ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2018

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015 la data de 24 iunie 2015, reclamanta Comuna Ulma - prin primar - Com. Ulma, județul Suceava, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie admisă contestația sa împotriva Deciziei nr. 20293/08.06.2015 emisă de pârât privind proiectul " Proiect integrat cu 3 acțiuni de investiții: 1. Modernizare DC Nisipitu - Lupcina;

Înființare și dotare centru de asistență după programul școlar tip after school în loc. Ulma, jud. Suceava;

Modernizare cămin cultural Ulma și păstrare tradiții locale ", anularea acestei decizii și a Notificării nr. x Totodată, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/16.04.2015 și implicit, a debitului stabilit în sarcina sa în sumă de 10.783.474,88 RON. 2. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 178 din 22 septembrie 2015 a admis contestația formulată de reclamanta Comuna Ulma - prin primar - Com. Ulma, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale - Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București și a anulat Decizia nr. 20393/8.06.2015 și Procesul Verbal de Constatare a Neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/16.04.2015 emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că este incident în primul rând motivul de casare prev. de art. 488 pct. 6 din Noul C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei. Astfel, în analizarea prezentului recurs, prin hotărârea pe care o atacă Curtea de Apel Suceava respinge in totalitate susținerile reclamantei Comuna ULMA din acțiunea inițială pentru ca în final și în lipsa unui petit prin care să solicite acest lucru, instanța să procedeze în sensul evaluării și punctării criteriilor de selecție avute în vedere la selectarea cererii de finanțare. Se susține că în motivarea dezvoltată în cuprinsul sentinței nr. 178/2015, Curtea de Apel Suceava respinge toate susținerile Reclamantei care vizau nelegalitatea actelor administrative emise de AFIR, însă, în finalul sentinței și în lipsa totală a unei solicitări exprese în acțiunea inițială, Curtea de Apel Suceava apreciază că cererea de finanțare îndeplinea întru-totul condițiile de obținere a punctajului maxim la criteriile de selecție S9 și S10. În acest sens, instanța de fond precizează că, cererea de finanțare conținea toate documentele necesare pentru a fi punctată cu maximul de puncte la criteriile S9 și S10 iar corelarea acestora cu Memoriul Justificativ/Studiul de fezabilitate nu era necesară. Se mai precizează că, în speță instanța de fond s-a pronunțat asupra unui petit care nu a fost solicitat de către Reclamantă și care evident nu a fost pus în discuția părților, recurenta fiind astfel în imposibilitate de a formula apărări in sensul celor reținute de Curtea de Apel Suceava. Mai mult decât atât, instanța a fost investită cu o cerere de anulare a actelor administrative emise de AFIR., respectiv, Decizia nr. 20393/08.06.2015, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.04.2015, or, aprecierile asupra legalității procesului-verbal de constatare și Deciziei de soluționare a contestației nu presupunea ca instanța să analizeze, să evalueze și să acorde un punctaj cererii de finanțare depusa de Comuna ULMA. Pe de altă parte, se susține că modul de acordare al acestui punctaj eronat face obiectul cercetărilor penale desfășurate in cadrul dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul DNA - Serviciul Teritorial Suceava. Neregula în această speță subzistă astfel încă din etapa de evaluare a proiectului depus de Comuna ULMA și este în mod clar de natură a afecta condițiile în care beneficiarul a obținut finanțarea nerambursabilă și a încheiat contractul de finanțare. Susține recurenta că pentru a fi eligibil un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate, nefiind suficientă îndeplinirea doar a unora dintre acestea, iar în situația in care punctajul de 66 de puncte nu ar fi fost acordat procedându-se la evaluarea corectă a documentației anexate cererii de finanțare de către comuna ULMA aceasta nu ar fi întrunit punctajul corespunzător pentru a putea fi selectat în vederea finanțării și astfel contractul de finanțare nu ar fi fost încheiat. Prin urmare, instanța de fond nu se poate substitui Autorității Contractante în ceea ce privește acordul de voință și nici în reevaluarea proiectului și acordarea unui anumit punctaj la criteriile S9 și S10 sau pentru a aprecia că în cele din urmă punctajul de 66 de puncte este cel corect. De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta invocă faptul că pentru criteriile de selecție S9 și S10 era necesară și obligatorie existența corelărilor intre documentația anexată cererii de finanțare și memoriul justificativ/studiul de fezabilitate. Or, recurenta, în cadrul verificărilor efectuate in anul 2015 a constatat tocmai lipsa corelărilor și grave inadvertențe între documentele depuse de comuna ULMA în susținerea cererii sale de finanțare. Un al doilea motiv de casare