ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2018

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x/08.04.2014 emis de către pârâtă.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 251/2014 din 28.10.2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013, privind unele măsuri privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. * Interdicția instituită de legiuitor prin art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013 nu se încadrează în sfera incompatibilităților, ci a conflictului de interese. * Din datele raportului de evaluare întocmit în cauză de către inspectorul de integritate nu rezultă existența vreunui caz de incompatibilitate, ci eventual de conflict de interese; * Cu privire la natura contractului de furnizare de servicii medicale nr. x/27.07.2012, în mod greșit, prima instanță a considerat că acesta se încadrează în tipurile de contracte prohibite de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013, fără a avea în vedere faptul că prestarea de servicii medicale către populație nu este o întreprindere de furnitură, în sensul art. 3 pct. 5 din Codul comercial, întrucât medicii exercită o profesie liberală, străină de orice speculă comercială; natura civilă a relațiilor dintre casa de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale rezultă în mod expres din dispozițiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății. Recurentul precizează faptul că acest contract a fost încheiat în baza Ordinului nr. 537/2012, privind aprobarea Normelor metodologice pentru realizarea și raportarea activităților specifice în cadrul subprogramului de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin, care prevede, la art. 9 că "în termen de maximum 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, prin ordin al ministrului sănătății, se constituie unitățile regionale de management, ca structuri fără personalitate juridică în cadrul unor unități sanitare din subordinea Ministerului Sănătății. Ca atare, Spitalul Municipal "Dr. Alexandru Simionescu" din Hunedoara a acționat ca un mandatar, iar finanțatorul acestui program este Ministerul Sănătății, care a alocat aceste sume de bani către bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate; aceste servicii medicale nu au fost plătite din bugetul propriu al spitalului. * Recurentul arată faptul că, în baza specialității profesiei sale de medic, a înființat Centrul de Diagnostic B., care este singurul laborator la analize acreditat în condițiile legii să desfășoare Programul Național de Sănătate pentru realizarea și raportarea activităților specifice în cadrul subprogramului de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin din Hunedoara și din Deva. Prin urmare, Unitatea regională de management Vest a fost obligată să atribuie acest contract de servicii medicale unui laborator acreditat, în caz contrar, Programul Național de Sănătate riscând să nu mai fie finalizat, adică să se piardă sumele de bani alocate de către Ministerul Sănătății cu această destinație. * Recurentul susține faptul că funcția de consilier local a dobândit-o la data de 28.06.2012, iar oferta a fost făcută la o dată anterioară, respectiv 06.03.2012; în baza acestei oferte, care a fost acceptată datorită prețului cel mai scăzut, a fost prestată activitatea de servicii medicale, plata fiind făcută în baza aceleași oferte; serviciile medicale au constat în controalele periodice obligatorii ale angajaților Unității de Asistență Medico-Socială Hunedoara și au făcut obiectul unei prestații unice.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. Recurentul a depus răspuns la întâmpinare .

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 23.02.2018.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x/08.04.2014 prin care Agenția Națională de Integritate a concluzionat în sensul că "în perioada mandatului 2012 (data validării mandatului de consilier local, conform H.C.L. Hunedoara nr. 121 din data de 28.06.2012) - 2016, A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Hunedoara, județul Hunedoara, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției; Centrul de Diagnostic B. S.R.L. (…), în cadrul căreia A. deține calitatea de administrator, a încheiat contracte de furnizare de servicii medicale și a avut relații comerciale cu instituțiile aflate în subordinea ori sub autoritatea Consiliului Local Hunedoara, persoana evaluată deținând calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Hunedoara." Instanța de primă jurisdicție a confirmat legalitatea actului administrativ dedus judecății, întrucât a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care Contractul de furnizare de servicii medicale nr. x/27.07.2012, încheiat între Spitalul Municipal "Dr. Alexandru Simionescu" din Hunedoara (instituție aflată în subordinea Consiliului Local Hunedoara) și Centrul de Diagnostic B. S.R.L., se încadrează între tipurile de contracte prohibite de textul legal anterior enunțat. De asemenea, instanța a reținut faptul că au fost derulate relații comerciale între Unitatea de Asistență Medico-Socială Hunedoara (unitate aflată în subordinea Consiliului Local Hunedoara) și Centrul de Diagnostic B. SRL), în baza raportului de necesitate nr. x/13.08.2012, a comenzii nr. x/17.08.2012, a ofertei de prețuri nr. x/06.03.2012, a facturii nr. x/21.08.2012 și a ordinului de plată nr. x/31.08.2012. Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: "consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse ori contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea sau sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective." Contrar criticii formulate de recurent, interdicția instituită de legiuitor prin textul legal anterior citat se încadrează în sfera incompatibilităților, iar nu a conflictului de interese. În concret, este de observat pe acest aspect faptul că norma în discuție se regăsește în corpul Legii nr. 161/2003 la Capitolul 3, denumit "Incompatibilități", Secțiunea a IV-a, intitulată "Incompatibilitățile privind aleșii locali". În mod corect, instanța de fond a stabilit natura juridică a contractului analizat, apreciind că este vorba despre un contract încheiat de un comerciant profesionist, astfel cum este definit în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.. Într-adevăr, forma de organizare a societății ca societate comercială cu răspundere limitată instituie prezumția de comercialitate asupra activității acesteia, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 26/1990, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă obiectul de activitate este circumscris sferei prestării serviciilor medicale. În legătură cu raporturile contractuale derulate în baza raportului de necesitate nr. x/13.08.2012, a comenzii nr. x/17.08.2012, a ofertei de prețuri nr. x/06.03.2012, a facturii nr. x/21.08.2012 și a ordinului de plată nr. x/31.08.2012, în mod pe deplin justificat judecătorul fondului a apreciat că este vorba despre un contract în formă simplificată - comandă-ofertă-acceptare de ofertă -, având ca obiect furnizarea de servicii medicale. Chiar dacă documentele anterior amintite probează susținerea recurentului în sensul că oferta este anterioară exercitării mandatului de consilier local, executarea și finalizarea contractului în formă simplificată s-a realizat la un moment ulterior exercitării acestui mandat, respectiv la data de 31.08.2012. În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține faptul că, prin dispoziția normativă analizată, legiuitorul a interzis încheierea de contracte între societățile comerciale - unde consilierii locali dețin calitatea de asociat și, respectiv, funcția de administrator - și autoritățile administrației publice locale din care fac parte. Așadar, în mod legal prima instanță a reținut faptul că, în cauza de față, contractele analizate se regăsesc printre cele nominalizate în textul normativ aflat în discuție, situație în care recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut concomitent atât calitatea de administrator al societății comerciale cât și pe cea de consilier local în cadrul autorității publice locale. În fine, instanța de control judiciar reține faptul că nu prezintă nicio relevanță împrejurarea invocată de recurent, respectiv aceea că nu a semnat contractele, în condițiile în care simpla deținere a calității de consilier local determina obligarea acestuia de a lua toate măsurile pentru a nu încălca regimul incompatibilităților, instituit prin Legea nr. 161/2003. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.