ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2017

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curții de Apel București, revizuenta S.C. A. "Tehnoeconomia Europeană" (fostă Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană), în contradictoriu cu Ministerul Einanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională de Control-Garda Financiară-Comisariatul General a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 599/29.03.2004 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x (definitivă prin respingerea recursului Decizia 8855/05.12.2004 în dosarul nr. x înalta Curte de Justiție și Casație), solicitând anularea procesului-verbal de control nr. x încheiat de Garda Financiară Centrală și a Deciziei 370/17.11.2003 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală și exonerarea de plata sumei de 2.486.864.178 RON reprezentând (1.998.028.658 RON TVA aferentă taxelor școlare universitare, 263.982.247 RON dobânzi de întârziere aferente TVA, 72.887.353 RON penalități aferenteTVA, 118.512.943 RON impozit pe veniturile din salarii, 16.861.165 RON dobânzi aferente impozitului pe veniturile din salarii, 4.740.518 RON penalități aferente impozitului pe veniturile din salarii, 11.851.294 RON penalități aferente impozitului pe veniturile din salarii) În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că după pronunțarea sentinței a cărei revizuire se solicită a descoperit înscrisuri relevante în ceea ce privește soluția pronunțată în cauză, respectiv, adresa ANAF nr. x/18.06.2014 transmisă ca răspuns la solicitarea Serviciului de investigare a fraudelor în dosarul nr. x din 08.04.2013; Decizia ANAF nr. 543050/02.09.2011; Referatul aprobat nr. x/29118.2011 (necomunicat); Decizia ANAF nr. 1111121/05.02.2016; Referatul aprobat nr. x/02.02.2016 (necomunicat); Adresa ANAF nr. X/05.04.2016; Adresa MFP nr. x/18.09.2002 și Adresa Gărzii Financiare nr. x/29.08.2002. Se arată că înscrisurile în baza cărora a formulat prezenta cerere de revizuire, deși relevante, nu au putut fi înfățișate instanței întrucât au fost reținute de Ministerul Finanțelor dar și de alte instituții ale statului, iar dacă erau cunoscute, acestea erau apte să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată, respectiv aceea potrivit căreia taxele universitare încasate de la studenții săi nu erau supuse TVA-ului. Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Adminstrare Fiscală a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii, solicitând respingerea cererii de revizuire ca tardivă și, în subsidiar, ca inadmisibilă.

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 2556 din 12 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii și a respins cererea de revizuire a sentinței nr. 599/29.03.2004 pronunțată în dosarul nr. x de Curtea de Apel București, formulată de revizuenta S.C. A. "Tehnoeconomia Europeană" S.R.L., ca neîntemeiată. Curtea de apel a respins excepția tardivității cererii de revizuire, reținând că, deși cele două adrese din 2002 ar fi fost comunicate revizuentei în cursul anului 2006, față de împrejurarea că revizuenta a invocat adresele emise la data de 29.08.2002 și 18.09.2002, iar nu la data de 19.09.2002 (astfel cum se menționează în această adresă de comunicare), nu poate fi luată în considerare pentru data calculării termenului imperativ, data comunicării acestei adrese către revizuenta-reclamantă, neavând relevanță că este vorba despre aceleași numere de înregistrare a emiterii acestor adrese, situație în care nu poate fi imputată revizuentei împlinirea termenului legal de formulare a cererii de revizuire în temeiul acestor înscrisuri. Excepția inadmisibilității a fost respinsă cu motivarea că argumentele aduse în sprijinul excepției vizează condițiile de formulare a cererii de revizuire, sub aspectul întrunirii calităților prevăzute de lege în privința înscrisurilor pe care revizuenta și-a întemeiat prezenta cerere, fiind vorba despre aspecte de fond, iar nu despre o veritabilă inadmisibilitate, susținerile revizuentei fiind conforme cel puțin formal cu dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. urmând a fi analizate pe fond calitățile acestor înscrisuri sub aspectul întrunirii tuturor condițiilor pentru analizarea cererii de revizuire, excepția invocată fiind neîntemeiată. Pe fondul cererii de revizuire, s-a reținut că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 prima teză C. proc. civ. 1865. Referitor la adresele emise în anul 2002, s-a constatat că deși acestea întrunesc condiția preexistenței sentinței a cărei revizuire se solicită, nu se poate reține calitatea acestora de înscrisuri noi, doveditoare pentru reformarea sentinței atacate, în contextul în care din verificarea dosarului de fond (atașat prezentei cereri de revizuire) rezultă că instanța a analizat semnificația conținutului acestor adrese, înlăturând susținerile reclamantei-revizuente și stabilind că datorează debitul fiscal stabilit în sarcina sa. Aceste înscrisuri constituie o interpretare a organelor fiscale cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, interpretare și aplicare care a fost realizată prin sentința recurată și a cărei reformare nu poate fi realizată prin formularea unei cereri de revizuire, înscrisurile respective neevocând o situație de fapt și de drept nouă, dedusă astfel judecății, pe care prima instanță nu a avut-o în vedere și nu ar fi analizat-o ca atare. Cu privire la înscrisurile emise în perioada 02.09.11-05.04.2016, s-a constatat că acestea sunt emise ulterior pronunțării sentinței a cărei schimbare se solicită. În plus, nu sunt înscrisuri noi, doveditoare în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ., întrucât nu evocă/constată o altă situație de fapt în privința situației fiscale a reclamantei, ci constituie expresia unor alte eventuale puncte de vedere asupra modului de dezlegare a raporturilor juridice deduse judecății, aspect care însă nu poate face obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865, având natura unui recurs la recurs, cale de atac care însă nu este