invocat se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., hotărârea atacată fiind data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. Apreciază recurenta că, in speță, s-a produs o neregulă raportat la dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 art. 2 alin. (1) și ale art. 16 - Neregularități din anexa 1 prevederi generale la contractul de finanțare, constând în aceea că există neconcordante grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare, și situația existentă în prezent, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil și la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat. În accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de achiziții, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la selecțiile de oferte. Astfel, recurenta, în urma sesizării DNA, a procedat la analizarea modului în care a fost acordat punctajul cererii de finanțare depuse de comuna ULMA, iar în urma verificărilor în ceea ce privește două criterii de selecție, respective criteriul S9 și S10 s-a concluzionat că punctajul acordat la acestea a fost eronat. Prin urmare, în ceea ce privește evaluarea criteriului S 9 învederează că, potrivit Ghidului Solicitantului pentru Măsura 322- Versiunea 4 iunie 2009, acesta se punctează cu 7 puncte daca se prevede ca funcționarea infrastructurii sociale este asigurata in parteneriat cu ONG-uri/unități de cult. Beneficiarul Comuna ULMA pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor pentru punctarea maxima a acestui criteriu a depus mai multe documente, printre care și Acordul de parteneriat nr. x/14.07.2009 încheiate între Comuna Ulma jud. Suceava și ONG-ul Fundația "A.", precum și Statul fundației "A." autentificat cu nr. x/28.04.1998 și actul adițional încheiat în data de 12.05.1998. Analizând studiul de fezabilitate pentru obiectivul "înființare și dotare centru de asistență după programul școlar, tip after school în comuna Ulma, jud. Suceava" se constată ca în cuprinsul acestuia nu se regăsește nicio precizare privind parteneriatul cu ONG-ul Fundația "A.". Singura mențiune referitoare la parteneriatul comunei Ulma cu ONG-ul Fundația "A." se regăsește într-un memoriu general anexat cererii de finanțare. Arată recurenta că din statutul fundației și actul adițional al acestui statut rezultă că fundația nu are ca obiect de activitate acțiuni specific unui after school. Conform procedurii, pentru acordarea de 7 puncte este obligatorie îndeplinirea condițiilor corelării datelor prezentate în memoriul justificativ referitoare la descrierea implementării și funcționării investiției în colaborare cu Fundația "A.,, cu cele din Acordul de parteneriat (ex.: activitatea vizată de parteneriat, numele asociaților, obligațiile și responsabilitățile partenerilor, durata asocierii, etc). Prin urmare, dat fiind documentația anexată de Comuna ULMA cererii sale de finanțare cât și faptul că in realitate nu se poate realiza corelarea datelor astfel cum am detaliat mai - sus, punctajul care ar fi trebuit acordat pentru criteriul de selecție S 9 era de 0 puncte. Referitor modul de evaluare și punctare a criteriului S 10, asemănător situației expuse mai sus cu privire la criteriul de selecție S9, recurenta arată că și în cazul criteriului de selecție S10, analizând studiul de fezabilitate pentru obiectivul "Modernizare cămin cultural și păstrarea tradițiilor locale comuna Ulma, jud. Suceava" se constată că în cuprinsul acestuia nu se regăsește nicio precizare privind parteneriatul cu ONG-ul Fundația "A.". Astfel fiind, se concluzionează, în urma verificărilor efectuate asupra modului de acordare a punctajului in ceea ce privește criteriile S9 și S10, că proiectul propus de Comuna Ulma nu întrunea condițiile pentru acordarea celor 7 puncte la fiecare din aceste criterii. Apreciază recurenta că selectarea acestui proiect s-a efectuat în mod incorect, prin nerespectarea condițiilor de acordare a punctajului pentru criteriile de selecție S9 și S10, rezultând astfel contractarea proiectului în mod nejustificat, sumele decontate în baza contractului de finanțare x/11.06.2010 reprezentând cheltuieli neeligibile. Mai arată că, redepistarea neregulilor la momentul producerii acestora nu este de natură să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă și nici să anuleze obligația AFIR de a lua măsuri de îndreptare a neregulilor prin recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit, respectiv prin încetarea valabilității contractelor de finanțare. Precizează în același sens faptul că, situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise in mod intenționat care a afectat întregul contract de finanțare. În final, recurenta prezintă aspecte teoretice și practice ce denotă din jurisprudența în materia stabilirii neregulii și susține că la aplicarea sancțiunii a respectat principiul proporționalității, arătând că, în speță, se impune retragerea întregului sprijin financiar acordat, dat fiind faptul că neregula constatată afectează în integralitate contractul de finanțare.

