ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1385/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23 iulie 2015, sub nr. x/2015, recurenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 639/R/27.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ, în dosarul nr. x/2014.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că revizuenta A. S.R.L. a mai formulat cerere de revizuire împotriva aceleiași decizii nr. 639/R/27.05.2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, cerere respinsă prin decizia civilă nr. 771/14.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 794 din 06 august 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 639/27.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva deciziei civile nr. 794 din 06 august 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., invocând ca temei de drept prevederile art. 513 alin. (5) și (6) din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată este nelegală, deoarece la pronunțarea acesteia au fost nesocotite dispozițiile imperative ale art. 430 din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, având în vedere că în speță nu există o hotărâre judecătorească prin care să fi fost soluționat în tot sau în parte, fondul procesului, hotărârea la care autoritatea de lucru judecat s-a raportat soluționând o altă excepție.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același Cod, în principal, că este întemeiată excepția nulității recursului declarat de revizuenta A. S.R.L., conform art. 486 alin. (1) lit. e) raportat la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., iar în subsidiar, în ipoteza în care se va complini lipsa de formă a recursului, prin semnarea acestuia de către reprezentantul legal al societății recurente, până la termenul fixat pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de inadmisibilitate a recursului, calea de atac fiind promovată împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că recursul nu îndeplinește cerința de formă prevăzută la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., întrucât nu este semnat.

5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (e) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie autografă și nu dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-revizuentă a depus cererea de recurs prin e-mail, la data de 6 august 2015, fiind înregistrată la instanța de fond la data de 7 august 2015, recursul nefiind semnat de către reprezentantul legal al societății, datorită modalității de depunere a recursului.

Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a reținut că recursul nu este semnat de către reprezentantul legal al societății recurente, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în măsura în care recurenta-revizuentă nu va complini lipsa semnăturii reprezentantului legal până la termenul la care completul de filtru va proceda la examinarea admisibilității în principiu a recursului.

Ca urmare a comunicării către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare din data de 15.11.2017 (către recurentă - dosar), respectiv 23.11.2017 (către intimată - dosar), recurenta-revizuentă nu a formulat un punct de vedere asupra raportului comunicat, nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), recursul necuprinzând semnătura părții (a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată. Astfel, această cerință de formă a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nu a fost complinită de către recurenta-revizuentă până la termenul de judecată de astăzi, 28 martie 2018, fixat pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. e) din C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu este semnată de către reprezentantul legal al societății recurente.

5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de revizuenta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 794 din 6 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.