prevăzută de lege. Totodată, s-a reținut că revizuenta a invocat în susținerea cererii de revizuire toate aceste înscrisuri (în special cele din anul 2002), însă nu a făcut nici dovada faptului că acestea ar fi fost reținute de partea potrivnică sau nu ar fi putut fi înfățișate instanței de fond dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, neavând relevanță sub acest aspect că provin de la intimata-pârâtă, nefiind dovedită situația de forță majoră care a determinat imposibilitatea utilizării acestora în cadrul dosarului de fond. În plus, acestea evocă un alt punct de vedere asupra chestiunilor de drept puse în discuție, prezentul demers procesual vizând în esență încălcarea autorității de lucru judecat prin reluarea judecății cauzei prin prisma unor alte interpretări sau reaprecieri ale probelor administrate inițial, aspect reținut și în cuprinsul sentinței civile nr. 935/09.02.2011 pronunțată în dosarul nr. x al Curții de Apel București-SCAF(de asemenea atașat prezentei cereri de revizuire), dar și al sentinței civile nr. 3563/12.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel București SCAF în dosarul nr. x (atașat cererii de revizuire) în cadrul cărora au fost analizate înscrisuri care evocă aceleași chestiuni repuse în altă formă în discuție în prezenta cauză, considerente față de care va fi respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuenta S.C.A., în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În esență, din motivarea căii de atac pot fi decelate două categorii de critici: 3.1. Motivarea hotărârii este contradictorie, în sensul că, instanța de revizuire deși constată că adresele emise în anul 2002 întrunesc condiția preexistenței sentinței a cărei revizuire se solicită, nu le reține ca fiind înscrisuri noi, doveditoare, de natură a conduce la retractarea hotărârii judecătorești atacate, apreciind, în mod eronat, că adresele au fost analizate de instanță, în condițiile în care acestea nu s-au aflat la dosarul cauzei la acea dată, fiind reținute de partea potrivnică. 3.2. Adresele nr. x și nr. x/18.09.2002 precum și înscrisurile emise în perioada 02.09.2011- 05.04.2016, ulterior pronunțării sentinței, îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel încât, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării pricinii, în mod cert ar fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a reiterat excepțiile invocate la fondul cauzei privind tardivitatea și inadmisibilitatea cererii de revizuire, reluând aceleași argumente, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate. 5.1. Referitor la excepțiile reiterate de Agenția Națională de Administrare Fiscală În cuprinsul întâmpinării sale, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a reluat toate apărările formulate pe calea unor excepții procesuale la judecata în primă instanță, criticând modul în care acestea au fost soluționate. Cum această parte nu a declarat recurs, fiind satisfăcută de soluția pronunțată pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că inimata nu mai poate în acest stadiu procesual să solicite reformarea sentinței ca efect al admiterii vreuneia dintre excepțiile invocate. Pe de altă parte, Înalta Curte remarcă reluarea tale quale a susținerilor din întâmpinarea depusă la curtea de apel, corect înlăturate de judecătorul cauzei cu o motivare punctuală, riguroasă, la adăpost de orice critică. 5.2. Cu privire la motivele de recurs În ceea ce privește invocarea 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurenta reclamantă. Hotărârea atacată este adecvat motivată în raport cu soluția pronunțată, argumentele de fapt și de drept privind modul în care instanța fondului a analizat cererea de revizuire, fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., au fost pe larg arătate în considerentele hotărârii, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă acestea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici motive contradictorii, astfel că nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză, instanța de fond interpretând și aplicând corect legea. În speță, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând descoperirea de înscrisuri noi. Prin intermediul revizuirii, hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele existente la dosar la momentul pronunțării ei, ci numai în raport de elemente noi, necunoscute instanței din diverse motive. Pentru a putea fi admisă cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie ca înscrisul prezentat să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să aibă forță probantă prin el însuși, să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data hotărârii revizuirii, să fie determinant și să nu fi putut fi înfățișat în proces pentru că a fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Așa cum a reținut instanța de fond, înscrisurile considerate noi de către revizuent nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a sta la baza revizuirii unei hotărâri irevocabile. Mai întâi, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că adresele nr. x și nr. x/18.09.2002 au fost depuse și în dosarul nr. x în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și au făcut obiectul analizei instanței de fond, respectiv instanței de recurs, astfel că nu se poate spune că au fost descoperite după darea hotărârii și nici nu au fost reținute de partea potrivnică. În ceea ce privește înscrisurile datând din perioada 02.09.2011- 05.04.2016, instanța de fond a reținut că acestea au fost emise ulterior pronunțării sentinței nr. 599/2004, or legiuitorul a stabilit că poate constitui temei al unei cereri de revizuire înscrisul existent la data judecării cauzei și nu unul ulterior acestei date. Prin urmare, criticile referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi primite, iar toate celelalte aspecte enunțate prin cererea de recurs ating în mod clar fondul pricinii și nicidecum condiția expres prevăzută de lege pentru a se putea exercita calea extraordinară de atac a revizuirii. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.