ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 524/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 524/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 159A din data de 19 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul formulat de apelanții-pârâți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 20738 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015.
A fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că a fost respinsă cererea, ca inadmisibilă.
Prin Sentința civilă nr. 59 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost stabilită competența materială a soluționării cauzei privind reclamanta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 31 august 2018, sub nr. x/2018, revizuenta Autoritatea Rutieră Română - ARR, în contradictoriu cu intimații A. și B., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 159A din 19 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.
În motivarea cererii, cu privire la cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a afirmat că prin decizia atacată se încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 59 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, devenită definitivă.
Sentința nr. 59/2016 a Curții de Apel București, pronunțată în conflict de competență, a reținut că pricinii îi sunt incidente prevederile art. 1384 C. civ. deci a stabilit cu putere de lucru judecat obiectul cauzei/temeiul de drept.
Revizuenta a susținut că instanța de apel, prin încheierea din 12 ianuarie 2018, a schimbat temeiul de drept, fără a pune măcar în discuția părților acest aspect.
Prin încheierea pronunțată în data de 3 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a disjuns cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a dispus formarea unui nou dosar, cu nr. x/2018, care ulterior a fost declinat spre competentă soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) pct. 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".
Prin cererea de revizuire, s-a solicitat anularea Deciziei civile nr. 159A din data de 19 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, pe motiv că ar încălca autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 59 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Înalta Curte constată că, în speță, nu se regăsește situația prevăzută de textul de lege mai sus citat, întrucât hotărârile judecătorești indicate de revizuentă nu au același obiect.
Astfel, cererea de chemare în judecată a reclamantei Autoritatea Rutieră Română - ARR, prin care a solicitat obligarea pârâților A. și C. la plata sumei de 22.320,9 RON cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale aferente debitului, a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București.
Prin Sentința civilă nr. 15796 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat Sentința civilă nr. 1471 din 10 februarie 2016, prin care a admis excepția necompetenței materiale, a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sector 1 București și a fost înaintată cauza Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Așadar, dosarul în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 59 din 5 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a avut ca obiect stabilirea competenței materiale a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea Rutieră Română - ARR.
Pe de altă parte, urmare a stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, care a pronunțat Sentința nr. 20738 din 22 noiembrie 2016, apelul declarat împotriva acesteia a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 159A din 19 ianuarie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.
Așadar, în acest din urmă dosar a fost soluționată cererea reclamantei Autoritatea Rutieră Română - ARR de obligare a pârâților A. și C. la plata sumei de 22.320,9 RON cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale aferente debitului.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, adică trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.
Condiția ca hotărârile potrivnice să aibă același obiect nu este îndeplinită în cauză, întrucât unul din dosare a avut ca obiect soluționarea unui conflict de competență, deci a stabilit instanța competentă să judece cererea de chemare în judecată, iar celălalt dosar a soluționat efectiv respectiv cerere de chemare în judecată.
Înalta Curte subliniază că, din perspectiva autorității de lucru judecat, decizia Curții de Apel București este un regulator de competență prin funcția de stabilire a instanței competente să judece cauza în primă instanță. Această hotărâre judecătorească nu dezleagă chestiuni legate de fondul cauzei, ci, în raport de cererea de chemare în judecată, prin care este sesizată instanța de judecată, stabilește care este instanța competentă să analizeze respectiva cerere.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, revizuirea formulată de revizuenta Autoritatea Rutieră Română - ARR împotriva Deciziei civile nr. 159A din data de 19 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.
Procesat de GGC - CL