ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 9 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat suspendarea executării art. 9 din Decizia Consiliului Concurenței nr. 8/3.03.2015 privind constatarea încălcării dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 și sancționării întreprinderilor S.C. A. S.R.L., S.C. B. Filiala București S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. și H. S.R.L., până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1651 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii menționate la pct. 2, a declarat recurs reclamantul A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, așa cum a fost formulată. Recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond nu a arătat argumentat motivele pentru care a respins susținerile sale, astfel încât nu se poate vorbi de o veritabilă motivare a hotărârii recurate. De asemenea, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu nerespectarea principiului disponibilității, formulând aprecieri generale și particulare cu privire la fondul cauzei. În ceea ce privește Raportul de investigație, recurentul-reclamant a arătat că nu a invocat nereguli de formă, ci nereguli ușor de constatat, care nu necesită administrarea unui probatoriu complex. Viciile evidente ale raportului, în principal, cele referitoare la imprecizia determinării duratei faptei imputate societății I., atrag în mod direct aparența de nelegalitate a deciziei emise în baza acestui act. Respingerea cererii de acordare a imunității a produs o reală vătămare reclamantei, sub două aspecte: a atras aplicarea amenzii contravenționale societății I. și a condus la imposibilitatea acestei societăți de a complini eventualele lipsuri ale cererii sale, astfel încât să poată beneficia de regimul imunității. Vădita aparență de nelegalitate a Deciziei nr. 8/2015 rezultă și din indiciile clare ale încălcării principiului egalității de tratament, elemente conținute atât de Raportul de investigație cât și în Decizia de sancționare. Nici în privința argumentelor care dovedeau îndeplinirea condiției pagubei iminente, instanța nu a oferit o veritabilă motivare. În realitate, din dovezile administrate, rezultă fără dubiu situația financiară dificilă a societății I.. În acest sens, a arătat că, la data depunerii cererii de suspendare, balanța contabilă încheiată la 28.02.2015 demonstra că reclamanta înregistra o pierdere totală de 256.452 RON, iar datoriile totale erau în sumă de 1.233.940 RON, iar ulterior depunerii cererii și până în prezent, situația financiară a reclamantei a devenit și mai precară. De asemenea, în data de 10.04.2015 pe rolul Tribunalului Ilfov a fost depusă cererea de declanșare a procedurii de insolvență împotriva recurentei-reclamante, la solicitarea creditorului J. S.R.L., fiind format dosarul nr. x

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată în raport cu motivele de casare invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a formulat critici prin care a arătat că sentința recurată nu cuprinde o analiză concretă, aplicată la situația de fapt, respectiv instanța de fond a apreciat superficial asupra noțiunii cazului bine justificat și condiției pagubei iminente. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, instanța de fond a procedat la o analiză concretă a cererii de suspendare, aplicată la situația de fapt și arătând temeiurile în drept pentru care a considerat neîntemeiate criticile vizând suspendarea executării deciziei nr. 8/03.03.2015 formulate de către reclamant, argumentele sale raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. Considerentele sentinței atacate analizează toate argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de suspendare, iar soluția adoptată a fost motivată de judecătorul fondului, fiind posibilă verificarea raționamentului său în calea de atac. Este îndeplinită astfel în cauză cerința motivării hotărârii judecătorești, care constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și mijlocul prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil, în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția EDO. În consecință, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Criticile formulate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, de asemenea. Recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 8/3.03.2015 (art. 9), emisă de Consiliul Concurenței, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui act administrativ. Susținerile recurentului potrivit cărora, în cauză, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reținute. Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune, atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare. Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului. Analizând prima facie motivele invocate de reclamant, în mod corect prima instanță a constatat că acestea nu relevă împrejurări legate de starea de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Motivele detaliate prezentate în cererea introductivă și în cererea de recurs nu se pretează analizei sumare care are în loc în procedura referitoare la suspendarea actului administrativ, făcând exclusiv obiectul analizei de legalitate și temeinicie pe fond, specifică acțiunii în anularea actului administrativ. Contrar susținerii recurentului-reclamant, prima instanță nu putea aprecia, pe baza probatoriului sumar administrat în fața sa, asupra unui viciu de nelegalitate al raportului de investigație, mai ales că acest act reprezintă un act premergător emiterii deciziei, care nu produce efecte juridice prin el însuși, nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice. În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actele și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pot fi supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final (în speță decizia). Rezultă că viciul de nelegalitate invocat, respectiv imprecizia determinării duratei faptei imputate, este o chestiune litigioasă care poate fi tranșată exclusiv în cadrul acțiunii în anulare, pe baza unui probatoriu complex. În ceea ce privește nemotivarea hotărârii de respingere a cererii de acordare a clemenței, se reține că această solicitare a reclamantului a fost analizată separat de actul administrativ contestat, astfel încât și această chestiune poate fi tranșată tot în cadrul acțiunii în anulare, iar cât privește încălcarea principiului egalității de tratament, aceasta nu constituie caz bine justificat, în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, prin sentința civilă nr. 1733 din 24 mai 2016, pronunțată în dosarul nr. x, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare a deciziei nr. 8/2015 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței. Această soluție dată acțiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanțe, în sensul neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Cum cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza condiției existenței unei pagube iminente, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ. Prin urmare, prima instanță a făcut o analiză a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut fondat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea efectelor actului administrativ emis de autoritatea pârâtă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui act administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.