ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2018

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.10.2014, sub nr. x/2014 reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A.

a chemat în judecată pe pârâții: 1. MINISTERUL ECONOMIEI, și 2. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea sau, după caz, anularea în parte a dispozițiilor actului administrativ cu caracter normativ intitulat Instrucțiuni privind gestionarea și utilizarea fondurilor pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea producției, constituite în baza Hotărârii Guvernului nr. 765/4.11.1994 și a Ordinului nr. 1659/28.12.1994 prin care acestea au fost aprobate, cu modificările ulterioare, în partea privitoare la producția și comercializarea de sare, indiferent de formă, pentru următoarele motive: In fapt, în anul 1994, prin Ordinul nr. 1659/28.12.1994, au fost aprobate Instrucțiunile privitoare la gestionarea și utilizarea fondurilor pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea producției, constituite în baza Hotărârii Guvernului nr. 765/1994.

2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 2.1. Prin sentința civilă nr. 2350 din 24.09.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității procedurii prealabile și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta Societatea Națională a Sării, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Comerțului și Turismului și Ministerul Finanțelor Publice. II. Motivele de casare invocate Împotriva sentinței menționate la pct. I.2.1. a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Calificări, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., recurenta-reclamantă susține că sentința atacată este lipsită de temei legal, întrucât în mod nelegal a reținut instanța de fond ca acțiunea formulată â este inadmisibila raportat la faptul ca a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut la art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004. Recurenta a susținut că atât plângerea prealabilă, cât și acțiunea au vizat dispozițiile unui act normativ intitulat" Instrucțiuni privind gestionarea și utilizarea fondurilor pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea producției" constituite în baza H.G. nr. 765/1994. În susținerea motivului de recurs, recurenta-reclamantă expune critici referitoare la fondul cauzei, argumentând că actul normativ intitulat" Instrucțiuni privind gestionarea și utilizarea fondurilor pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea producției" nu a fost publicat în Monitorul Oficial și pe cale de consecință nu poate produce efecte juridice, situație care atrage nulitatea actului atacat.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare 1. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12.07.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 04.10.2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Recurenta-reclamantă Societatea Națională a Sării S.A.

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ anularea în parte a dispozițiilor actului administrativ cu caracter normativ intitulat Instrucțiuni privind gestionarea și utilizarea fondurilor pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea producției, constituite în baza Hotărârii Guvernului nr. 765/4.11.1994 și a Ordinului nr. 1659/28.12.1994 prin care acestea au fost aprobate, cu modificările ulterioare, în partea privitoare la producția și comercializarea de sare, indiferent de formă Înalta Curte constată că în mod greșit a soluționat cauza Curtea de apel fără a intra pe fondul cererii de chemare în judecată, respingând acțiunea ca inadmisibilă, reținând tardivitatea formulării procedurii administrative prealabile.

Contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că actul atacat în prezenta cauză este un act administrativ normativ. În funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifică în acte normative și acte individuale. Actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte. Încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate nu se realizează, așa cum a procedat instanța de fond, prin "decuparea" unor dispoziții din acel act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ci prin examinarea integrală a conținutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuție (acte normative și acte individuale).

Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produce, indiferent de conținutul concret al unei anexe a acelui act, cum este cazul în speță. Or, din această perspectivă, rezultă cu puterea evidenței că actul administrativ în discuție, intitulat "Instrucțiuni privind gestionarea și utilizarea fondurilor pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea producției", constituit în baza Hotărârii Guvernului nr. 765/4.11.1994 și a Ordinului nr. 1659/28.12.1994 prin care acestea au fost aprobate, cu modificările ulterioare, este unul normativ din moment ce conține reguli generale, de aplicabilitate repetată, iar destinatarii acestuia sunt un număr indeterminat de subiecți, în condițiile în care actul amintit conține reguli prin care este determinat cadrul legal pentru desfășurarea activităților de gestionarea și utilizarea fondurilor pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea producției.

Plasarea greșită a actului infralegislativ contestat în prezenta cauză, în categoria actelor individuale, de către instanța de fond, a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale, reținându-se că acțiunea promovată de către reclamanta este inadmisibilă. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că în cauză plângerea prealabilă nu este tardiv formulată. Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în mod greșit și nelegal a soluționat cauza Curtea de apel, fără a intra pe fondul cererii de chemare în judecată, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform art. 497, coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție. Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cererii de chemare în judecată, ceea ce presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului. Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc.

civ. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza acțiunea reclamantei în raport de temeiurile legale invocate, urmând a se valorifica toate apărările și susținerile părților și toate înscrisurile noi depuse la dosar de către părți, în vederea asigurării accesului acestora la dublul grad de jurisdicție. În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Societatea Națională a Sării S.A. împotriva sentinței nr. 2350 din 24 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2018.