Apărările intimatei La data de 10 decembrie 2015, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare. Susține intimata că din toate înscrisurile înaintate de pârâtă, inclusiv cele de verificare a modalității de acordare a punctajului, nu rezultă în nici un fel culpa comunei Ulma, care nu a avut nici o legătură și opinie cu privire la punctajul acordat unui proiect, pe care a înțeles să îl întocmească în conformitate cu prevederile înserate în ghid și ulterior l-a înaintat AFIR spre verificare și comunicare a rezultatului acestei verificări. Se mai arată că a fost atrasă răspunderea pentru fapte aparținând altor persoane, petrecute cu câteva luni bune înaintea semnării contractului, respectiv în perioada iunie - iulie 2009, iar în plus, toate obligațiile asumate de comuna Ulma prin intermediul contractului, sunt cu privire la modul de implementare a proiectului finanțat și în nici un caz cu privire la activitatea experților verificatori din cadrul A.P.D.R.P. Cu privire la temeiul întocmirii actelor de constatare, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, invocă și în fata instanței de control, Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și a celor ale pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, situație fată de care solicită aplicarea principiului neretroactivității legii, ca urmare a constatării neconstituționalității art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere motivul de drept pe care se întemeiază actele contestate și în baza cărora au fost emise, prin raportarea acestuia la momentul săvârșirii neregulii. Astfel, procedura de evaluare și punctare a proiectului depus de comuna Ulma și fată de care a fost constatată neregula, a avut loc în perioada martie - iunie 2010, procedură realizată pentru implementarea proiectului "Proiect integrat cu 3 acțiuni de investiții: 1. Modernizare DC Nisipitu - Lupcina; 2. înființare și dotare centru de asistentă după programul școlar tip after school în loc. Ulma, jud. Suceava; 3. Modernizare cămin cultural Ulma și păstrare tradiții locale", finanțat prin Contractul de finanțare x din data de 11.06.2010, în timp ce temeiul de drept al întocmirii actului de constatare și sancționare este O.U.G. nr. 66/2011. Totuși, măsurile de sancționare au fost dispuse în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, pentru o procedură realizată și un contract încheiat la nivelul anului 2010, moment la care activa în ceea ce privește modalitățile de control și de recuperare a sumelor provenite din asistenta financiara nerambursabila, O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător - aspect față de care consideră că a fost încălcat principiul neretroactivității legii - toate actele constatatoare și de sancționare fiind întocmite în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, cu toate că actul normativ ce le reglementa era O.G. nr. 79/2003 - situație de natură a atrage nulitatea actelor de constatare întocmite în acest sens. În ceea ce privește descrierea faptelor din cuprinsul procesului-verbal, acestea nu sunt în nici un fel culpa beneficiarului - din moment ce se face vorbire doar de un formular care nu a ajuns niciodată la beneficiar și care este întocmit de evaluatori și experți din cadrul APDRP prin structurile sale, care dispune sancționarea pentru faptele altora, având în vedere că, nu beneficiarul a întocmit deficitar formularul E 3.2 și în consecință, nu beneficiarul și întreaga comunitate locală trebuie să fie răspunzătoare. Unicul motiv pe care se întemeiază actul constatator, este vis-a-vis de acest formular E3.2. - Fișa de evaluare a criteriilor de selecție, formular care nu a fost adus niciodată la cunoștința comunei Ulma, fiind un document intern, de pe urma căruia se întocmește Raportul de selecție și o adresă din partea APDRP, prin care i se aduce la cunoștință eligibilitatea sau neeligibilitatea proiectului și punctajul acordat. Descrierile referitoare la tehnoredactarea inițială a acestui formulat cu un punctaj și eventuale ulterioare modificări îi sunt total străine, intimata susținând că a luat cunoștință de ele, pentru prima dată, lecturând conținutul procesului-verbal, situație în care, apare total nejustificat să fie răspunzătoare și să suporte consecințele acțiunii unor experți verificatori din cadrul CRPDRP, din moment ce comuna Ulma, nu a avut nici un fel de implicare și aport, unei astfel de acțiuni. În ceea ce privește proiectul comunei Ulma, apreciază că aceasta respectă întocmai Ghidul solicitantului versiunea 04 iunie 2009, în sensul că cerințele înserate a fi îndeplinite în dreptul acestor criterii, au fost respectate și documentele înaintate, așa zisa corelare de date invocată obsesiv de pârâtă, nu este identificată nici unde în cerințele acestui ghid, și mai mult decât atât, este vorba de un