ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3068/2016

Decizia nr. 3068/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2297 din 20 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară Centrală - Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 1745 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată în sensul respingerii cererii formulată de reclamantul A. SRL, ca neîntemeiată.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.05.2016, sub nr. x/1/2016, revizuentul B. SRL (fostul A. SRL), în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară - Comisariatul General, a solicitat anularea deciziei nr. 2297 din 20 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2005, anularea procesului-verbal de control nr. 1416 din 14 octombrie 2002 încheiat de Garda Financiară și a deciziei nr. 105 din 21 aprilie 2004 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv exonerarea sa de la plata TVA în cuantum de 493.592.790 lei.

În susținerea motivului de revizuire invocat (art. 322 pct. 5 C. proc. civ.), revizuentul a arătat că după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a descoperit înscrisuri relevante în ceea ce privește soluția pronunțată în cauză, respectiv, decizia nr. 1111121 din 5 februarie 2016 privind încetarea din oficiu ca plătitor de TVA, care a avut la bază referatul aprobat nr. 1111121 din 2 februarie 2016 (necomunicat de organul fiscal) și întâmpinarea depusă de D.G.R.F.P. București în Dosarul nr. x/3/2016 al Tribunalului București. A menționat revizuentul că relevante în susținerea cererii de revizuire sunt și următoarele înscrisuri: adresa nr. 13340 din 16 martie 2010 a Ministerului Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, adresa nr. 58408 din 9 martie 2010 emisă de Primăria Tecuci, adresa nr. 280 din 26 februarie 2010, adresa nr. 2134/05.07.2005 emisă de Direcția Venituri Buget Local sector 2, adresa nr. 337487/337502/17.11.2009 a Ministerul Finanțelor - Direcția Legislație Impozite Directe, deciziile de impunere pentru anul 2009, 2010 și Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

A afirmat revizuentul că înscrisurile în baza cărora a formulat prezenta cerere de revizuire, deși relevante, nu au putut fi înfățișate instanței întrucât au fost reținute de Ministerul Finanțelor, dar și de alte instituții ale statului, iar dacă erau cunoscute erau apte să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată, respectiv aceea de anulare a actelor administrativ-fiscale, întrucât instituția revizuentă-reclamantă nu este plătitoare de TVA și nu datora TVA.

Legal citați, intimații Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară - Comisariatul General nu au depus întâmpinări.

Înalta Curte a constatat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 74/2013, Garda Financiară - Comisariatul General a fost desființată, iar potrivit art. 19 alin. (6) din actul normativ menționat, obligațiile și calitatea procesuală a acestei părți au fost preluate de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pe cale de consecință, calitatea de intimată în cauză o are Agenția Națională de Administrare Fiscală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivelor invocate de revizuent, respectiv a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte reține că revizuirea se bazează, în principal, pe două înscrisuri noi: decizia organului fiscal nr. 1111121 din 5 februarie 2016 și întâmpinarea depusă de D.G.R.F.P. București în Dosarul nr. x/3/2016 al Tribunalului București.

În raport de aceste înscrisuri, Înalta Curte constată că revizuentul a formulat cererea de revizuire în termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Potrivit datei poștei imprimată pe plicul cu care Tribunalul București a comunicat către revizuent întâmpinarea din Dosarul nr. x/3/2016, reiese că revizuentul a luat cunoștință de acest înscris pe care îl invocă în susținerea cererii de revizuire la data de 13.04.2016, în termenul de 1 lună pentru promovarea cererii de revizuire, respectiv 10.05.2016, data formulării cererii prin poștă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. 3 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., constituie motiv de revizuire descoperirea, după darea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică ori care nu au putut fi înfățișate din motive mai presus de voința părților.

În sensul dispozițiilor legale menționate, poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră.

Or, în cauza dedusă judecății, înscrisurile invocate de revizuent sunt emise în anul 2016, ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, neîndeplinind cerința ca acestea să fi preexistat la data pronunțării hotărârii. Înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii, cerință desprinsă din cuprinsul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, este necesar ca înscrisul să fie determinant, adică apt să conducă la pronunțarea unei soluții contrare celei atacate.

Or, decizia nr. 1111121 din 5 februarie 2016 privind încetarea din oficiu ca plătitor de TVA și întâmpinarea depusă în cadrul Dosarului nr. x/3/2016 al Tribunalului București, prin care organul fiscal recunoaște că indiferent de cifra de afaceri, revizuentul nu poate fi plătitor de TVA, nu sunt relevante în soluționarea cauzei, întrucât nu privesc perioada impunerii suplimentare prin actele administrativ-fiscale care au făcut obiectul litigiului. Astfel, înscrisurile nu îndeplinesc nici condiția de a fi determinante, nefiind apte să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate.

Nici condiția expres prevăzută de textul de lege ca înscrisurile să fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voința părții nu este îndeplinită.

În cauza dedusă judecății, revizuentul nu a produs nicio dovadă în acest sens, limitându-se ca în motivarea cererii de revizuire să afirme că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Cât privește restul înscrisurilor invocate de revizuent, Înalta Curte constată că se opune autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 5522/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă o altă cerere de revizuire formulată de revizuent pe același motiv de revizuire, înscrisurile invocate în litigiul precedent, fiind aceleași cu cele invocate în cadrul prezentului litigiu.

Față de cele mai sus arătate, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. SRL împotriva deciziei nr. 2297 din 20 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de B. SRL împotriva deciziei nr. 2297 din 20 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2005, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.