Ministrului Finanțelor Publice și a Ordinului nr. 2272/2014 al Ministrului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2014 pentru Societatea "A." - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în ceea ce privește aprobarea cuprinderii în bugetul de venituri și cheltuieli al Societății "A." - S.A. a creanțelor restante în cuantum de 162.481 mii RON;

- anularea Deciziei nr. 100978/10.03.2015 emisă de Ministerul Energiei și a Deciziei nr. 590/23.02.2015 emisă de MMFPSPV prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de RADET Constanța împotriva Ordinului nr. 1143/2014, a Ordinului nr. 1810/2014 și a Ordinului nr. 2272/2014;

- suspendarea în parte a Ordinului nr. 1143/2014, a Ordinului nr. 1810/2014 și a Ordinului nr. 2272/2014, în ceea ce privește aprobarea - cuprinderii în bugetul de venituri și cheltuieli al Societății "A." - S.A. a creanțelor restante în cuantum de 162.481 mii RON, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce constituie obiectul cauzei cu obligarea în solidar a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de demersul judiciar, invocând prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 125/CA pronunțată în data de 1 iulie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a calificat excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de afaceri drept o chestiune ce privește fondul cauzei, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri și a respins ca nefondată cererea de suspendare în parte a executării Ordinului 1143/2014, Ordinului 1810/2014 și a Ordinului nr. 2272/2014 promovată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE CONSTANȚA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, S.C. A. S.A.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE CONSTANȚA, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, în sensul suspendării actelor administrative atacate.

În cuprinsul motivelor de recurs recurenta-reclamantă a susținut următoarele:

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este motivată, instanța limitându-se a aprecia că actele administrative au fost emise cu respectarea legislației incidente, nefiind întrunite prevederile legale, pentru suspendarea actelor atacate;

- Curtea de Apel Constanta deși în mod legal a reținut că: actul administrativ, fie el și Memorandumului Guvernului României, "se bucura de prezumție de legalitate, de unde rezulta principiul executării din oficiu", "a nu executa acte administrative care sunt emise in baza legii echivalează cu a nu executa legea" și că "acestea presupun o analiza de fond a cauzei, neexistand motive de aparenta nelegalitate" pentru admiterea cererii de suspendare, considerând și faptul că este necesara administrarea de probe, in mod neîntemeiat, fără o analiza temeinica a argumentelor din cererea de suspendare, respinge cererea, ca nefondată.

- consideră că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind admisibilitatea suspendării actului, deoarece: - reclamanta a solicitat prin plângerea prealabila revocarea în parte a Ordinului nr. 1143/2014; 1810/2014; 2272/204, în ceea ce privește creanțele restante in cuantum de 162.481 RON, cerere înregistrată sub nr. x;

- apreciază că există "un caz bine justificat" în sensul textului de lege citat, întrucât nu a existat un act in care sa se stabilească obligația de plata a RADET Constanta către A. S.A., fiind incalcat și Memorandumul României, document care trebuia publicat in Monitorul Oficial al României - publicarea fiind o condiție esențială pentru intrarea în vigoare a actului - Ordinului respectiv- fapt ce atrage concluzia că, actul emis este lovit de nulitate absolută;

- apreciază îndeplinită condiția privind existența unei pagube iminente, deoarece i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza in care ar plati creanța stabilită.

În concluzie recurenta-reclamantă a apreciat că instanța de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât și situația de fapt, sentința atacată fiind netemeinică, nelegală, nemotivată și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cât și a dispozițiilor care reglementează cererile de suspendare executare act administrativ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 30 ianuarie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire Energiei Termice a Constanța a solicitat suspendarea Ordinelor nr. 1143/2014, nr. 1810/2014 și nr. 2272/2014, în ceea ce privește aprobarea - cuprinderii în bugetul de venituri și cheltuieli al Societății "A." - S.A. a creanțelor restante în cuantum de 162.481 mii RON, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, cu obligarea în solidar a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de demersul judiciar, invocând prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în speță este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Ipoteza care se regăsește în cauza supusă judecății are în vedere nemotivarea hotărârii, de vreme ce, din analiza acesteia se constată că prima instanță s-a limitat la a enumera prevederile legale incidente și a da aparența unei minime examinări a motivelor invocate în susținerea cererii de suspendare a actelor administrative emise de autoritățile pârâte.

Singura motivare adusă de către judecătorul fondului în susținerea soluției de respingere a acțiunii a fost că:

"În speță, toate aspectele invocate de către reclamantă în susținerea "cazului bine justificat" presupun o analiză de fond, neexistând motive "de aparentă" nelegalitate.

În ceea ce privește "paguba iminentă", se constată că aceasta există sub forma prejudiciului pe care l-ar suporta societatea ca urmare a imposibilității de respectare a obligațiilor comerciale, putând a se pune în discuție chiar perturbarea previzibilă gravă a funcționării unui serviciu public."

Neanalizarea de către instanța de fond a susținerilor reclamantei și a instituțiilor-pârâte cu referire la neîndeplinirea condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conduce la concluzia încălcării prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României).

Totodată, obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Apreciază Curtea că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.

Din examinarea considerentelor sentinței recurate se constată că instanța de fond nu a respectat exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nu a indicat cu claritate argumentele pentru care au fost respinse susținerile reclamantei și au fost admise criticile pârâtelor.

Cum absența motivelor avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției de respingere a acțiunii face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității acestei soluții, nemotivarea sentinței recurate echivalând în fapt cu o necercetare a fondului cauzei, se impune soluția casării cu trimitere, potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ.

Nemotivarea hotărârii echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanța împotriva sentinței civile nr. 125/CA din 1 iulie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.