ghid, care în sensul acestui cuvânt are caracter de orientare și nu de strictă obligativitate, cu atât mai mult cu cât ceea ce se impune ca fiind obligativitate, nici nu există în fapt. Intimata susține corectitudinea punctajului final acordat, având în vedere și solicitarea de completări a proiectului depus în faza inițială, de 7 puncte pentru fiecare criteriu, motivat de faptul că proiectul comunei Ulma a deținut și îndeplinit toate cerințele punctajului acordat, exprimate de legislația aferentă, cu mențiunea repetată că Ghidul solicitantului pentru măsura 322, este în esență un ghid orientativ care se adresează persoanelor cu competență în procedura de evaluare și selectare a proiectelor ce implică finanțare nerambursabilă, în aplicarea Regulamentelor CE. și a legislației interne, comuna Ulma îndeplinind întocmai toate cerințele de eligibilitate prevăzute de legislația primară în materie, dar și a celor prevăzute în acest ghid, astfel încât se poate constata că, în speța de față, neregula nu se identifică. La data de 11 decembrie 2015, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte cu mențiunea de a formula răspuns la întâmpinare, recurenta neformulând răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27.11.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 05.02.2018,completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Un prim motiv de recurs se circumscrie prevederior art. 488 pct. 6 din Noul C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei. În legătură cu acest aspect, recurenta a susținut că în motivarea dezvoltată, în cuprinsul sentinței nr. 178/2015, Curtea de Apel Suceava a respins toate susținerile Reclamantei care vizau nelegalitatea actelor administrative emise de AFIR, însă, în finalul sentinței și în lipsa totală a unei solicitări exprese în acțiunea inițială, Curtea de Apel Suceava a apreciat că cererea de finanțare îndeplinea întru-totul condițiile de obținere a punctajului maxim la criteriile de selecție S9 și S10. Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe analizează pe larg situația de fapt ce a rezultat din probele dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Asfel, împrejurarea că instanța de fond a respins unele susțineri ale reclamantei, dar a găsit că altele sunt întemeiate, nu face ca hotărârea așa cum a fost redactată să cuprindă considerente contradictorii sau străine de natura pricinii. Mai mult, prima instanță a reținut că "În momentul de față lucrările finanțate sunt finalizate, recepționate și decontate toate tranșele de plată, s-a atins scopul pentru care a fost implementat acest proiect integrat și reprezintă un real beneficiu pentru comunitatea locală, căreia împreună cu reprezentanții săi, li se impută fapte față de care nu au nici o culpă și implicare. Astfel, Curtea constată că cererea reclamantei a îndeplinit cerințele de eligibilitate referitoare la criteriile S9 și S10, "neregula" constatată prin actele ce fac obiectul cauzei nu se identifică, atftel că se va admite contestația și se va anula Decizia nr. 20393/8.06.2015 și Procesul Verbal de Constatare a Neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/16.04.2015 emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București." Prin urmare nu se poate concluziona că există contradicție între raționamentul logico-juridic folosit de instanța de fond și soluția ce a fost adoptată, aceasta din urmă, fiind rezultatul firesc al primirii unora dintre susținerile reclamantei și al înlăturării apărărilor formulate de pârâtă. Recurenta a mai susținut că instanța s-a pronunțat asupra unui petit ce nu a fost solicitat de reclamantă, întrucât a fost investită cu o acțiune de anulare a actelor administrative emise de AFIR., respectiv, Decizia nr. 20393/08.06.2015, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.04.2015, iar această solicitare, nu presupunea ca instanța să analizeze, să evalueze și să acorde un punctaj cererii de finanțare depusa de Comuna ULMA. Înalta Curte observă că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.04.2015 s-a considerat ca neregulă faptul că, în cursul etapei de evaluare în mod incorect și ilegal s-a acordat punctaj unor criterii de selecție, în condițiile în care, potrivit documentației depuse de solicitantul comuna ULMA, acest punctaj nu ar fi putut fi întrunit. Așadar, faptul că prima instanță a apreciat, în urma verificării probatoriilor administrate, că cererea de finanțare îndeplinea întru-totul condițiile de obținere a punctajului maxim la criteriile de selecție S9 și S10, este consecința firească a verificărilor legalității actului administrativ, pe care instanța de contencios administrativ este chemată să le efectueze, odată cu investirea sa. De altfel, așa cum rezultă chiar din susținerile recurentei aferente cererii sale de recurs, neregula