ÎCCJ, Decizia nr. 59/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3145 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 882 din 23 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuentul A., solicitând, în principal, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea recursului în sensul admiterii cererii de revizuire, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 483 - 489 și 513 din C. proc. civ.

În susținerea acestuia, s-a menționat că Decizia civilă nr. 882 din 23 martie 2016, care a fost atacată cu cerere de revizuire, a evocat fondul, aspect care contrazice decizia contestată în prezenta cauză, a reapreciat probele administrate și a reținut o altă situație de fapt, soluția pronunțată - în sensul respingerii acțiunii deduse judecății - fiind în totală contradicție cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, s-a arătat că decizia contestată nu a realizat o analiză concretă pentru a concluziona că Decizia nr. 882 din 23 martie 2016 a evocat fondul și nu a stăruit în aflarea adevărului în conformitate cu prevederile art. 22 din C. proc. civ., este nelegală și încalcă grav dispozițiile legale în materie procedurală, a fost dată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a principiului egalității și al contradictorialității, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (8) din C. proc. civ., iar neanalizarea aspectelor menționate, precum și nemotivarea neanalizării de către instanță echivalează cu nemotivarea hotărârii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Simpla studiere a cererii de revizuire dovedește faptul că s-au invocat motive de revizuire care se circumscriu art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., contrar alegațiilor din cuprinsul hotărârii contestate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs, în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, exercitarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de declararea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire.

Conform art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători".

Cererea de revizuire formulată de A. în Dosarul nr. x/2017 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost formulată pentru hotărâri potrivnice în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. [ci în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.], astfel că decizia dată în revizuire nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 513 alin. (6) teza finală a actului normativ anterior menționat și nu este supusă recursului în fața Completului de 5 judecători, fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3145 din 4 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3145 din 4 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2019.

Procesat de GGC - GV