ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1058/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2016 cu nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvență a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate AM POS CCE, prin Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta nr. 21661 din 15.09.2015, emisă cu privire la proiectul cu titlul "Amenajare hidroenergetica a râului Sadu. Etapa 1 - CHEMP Sadu A", cod SMIS 20301, până la soluționarea definitivă a cauzei și anularea Deciziei nr. 601/15.01.2016 privind soluționarea contestației formulata de S.C. A. S.A. și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale in cadrul obiectivului de convergenta nr. 21661 din 15.09.2015, cu consecința desființării corecției financiare aplicate și a creanței bugetare de 3.064.377,53 RON.

Prin încheierea pronunțată la data de 14 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C.A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate Am Pos CCE prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus suspendarea executării Notei de constatare nr. x, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate AM POS CCE prin Ministerul Finanțelor Publice, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele:

- nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente;

- motivarea cererii de suspendare privește aspecte de fond, de nelegalitate a actului contestat, reținute în mod nelegal de către instanța de judecată, echivalând cu o veritabilă prejudecare a fondului;

- instanța de fond a pronunțat hotărârea cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât a reținut că actul administrativ emis ar produce un prejudiciu material viitor și previzibil societății reclamante, deși nu s-a dovedit existența pagubei;

- in considerentele sentinței recurate s-a reținut eronat că Regulamentul nr. 2988/1995 impune autorității obligația dovedirii prejudiciului care s-a produs sau ar urma să se producă față de bugetul Uniunii, întrucât declararea/stabilirea caracterului neeligibil al unei sume acordate cu titlu de finanțare nerambursabilă nu este condiționată de probarea producerii unei daune.

În concluzie obligația de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței/producerii unui prejudiciu, indiferent care ar fi cauza/fapta ilicită care determină apariția acestuia.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 13 martie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În speță, intimatul-reclamant S.C. A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta nr. 21661 din 15.09.2015 întocmită de pârâtă până la soluționarea definitivă a acțiunii vizând anularea acesteia.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. x din 15.09.2015 Direcția Generală Programe Competitivitate AM POS CCE a stabilit că reclamanta S.C. A. S.A. datorează suma de 3.064.377,53 RON, întrucât a încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2004 și H.G. nr. 925/2006. În urma contestației formulate a fost emisă Decizia nr. 601/15.01.2016 prin care s-a respins cererea ca neîntemeiată.

Prima instanță a admis cererea reclamantei, apreciind, în esență, că acesta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Înalta Curte în acord cu instanța de fond apreciază că aspectul care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ contestat vizează încălcarea principiului proporționalității, consacrat de O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată se mai reține că, prin sentința nr. 3395/04.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-a admis cererea reclamantei S.C. A. S.A. și s-a anulat decizia nr. 601/15.01.2016 și Nota de constatare a neregulilor nr. x din 15.09.2015. Împotriva hotărârii nr. 3395/2016 a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, recursul, înregistrat sub nr. x/2016 * pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se află în procedura de regularizare.

Această soluție dată acțiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanțe, în sensul îndeplinirii condiției cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiția existenței unui caz bine justificat este realizată și raportat la complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ fiscal contestat, iar condiția referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a afectării activității intimatei, raportat la cuantumul sumei imputate.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată legalitatea hotărârii primei instanței, astfel că va fi menținută, iar recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) - Directia Generală Programe Competitivitate AM POS CCE prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2018 .