constatată și pentru care intimata a fost sancționată cu retragerea finanțării, a constat în modalitatea de acordare a punctajului la criteriile de selecție S9 și S10. În aceste condiții, în baza atribuțiilor sale de control jurisdicțional, prima instanță a verificat legalitatea constatării neregulii și dacă aceasta subzistă, în sensul identificării în cauză a faptei și culpei beneficiarului. Nici împrejurarea că modalitatea de acordare a punctajului face obiectul unui dosar intrumentat de organele de cercetare penală, nu poate conduce la o altă concluzie, deoarece, din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă că obiectul cercetărilor penale se referă la modalitatea în care un angajat al Serviciului de Verificare Tehnică din cadrul CRPDRP ar fi modificat sau avizat ilegal (în cazul intimatei) punctajul acordat de experți pentru proiectele depuse. Pe de altă parte, din înscrisurile depuse rezultă că în cauză a fost pronunțată o ordonanță de clasare, care, contestată fiind în fața instanței de judecată, a rămas definitivă. A mai susținut recurenta că instanța de fond nu se poate substitui Autorității Contractante în ceea ce privește reevaluarea proiectului și acordarea unui anumit punctaj la criteriile S9 și S10 sau pentru a aprecia că în cele din urmă punctajul de 66 de puncte este cel corect. În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reamintește că Legea nr. 554/2004 reglementează, prin art. 1 alin. (1) și art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, ci și existența unei vătămări produse reclamantului într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căreia nu poate fi aplicată sancțiunea anulării. Astfel, în cazul în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat și, în acest scop, poate chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant, atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată. Prin urmare, verificând raportul dedus judecății prin prisma principiului proporționalității, instanța investită cu o acțiune în contencios administrativ subiectiv, de plină jurisdicție, poate modifica sau înlocui actul administrativ emis de autoritatea publică, în limitele propriei marje de apreciere, modificarea fiind echivalentă unei anulări parțiale sau totale a actului administrativ. Date fiind aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că în mod legal prima instanță a procedat la verificarea modalității de acordare a punctajului, ce se circumscrie neregulii constatate și pentru care beneficiarului i-a fost retrasă finanțarea. Din această perspectivă, nu se poate concluziona că instanța s-a substituit puterii administrative, ci dimpotrivă, și-a exercitat propriile atribuții de control jurisdicțional. Un al doilea motiv de recurs se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., hotărârea atacată fiind data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. Se constată că potrivit art. 17 alin. (1) din Anexa la Contractul de finanțare nr. x, prin "neregulă " în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național". Totodată, potrivit art. 1 (3) din aceeași Anexă "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea proiectului. Subcontractarea totală sau parțială a proiectului este strict interzisă". Așa cum corect a reținut și instanța de fond, art. 16 (1) din Anexa I a Contractului de Finanțare reprezintă o preluare fidelă a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 - în vigoare la data încheierii Contractului de Finanțare. Proiectul pentru care reclamanta a obținut finanțare nerambursabilă are o componentă "Înființare și dotare centru de asistență după programul școlar tip " after school" în com. Ulma, pe care intimata reclamanta a înțeles să o implementeze în parteneriat cu Fundația "A." (conform Acord parteneriat nr. x/14.07.2009). În acest sens, intimata a depus acordul de parteneriat, actul de înființare al Fundației, Hotărârea Consiliului Local de aprobare a acestui parteneriat nr. 16 și 17/14.07.2009. Recurenta opinează că prezentarea de către beneficiar în dosarul cererii de finanțare a Acordului de parteneriat încheiat cu Fundația "A., fără ca acesta să fie corelat cu precizările necesare în studiul de fezabilitate, referitoare la implementarea și funcționarea investiției în colaborare cu această fundație, atât pentru componenta socială cât și pentru cea culturală, este pur formală, existând astfel suspiciunea că s-a urmărit prin aceasta doar obținerea unui punctaj superior și nu concretizarea efectivă a acestui parteneriat. Pe de altă parte, s-a apreciat că, în condițiile în care parteneriatul respectiv nu era menționat în studiu de fezabilitate, ci doar într-un memoriu general anexat cererii de finanțare, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru obținerea finanțării. În schimb, prima instanță a concluzionat