ALDERSON v. THE UNITED KINGDOM

Dl Philip Alderson este un național britanic născut în 1952 și locuiește în Newport. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl D. Walton al Biroului Externo și Commonwealth, Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 februarie 2002, reclamantul a primit o scrisoare de la West Mercia Constabulary cere să furnizeze informații despre cine conducea mașina la 31 ianuarie 2002, atunci când nu a respectat limita de viteză. Scrisoarea a afirmat, de asemenea, că poliția a avut intenția de a urmări șoferul și că nu furniza informații privind șoferul era o infracțiune în temeiul articolului 172 din Legea privind traficul rutier din 1988. Reclamantul a răspuns că răspundea sub presiune și că era șoferul. La 18 septembrie 2002, în fața Curții Magistrate, reclamantul a sugerat că nu a fost vinovat de infracțiunea de accelerare și acuzația a încercat să se bazeze pe admiterea sa. Magistrații au respins argumentele reclamantului că utilizarea mărturisimului a încălcat Convenția. El a fost condamnat pentru accelerare și amendat 125 GBP, cu costuri de 263 GBP și trei puncte de penalizare aprobate pe licența sa. Legea și practicile interne relevante sunt stabilite în O’Halloran și Francis v. Regatul Unit [GC], nr. 15809/02 și 25624/02, §§ 2531, CEDO 2007...

The applicant, Mr Philip Alderson, is a British national who was born in 1952 and lives in Newport. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr D. Walton of the Foreign and Commonwealth Office, London. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 4 February 2002, the applicant received a letter from the West Mercia Constabulary asking him to provide information about who was driving his car on 31 January 2002 when it failed to comply with the speed limit. The letter also stated that the police intended to prosecute the driver and that failing to supply information as to the driver was a criminal offence under section 172 of the Road Traffic Act 1988. The applicant replied that he was responding under duress and that he was the driver. On 18 September 2002, before the Magistrates’ Court, the applicant pleaded not guilty to the speeding offence and the prosecution sought to rely on his admission. The Magistrates rejected the applicant’s arguments that the use of the confession violated the Convention. He was convicted of speeding and fined GBP 125, with GBP 263 costs and three penalty points endorsed on his licence. The relevant domestic law and practice is set out in O’Halloran and Francis v. the United Kingdom [GC], nos. 15809/02 and 25624/02, §§ 2531, ECHR 2007...