că cele 7 puncte acordate pentru criteriile S9 și S10 au fost corect acordate, având în vedere că intimata a asigurat realizarea obiectivului în cooperare cu Fundația "A.". Totodată, s-a reținut că în momentul de față lucrările finanțate sunt finalizate, recepționate și decontate toate tranșele de plată, s-a atins scopul pentru care a fost implementat acest proiect integrat și reprezintă un real beneficiu pentru comunitatea locală, căreia împreună cu reprezentanții săi, li se impută fapte față de care nu au nici o culpă și implicare. În acord, cu cele constatate de prima instanță, Înalta Curte opinează că indiferent de modalitatea de inerpretare a prevederilor legale care statuează răspunderea generală a "Beneficiarului" unei finanțări nerambursabile din fonduri ale Uniunii Europene, răspundere care se antrenează independent de ideea de culpă și pentru situația constatării oricărei "nereguli, totuși, aceste dispoziții nu exclud răspunderea autorității, sau a a persoanelor cu atribuții în derularea finanțării, pentru faptele culpabile săvârșite de acestea în legătură cu derularea proiectului. În acest sens, Înalta Curte observă dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, care prevăd ca "obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil." În raport de aceste dispoziții legale, se constată că emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor constituie un exces putere publica, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in condițiile in care pârâta și-a invocat propria turpitudine (culpa) în sancționarea intimatei reclamante, încălcând astfel principiile comunitare ale securitatii juridice și protecției încrederii legitime. Prin urmare, actul administrativ atacat contravine și unor principii consacrate in dreptul comunitar, respectiv cel al securitatii juridice și protectiei încrederii legitime, precum și unui alt principiu aplicabil conduitei administrative, respectiv cel al previzibilitatii. Or, potrivit unei jurisprudențe bine stabilite, principiul protecției încrederii legitime se înscrie printre principiile fundamentale ale Comunității (a se vedea în special Hotărârea din 5 mai 1981, Durbeck, 112/80, Rec., p. 1095, punctul 48). Reiese, de asemenea, din jurisprudență că orice particular poate invoca acest principiu în cazul în care se află într-o situație din care rezultă că administrația comunitară, oferindu-i asigurări clare, l-a determinat să aibă speranțe întemeiate (Hotărârea din 16 decembrie 1987, Delauche/Comisia, 111/86, Rec., p. 5345, punctul 24, Hotărârea din 25 mai 2000, Kogler/Curtea de Justiție, C-82/98 P, Rec., p. 1-3855, punctul 33, precum și Hotărârea din 22 iunie 2006, Belgia și Forum 187/Comisia, C-182/03 și C-217/03, Rec., p. 1-5479, punctul 147). In fine, așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, ținând cont de tradițiile constituționale comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului. In concluzie, intimata reclamanta a intrat in deținerea unor drepturi castigate, odata cu intrarea in circuitul juridic civil a finantarii, drepturi care nu mai pot fi afectate la acest moment, atat pentru ca nu exista, în speța, o neregulă și nicio alta critica de fond la adresa acesteia, cât și având în vedere ca, autoritatea este prima in culpa pentru lipsa de claritate a formei de finanțare, anterior semnării contractului și anterior efectuării oricăror plați, cu consecința răspunderii juridice patrimoniale directe fata de intimata reclamantă pentru nașterea unei speranțe legitime. În opinia recurentei, în accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. Pe de altă parte, însă autoritatea publică, este în mod corelativ obligată să acorde consiliere de specialitate solicitanților de finanțare, nu doar să sancționeze eventualele derapaje de la legalitate, cu atât mai mult, cu cât, în speță, neregula a constat în modalitatea de acordare a punctajului, activitate prestată în mod exclusiv de personalul angajat al recurentei. Nu mai puțin adevărat este și faptul că Fișa de evaluare a criteriilor de selecție, despre care se face vorbire în procesul-verbal de sancționare, este un formular care nu a fost adus niciodată la cunoștința intimatei comuna Ulma, fiind un document intern, în urma căruia se întocmește Raportul de selecție. Or, acest din urmă raport, împreună cu o adresă din partea APDRP, prin care i se aduce la cunoștință eligibilitatea sau neeligibilitatea proiectului și punctajul acordat, au fost comunicate, astfel încât nu este în spiritul principiilor proporționalității și al speranței legitime ca intimata să suporte consecințele acțiunii unor experți verificatori din cadrul CRPDRP, din moment ce comuna Ulma, nu a avut nici un fel de implicare și aport la această acțiune. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii instanței de fond.